ICCJ. Decizia nr. 7302/2012. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7302/2012
Dosar nr. 2786/1/2012
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3055 din 3 noiembrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 7791/121/2010, Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii E.D., D.I., P.S.D., R.D.M., G.I., M.V.I., G.E., R.R.G.R., E.G., I.V., N.L., D.M., S.C. şi S.M. împotriva pârâtei SC O.P. SA; a obligat pârâta să plătească fiecăruia dintre reclamanţii D.M., D.I., G.I., G.E., E.D., E.G., I.V., N.L., R.R.G.R., S.C. şi S.M. suma de 12.011,5 RON, reclamantului P.S.D. suma de 6.492 RON, reclamantului R.D.M. suma de 6.743 RON iar reclamantului M.V.I. suma de 8.865 RON, reprezentând valoarea actualizată a drepturilor băneşti constând în contravaloarea cotei de gaze naturale pentru perioada 2006-2008, cu actualizare la data plăţii; în temeiul dispoziţiilor art. 246 C. proc. civ. a luat act de renunţarea reclamanţilor la judecata capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata drepturilor băneşti constând în contravaloarea aprovizionării toamnă - iarnă; a obligat pârâta la plata, către fiecare dintre reclamanţi, a sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare onorariu expert.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta SC O.P. SA, arătând că reclamanţii au solicitat obligarea acesteia la plata contravalorii cotei de 4000 mc gaze naturale pentru perioada 2006, 2007 şi 2008, însă, în fapt, începând cu anul 1997, sindicatul nu a mai intrat în negocieri cu patronatul pe tema acordării distincte a ajutorului social constând în plata contravalorii unei cote determinate de gaze naturale, ca urmare a introducerii ajutorului în salariul de bază al fiecărui salariat SC O.P. SA cu respectarea art. 187 C.C.M. Ramură.
Prin decizia civilă nr. 2052 din 8 martie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis recursul pârâtei; a modificat în parte sentinţa atacată; a respins, ca neîntemeiate, pretenţiile privind contravaloarea cotei de gaze naturale pentru perioada 2006-2008; a respins cererea privind plata cheltuielilor de judecată; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că prima instanţă a interpretat în mod greşit dispoziţiile din Contactul colectiv de muncă, în sensul că drepturile băneşti solicitate prin prezenta cerere au fost incluse în salariul de bază începând cu 01 iunie 1997, situaţie faţă de care nu se mai impunea acordarea lor separată în anii ulteriori.
Or, în condiţiile în care din dispoziţiile contractului colectiv de muncă reiese destul de clar că aceste drepturi au fost incluse în salariu, iar contractele colective de muncă au fost semnate de părţile în cauză, ele devin obligatorii nu numai pentru angajator, ci şi pentru angajaţi.
Împotriva acestei decizii a formulat, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cerere de revizuire numitul D.I., arătând că în mod greşit instanţa de recurs a admis recursul pârâtei, deoarece aceasta nu a putut face dovada că valoarea cotei de gaze aferentă anilor 2006-2008 a fost compensată cu includerea în salariul de bază începând cu anul 1997, în condiţiile în care în anul 2005, în contractul colectiv de muncă la nivel de P. era prevăzută şi această cotă a cărei contravaloare a fost solicitată de reclamanţi, prin acţiune.
Revizuentul a mai arătat că dacă instanţa de fond a respins obiecţiunile formulate de pârâtă, aceasta avea posibilitatea de a solicita o contraexpertiză, iar instanţa de recurs, judecând cererea pe fondul cauzei, putea să dispună refacerea raportului de expertiză, urmând a lua în considerare raportul cel mai concludent.
Revizuentul a mai arătat că aceeaşi instanţă, prin decizia civilă nr. 6777/R din 23 noiembrie 2009 dată într-o cauză similară, în care revizuentul a avut, de asemenea, calitatea de reclamant, a soluţionat pretenţiile reclamanţilor în mod favorabil, concluzia fiind aceea că nu se pot da două decizii diferite în două dosare având acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.
Examinând cererea de revizuire, în raport de excepţia de tardivitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, faţă de caracterul său peremptoriu, Înalta Curte urmează a o respinge, ca tardiv formulată, pentru următoarele considerente:
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., petentul arătând că decizia civilă nr. 2052 din 08 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti este potrivnică deciziei civile nr. 6777/R din 23 noiembrie 2009 a aceleiaşi instanţe.
Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 din acelaşi cod, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. (1), termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs, după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2), termenul se va socoti de la pronunţarea ultimei hotărâri.
Având în vedere dispoziţiile legale anterior citate, Înalta Curte constată că termenul prevăzut de art. 324 a fost depăşit, întrucât decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată la data de 8 martie 2012, iar cererea a fost promovată la 9 aprilie 2012 (data plicului), fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 10 aprilie 2012.
Legea sancţionează cu decăderea nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac, sens în care sunt de observat şi dispoziţiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
În speţă, revizuentul a încălcat prevederile art. 324 C. proc. civ., deoarece a formulat cererea cu depăşirea termenului legal prevăzut de textul menţionat, împrejurare faţă de care, dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei de tardivitate, celelalte aspecte învederate prin cererea de revizuire nu vor mai fi analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) din acelaşi cod, excepţia tardivităţii cererii fiind o excepţie procesuală absolută şi dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.
Pentru aceste considerente, cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de D.I. împotriva deciziei nr. 2052 din 8 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7303/2012. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 7301/2012. Civil. îndreptare eroare... → |
|---|
