ICCJ. Decizia nr. 7095/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7095/2012
Dosar nr. 5251/233/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 16 noiembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi, sub nr. 5251/233/2012, creditoarea SC M.R.L.I. SA a solicitat învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin emis la data de 13 noiembrie 2009 de către SC G. SA Galaţi, scadent la 03 ianuarie 2012, pentru suma de 1.010,65 euro.
În drept, creditoarea a invocat art. 376 alin. (1) C. proc. civ., art. 61 alin. (1) şi 106 din Legea 59/1934.
La termenul din 20 aprilie 2012, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale teritoriale.
Prin Sentinţa civilă nr. 4017 din 20 aprilie 2012 a Judecătoriei Galaţi a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5.
Pentru a pronunţa soluţia de declinare, instanţa a reţinut că potrivit art. 61 alin. (2) din Legea 58/1934, competentă pentru a învesti cambia cu formulă executorie este judecătoria.
Pe de altă parte, conform pct. 320 lit. f) din Norma B.N.R. nr. 6/1994, procedura de executare silită se va efectua la judecătoria în a cărei rază de competenţă se află locul de plată al cambiei.
Din interpretarea acestor dispoziţii legale, Judecătoria Galaţi a apreciat că rezultă că cererile învestire cu formulă executorie a biletelor la ordin competenţa de soluţionare aparţine judecătoriei în circumscripţia căreia se află locul plăţii.
S-a constatat că în cauză, potrivit biletului la ordin, locul plăţii se află în Bucureşti, astfel că s-a procedat la declinarea competenţei soluţionării cererii în favoarea Judecătoriei sector 5, având în vedere că M.R.B. - Sucursala Unirea Bucureşti, are sediul în Municipiul Bucureşti, sector 5.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 5 Bucureşti la data de 17 mai 2012.
La termenul din data de 30 mai 2012, această din urmă instanţă, la rândul său a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale pe care a admis-o prin Sentinţa civilă nr. 4896 din 30 mai 2012.
Pentru declinarea competenţei, Judecătoria sector 5 a reţinut că biletul la ordin a fost emis la data de 13 noiembrie 2009 de către SC G. SA Galaţi, în Galaţi, pentru suma de 1.010,65 euro, în favoarea SC M.R.L.I. SA. Scadenţa biletului la ordin a fost stabilită la data de 03 ianuarie 2012, locul plăţii fiind prevăzut în Bucureşti.
Potrivit art. 376 alin. (1) C. proc. civ. se învestesc cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. (1) (…) orice alte hotărâri sau înscrisuri pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege.
Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, aplicabilă în cauză, ca normă specială, prevede la art. 106 alin. (1) rap. la art. 61 alin. (1) că biletul la ordin are valoare de titlu executor pentru capital şi accesorii, dar numai în urma învestirii acestuia cu formulă executorie, astfel cum rezultă din prevederile art. 61 alin. (2), conform cu care competenţa pentru a învesti cambia [biletul la ordin] cu formulă executorie este judecătoria.
Dispoziţiile anterior menţionate prevăd competenţa materială a cererii de învestire cu formulă executorie, fără să precizeze însă şi o competenţă teritorială specială a instanţei.
Ca atare, Judecătoria sector 5 a apreciat că ele vor fi completate cu dispoziţiile de drept comun.
Conform art. 5 şi art. 10 pct. 3 C. proc. civ., în cauzele ce au ca obiect învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin, este instituită o competenţă teritorială de drept comun, respectiv alternativă, între instanţa de la domiciliul pârâtului (care în cauză nu poate fi considerat a fi decât emitentul biletului la ordin) şi instanţa de la locul plăţii.
Or, s-a constatat că debitoarea SC G. SA are sediul în localitatea Galaţi, locul emiterii biletului la ordin fiind, de asemenea, localitatea Galaţi, astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 5 C. proc. civ., creditoarea a învestit prima instanţă - Judecătoria Galaţi, cu soluţionarea cererii.
Judecătoria sector 5 a mai constatat că deşi, conform art. 10 pct. 3 C. proc. civ., este competentă, în soluţionarea cererilor izvorâte dintr-un bilet la ordin, instanţa locului de plată, fiind vorba de o competenta teritorială alternativă, Judecătoria Galaţi a omis să facă aplicarea dispoziţiilor art. 159 şi 1591, art. 159 alin. (2) şi art. 1591 alin. (3) C. proc. civ.
S-a apreciat, totodată, că în speţă nu este vorba despre o procedură referitoare la executarea silită a unui titlu executoriu pentru a fi aplicabile prevederile din Norma B.N.R. invocată de Judecătoria Galaţi.
Astfel, considerând că dosarul a fost declinat în mod greşit, dată fiind incidenţa art. 5 teza ultimă, art. 12 rap. la art. 1591 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria sector 5 a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Galaţi, instanţa iniţial învestită.
Constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, în baza art. 21 şi 22 alin. (3) C. proc. civ. s-a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Înalta Curte constată că în cauză, competenţa de soluţionare a cererii revine Judecătoriei sector 5, potrivit celor ce succed.
Cererea dedusă judecăţii are ca obiect învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin emis la data de 13 noiembrie 2009 de către SC G. SA Galaţi, scadent la 03 ianuarie 2012, pentru suma de 1.010,65 euro, cerere întemeiată pe prevederile art. 376 C. proc. civ. şi art. 61 alin. (1) şi 106 din Legea 58/1934.
Din punct de vedere material, competenţa este atribuită judecătoriei, sens în care prevede art. 106 alin. (1) rap. la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, lege specială aplicabilă în cauză, conflictul ivit între cele două instanţe privind competenţa teritorială în soluţionarea cererii de învestire.
Potrivit art. 106 rap. la art. 47 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin şi după cum reiese şi de la pct. 510 rap. la art. 320 pct. b), c) şi f) din Norma cadru nr. 6/1994 privind comerţul făcut de instituţiile de credit cu cambii şi bilete la ordin, posesorul cambiei (sau biletului la ordin, pct. 320 fiind normă de trimitere şi în cazul biletului la ordin), după cum reiese şi din următoarele drepturi în ceea ce priveşte o cambie pe care debitorul cambial nu o onorează la scadenţă:
- Să intenteze o acţiune cambială prin care să obţină o hotărâre judecătorească asupra cambiei neplătite la scadenţă;
- Să procedeze la executarea cambială.
„Pe baza cambiei ajunse la scadenţă şi neplătită de debitorul cambial, posesorul acesteia poate cere judecătoriei învestirea ei cu formulă executorie (pct. 320 lit. c).
Odată ce cambia a fost învestită cu formulă executorie, posesorul ei va putea proceda la îndeplinirea formalităţilor de executare, pe toată perioada de timp cât dreptul său nu a fost prescris. (..). Procedura de executare silită se va efectua de judecătoria în a cărei rază se află locul de plată al cambiei (pct. 320 pct. f).”
Astfel cum rezultă fără dubiu din cererea adresată Judecătoriei Galaţi, SC M.B.R.L.I. SA (creditor) nu a optat pentru intentarea unei acţiuni prin care să obţină o hotărâre judecătorească asupra biletului la ordin neonorat la termen, ci a optat pentru executarea silită a acestui titlu de credit şi instrument de plată pe care debitoarea sa SC G. SA i l-a emis, şi al cărui beneficiar este (biletul la ordin din cauză).
Or, învestirea cu formulă executorie reprezintă tocmai formalitatea prealabilă declanşării efective a procedurii executării silite, astfel că, cererea de învestire va trebui adresată judecătoriei în raza căreia urmează a se realiza executarea silită însăşi, procedură ce va fi realizată de judecătoria în a cărei rază se află locul de plată al biletului la ordin, astfel cum pct. 320 lit. f) din Norma cadru a B.N.R. nr. 6/1994 dispune în mod expres.
Ca atare, norma citată consacră o competenţă teritorială exclusivă, ceea ce se circumscrie unei norme de competenţă absolută, de ordine publică conform art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., ce poate fi invocată şi din oficiu la prima zi de înfăţişare, astfel cum art. 1591 alin. (2) C. proc. civ. dispune.
Înalta Curte constată că Judecătoria sector 5 a calificat această excepţie ca fiind una de ordine privată, cenzurând, cu depăşirea normelor de procedură, raţionamentul primei instanţe învestite (Judecătoria Galaţi), în condiţiile în care nu era instanţă de control judiciar.
În plus, astfel cum s-a arătat, incidenţa dispoziţiilor art. 5 şi 10 pct. 3, cu atragerea incidenţei art. 12 C. proc. civ. (în ce priveşte alegerea instanţei dintre una sau mai multe instanţe deopotrivă competente), nu poate fi reţinută în etapa execuţională, procedura executării silite (în principiu, ulterioară - excepţiile privesc situaţia altor titluri executorii decât hotărârile judecătoreşti, dar întotdeauna distinctă de etapa jurisdicţională), având norme proprii atât de competenţă materială, cât şi de competenţă teritorială.
Cât timp creditorul SC M.R.L.I. SA nu a optat pentru formularea unei cereri de chemare în judecată potrivit art. 109 C. proc. civ., posibilitatea care exista la îndemâna sa, astfel cum se prevede în mod explicit la art. 106 rap. la art. 47 din Legea nr. 58/1934, precum şi la pct. 320 lit. b) prima teză din Norma-cadru B.N.R. nr. 6/1994, prin soluţionarea căreia să tindă la obţinerea unei hotărâri judecătoreşti, ci a ales modalitatea alternativă a învestirii cu formulă executorie a biletului la ordin, în mod cert trebuiau observate regulile de competenţă corespunzătoare acestei etape execuţionale, atât pentru determinarea competenţei materiale, dar şi a celei teritoriale.
Cum în această materie este prevăzută o normă de competenţă teritorială exclusivă, cea de la locul plăţii biletului la ordin, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii de învestire cu formulă executorie în favoarea Judecătoriei sector 5.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 5 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7045/2012. Civil. Drepturi băneşti.... | ICCJ. Decizia nr. 7158/2012. Civil → |
|---|
