ICCJ. Decizia nr. 6813/2012. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6813/2012
Dosar nr. 2520/245/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 7 noiembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi reclamanta SC R.&R. SA a solicitat anularea procesului-verbal de contravenţie din 7 octombrie 2011 încheiat de A.N.P.C.-Comisariatul Judeţean Iaşi pentru protecţia consumatorilor prin care s-a constatat săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 10 lit. f) din O.G. nr. 21/1992 în sensul că modificarea tarifelor nu s-a realizat cu acordul scris al consumatorului.
Judecătoria Iaşi, prin Sentinţa civilă nr. 14330 din 16 septembrie 2011 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, reţinând că săvârşirea contravenţiei a avut loc la sediul social al petentei.
La rândul său, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 3919 din 2 mai 2012, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Iaşi, reţinând că fapta a fost săvârşită acolo unde a survenit şi pericolul social, respectiv în Iaşi, la punctul de lucru al petentei.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă, în raport de dispoziţiile art. 21 şi 22 alin. (3) C. proc. civ. a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Asupra conflictului negativ de competenţă ivit, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin procesul-verbal contestat reclamanta a fost sancţionată contravenţional pentru încălcarea dispoziţiilor art. 10 lit. f) din O.G. nr. 21/1992, constând în faptul că a perceput taxe suplimentare faţă de cele prevăzute în contractul cu abonaţii şi nu a înştiinţat consumatorii în legătură cu schimbările taxelor prevăzute în contract.
Actul normativ în baza căruia a fost sancţionată contestatoarea nu cuprinde dispoziţii proprii privitoare la competenţa instanţelor care soluţionează contestaţiile formulate împotriva procesului-verbal de contravenţie, astfel încât sunt aplicabile dispoziţiile legii generale în materie de contravenţii, respectiv, dispoziţiile O.G. nr. 2/2002.
Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2002, plângerea împotriva procesului-verbal de contravenţie împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
În ceea ce priveşte definirea locului săvârşirii contravenţiei, se constată că, în speţă, lipsa personalităţii juridice nu are nici o relevanţă, pentru că ceea ce interesează este actul material comis (sau omis) şi locul în care acesta şi-a produs efectele.
Or, în condiţiile în care legea specifică în termeni lipsiţi de echivoc că ceea ce interesează pentru stabilirea instanţei competente este locul săvârşirii contravenţiei, existenţa personalităţii juridică nu are semnificaţie juridică din acest punct de vedere.
Prin urmare, în sensul art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, instanţa competentă să soluţioneze plângerea este Judecătoria Iaşi, deoarece contravenţia a fost săvârşită la un punct de lucru al contestatoarei aflat pe raza municipiului Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6559/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6829/2012. Civil → |
|---|
