ICCJ. Decizia nr. 6954/2012. Civil. Conflict de competenţă. Acţiune în anulare (OG nr. 5/2001). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6954/2012
Dosar nr. 14601/301/2012
Şedinţa de la 14 noiembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Ploieşti la data de 3 aprilie 2012, petenta SC L.P.D. SRL a solicitat învestirea cu formula executorie a biletului la ordin emis la data de 30 noiembrie 2012 de către S.C. D.A. SRL pentru suma de 626,96 RON.
Prin Sentinţa civilă nr. 6038 din 13 aprilie 2012 a Judecătoriei Ploieşti a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi declinată competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3.
În motivarea sentinţei s-au reţinut următoarele.
Din analiza biletului la ordin a cărui învestire cu formulă executorie se solicită, reiese că locul plăţii este în Bucureşti, iar sediul creditoarei este în Bucureşti, sector 3.
Potrivit art. 10 pct. 3 C. proc. civ. în cererile care izvorăsc dintr-o cambie, cec sau bilet la ordin, în afară de domiciliul pârâtului mai este competentă instanţa locului de plată.
Cererea de învestire cu formulă executorie a biletului la ordin este o cerere necontencioasă, astfel că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 334 C. proc. civ. care stabilesc în această materie caracterul absolut al competenţei teritoriale.
S-a apreciat că este competentă pentru soluţionarea cererii Judecătoria sectorului 3 Bucureşti întrucât instanţa locului plăţii este în Bucureşti.
Prin Sentinţa civilă nr. 8042 din 7 mai 2012 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. 14601/301/2012, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, şi declinată competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a fost înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului.
În motivarea sentinţei s-au reţinut următoarele.
În speţă, societatea creditoare S.C. L.P.D. SRL a optat în condiţiile art. 10 pct. 3 în favoarea instanţei de la domiciliul pârâtului, Judecătoria Ploieşti, care este competentă să soluţioneze prezenta cerere conform principiului disponibilităţii, regăsit în dreptul de opţiune al societăţii creditoare.
Mai mult decât atât, în ceea ce priveşte locul plăţii, instanţa reţine că potrivit pct. 504 din Normele-Cadru nr. 6 din 8 martie 1994, modificate prin Norma 7 din 5 iunie 2008, privind comerţul făcut de societăţile bancare şi celelalte societăţi de credit, cu cambii şi bilete la ordin în ceea ce priveşte locul plăţii sunt aplicabile prevederile pct. 27 din aceleaşi norme, în conformitate cu care "pentru scopurile prezentelor norme-cadru, locul sau locurile desemnate pe cambie ca loc unde plata trebuie făcută vor fi denumite adresă sau adrese. Adresa conţine locul geografic încadrat într-o unitate administrativ-teritorială existentă în prezent - judeţ, municipiu, oraş, comună - identificată prin denumirea acesteia, însoţită de denumirea exactă a străzii şi a numărului, eventual al codului poştal şi alte elemente de identificare care să permită localizarea neechivocă"
În cauză, locul plăţii este stabilit generic "Bucureşti", fără a fi încadrat într-una dintre cele 6 unităţi administrativ-teritoriale distincte care există pe raza Municipiului Bucureşti.
În consecinţă, în opinia instanţei, atât timp cât locul plăţii nu este identificat neechivoc, astfel cum statuează pct. 504 din Normele-Cadru nr. 6/1994 modificate, în cauză devin aplicabile prevederile art. 42 alin. (2) pct. 1) din Legea nr. 58/1934, în sensul că locul de plată este la domiciliului trasului, respectiv Judecătoria Ploieşti, instanţă competentă şi potrivit art. 5 C. proc. civ.
Având în vedere motivele de fapt şi de drept expuse şi constatând că locul emiterii biletului la ordin şi locul plăţii nu sunt în circumscripţia Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, instanţa şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Ploieşti, ca instanţă în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul debitorul, dar şi ca instanţă de la locul plăţii, şi a făcut aplicarea art. 20 şi 22 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările cauzei, prin raportare la prevederile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 374 C. proc. civ., hotărârea judecătorească sau alt titlu se execută numai dacă este învestit cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. (1), iar învestirea cu formulă executorie se face de prima instanţă.
În cererile ce izvorăsc dintr-o cambie, cec sau bilet la ordin, în temeiul art. 10 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., competenţa este alternativă, alegerea aparţinând reclamantului, între instanţa de la domiciliul pârâtului şi instanţa locului de plată.
Faptul că potrivit art. 334 C. proc. civ. în cazul cererilor în materie necontencioasă instanţa îşi verifică competenţa din oficiu, nu transformă regimul competenţei teritoriale alternative reglementat de art. 10 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. în sensul că ar fi competentă pentru învestirea cu formulă executorie doar instanţa de la locul plăţii, neexistând nicio dispoziţie legală derogatorie în acest sens.
În speţă, creditorul a sesizat cu cererea de învestire cu formulă executorie a biletului la ordin instanţa de la sediul social al emitentului (trăgătorului), S.C. D.A. SRL, în condiţiile în care biletul la ordin a fost refuzat parţial la plată de Banca M. SA, iar potrivit art. 106 raportat la art. 48 din Legea nr. 58/1934 dreptul de regres al posesorului biletului la ordin poate fi exercitat împotriva trăgătorului.
În speţă, societatea creditoare S.C. L.P.D. SRL a optat în condiţiile art. 10 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. în favoarea instanţei de la domiciliul pârâtului, Judecătoria Ploieşti, astfel că această instanţă este competentă să soluţioneze prezenta cerere.
Având în vedere aceste aspecte este inutilă analiza referitoare la existenţa în biletul la ordin a tuturor datelor necesare pentru determinarea neechivocă a locului plăţii.
În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (3) raportat la art. 374 şi art. 10 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6926/2012. Civil. Drepturi băneşti.... | ICCJ. Decizia nr. 6987/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
