ICCJ. Decizia nr. 7029/2012. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7029/2012
Dosar nr. 5707/1/2011
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, la 6 iulie 2011, I.E.F., în nume propriu şi în calitate de reprezentant al recurenţilor A.L.D., K.F., C.H., B.I., B.A., A.D.M., O.F. şi R.E. a solicitat anularea Deciziei nr. 5313 din 21 iunie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în baza art. 317 şi 318 C. proc. civ.
La 14 noiembrie 2011, cererea introductivă de instanţă a fost precizată cât priveşte calificarea căii de atac, în sensul că aceasta este atât o contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 teza I C. proc. civ., cât şi o revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi 7 C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei în anulare s-a arătat că instanţa de recurs a fost în eroare cu privire la limitele învestirii sale şi şi-a depăşit limitele învestirii sub două aspecte - s-a pronunţat asupra unor aspecte cu a căror examinare nu a fost niciodată învestită de către părţi; s-a pronunţat asupra acestor aspecte după ce în prealabil s-a dezînvestit la momentul la care a apreciat că obiectul acţiunii nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
Eroarea instanţei în ce priveşte limitele învestirii sale se încadrează în ipoteza legală prevăzută de art. 318 teza I C. proc. civ.
Cât priveşte motivele de revizuire, s-a arătat că acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001. Critica vizează, conform art. 322 pct. 2 C. proc. civ., faptul că instanţa de recurs şi-a depăşit limitele învestirii sale, în condiţiile în care niciuna dintre părţi nu a formulat vreo cerere ori excepţie vizând valabilitatea ori eficienţa titlului de proprietate, instanţa de recurs s-a pronunţat cu privire la aceste aspecte.
Este incident şi motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în condiţiile în care, prin Sentinţa civilă nr. 2513 din 24 iunie 1992 pronunţată de Judecătoria Tulcea, s-a recunoscut valabilitatea titlului de proprietate al revizuenţilor, în limita a 10 ha. În aceste condiţii, hotărârea instanţei de recurs trebuie revizuită în sensul că recursul trebuie respins strict pe considerentul că imobilul cerut spre retrocedare nu intră în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001, fără alte aprecieri suplimentare cu privire la valabilitatea şi eficienţa titlului de proprietate.
Analizând cererea, sub ambele aspecte ale calificării căii de atac exercitate, Înalta Curte a apreciat că se impune respingerea acesteia pentru următoarele aspecte:
Contestaţia în anulare este inadmisibilă, în condiţiile în care aspectele invocate nu se circumscriu limitelor impuse prin art. 318 teza I C. proc. civ. Conform acestui text, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
Fiind o cale extraordinară de atac, contestaţia în anulare poate fi exercitată numai pentru motivele anume prevăzute în lege. Or, eventuala depăşire a limitelor învestirii nu constituie, în niciun caz, eroarea materială avută în vedere de textul invocat.
Cât priveşte revizuirea, faţă de temeiul de drept invocat, respectiv art. 322 pct. 2 şi 7 C. proc. civ., va fi respinsă ca tardiv formulată.
Conform art. 324 pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. (1), curge de la pronunţarea hotărârii date în recurs.
Decizia a cărei revizuire s-a urmărit a fost pronunţată la 21 iunie 2011, iar „precizarea” cererii cu care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a fost învestită la 6 iulie 2011, în sensul că aceasta constituie şi o revizuire, a fost făcută la 14 noiembrie 2011. Aşadar, cu depăşirea termenului imperativ stabilit de legiuitor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare exercitată de I.E.F., în nume propriu şi în calitate de reprezentant al recurenţilor A.L.D., K.F., C.H., B.I., B.A., A.D.M., O.F. şi R.E. împotriva Deciziei nr. 5313 din 21 iunie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Respinge ca tardivă revizuirea exercitată împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7021/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 7043/2012. Civil. Anulare act. Contestaţie... → |
|---|
