ICCJ. Decizia nr. 7299/2012. Civil. Conflict de muncă. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7299 /20 12
Dosar nr. 4/39/2012
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2395 din 24 mai 2011 pronunţată în dosarul nr. 4398/40/2011, Tribunalul Botoşani, secţia civilă, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei B.A., formulată în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă „M." Botoşani, având ca obiect drepturi salariale.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, conform menţiunilor din carnetul de muncă al petentei, că în intervalul 01 februarie 2007 - 01 aprilie 2008 aceasta a fost angajata SC R.F. SRL Botoşani, perioadă în care a fost întocmită, de acest angajator, o fişă de apreciere pentru anul 2007, faţă de care pârâtul nu are nicio obligaţie legală de a o lua în considerare pentru majorarea drepturilor salariale, sens în care instanţa de fond a constatat că decizia nr. 275/2008 nu i se aplică reclamantei în raport cu fişa de apreciere pentru anul 2007, acţiunea fiind respinsă, ca nefondată.
Prin decizia nr. 1592 din 6 decembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, a respins, ca lipsit de interes, recursul declarat de Pârâtul Spitalul judeţean de urgenţă M. Botoşani, şi ca nefondat, recursul reclamantei.
Referitor la recursul pârâtului, instanţa de recurs a reţinut că prin sentinţa atacată a fost respinsă cererea de chemare în judecată, ca nefondată, iar prin calea de atac declarată pârâtul Spitalul judeţean de Urgenţă „M." Botoşani solicită respingerea acţiunii, sens în care recursul este lipsit de interes.
Referitor la recursul reclamantei, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că în lipsa unei prevederi legale care să oblige unitatea sanitară să aibă în vedere evaluarea profesională de la un alt angajator (persoană juridică de drept privat) pentru a majora drepturile salariale, solicitarea recurentei în sens contrar este nefondată, iar soluţia primei instanţe legală şi temeinică.
Instanţa de recurs a apreciat că nu a fost încălcat principiul nediscriminării prevăzut de art. 5 C. muncii, în condiţiile în care reclamanta-recurentă nu este în aceeaşi situaţie cu angajaţii cărora li s-a aplicat decizia nr. 275/2008. Astfel, decizia s-a aplicat numai angajaţilor care au lucrat în anul 2008 (integral sau parţial) la angajatorul-pârât, fiind evaluaţi de acesta, situaţie în care nu se regăseşte şi reclamanta-recurentă.
împotriva acestei decizii, revizuenta B.A., prin Sindicatul „S." al Spitalului judeţean de urgenţă „M." Botoşani, a formulat cerere de revizuire, arătând că există înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor şi că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut obiectiv, respectiv, nu a fost analizat dosarul.
Prin precizările depuse la termenul din 1 februarie 2012, revizuenta a arătat că este necesară administrarea de noi probe pentru o soluţionare corectă şi deplină a cauzei, instanţa neîndreptându-se asupra pârâtului care avea obligaţia de a depune la dosarul cauze toate documentele din arhiva sa, nefiind cercetată obiectiv situaţia drepturilor salariale ale reclamantei, inclusiv prin compararea cu o altă salariată încadrată pe aceiaşi funcţie dar cu o vechime mai mică. înscrisurile doveditoare nu au fost depuse de către pârât, reclamanta fiind în imposibilitate de a le prezenta.
Prin decizia civilă nr. 288 din 1 februarie 2012, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de B.A.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Suceava a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., „revizuirea poate fi formulată împotriva unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul", respectiv împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care s-a rezolvat fondul pretenţiilor formulate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată.
Or, prin decizia nr. 1592 din 6 decembrie 2011, obiect al căii extraordinare de atac, Curtea de Apel Suceava a respins recursul reclamantei fără a evoca fondul acţiunii formulate de aceasta, menţinând situaţia de fapt stabilită de instanţa de fond, astfel încât această hotărâre nu se încadrează între cele enumerate de dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind supuse căii de atac a revizuirii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs B.A., arătând că în mod greşit Curtea de Apel Suceava a reţinut caracterul inadmisibil al cererii de revizuire, în condiţiile în care au fost precizate hotărârile împotriva cărora s-a formulat această cale extraordinară de atac şi se impunea administrarea de probe noi în sensul art. 322 pct. 2 şi 5 C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia de inadmisibilitate a cererii de revizuire, constată următoarele:
Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârilor judecătoreşti şi, în final, remedierea erorilor săvârşite, constituind astfel pentru părţi o garanţie a respectării drepturilor lor fundamentale.
Rezultă că împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă şi nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept.
Potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".
Aceasta înseamnă că, în cazul în care cererea de revizuire s-a judecat de către o instanţă de recurs, hotărârea dată în revizuire nu mai este susceptibilă de recurs, ea fiind irevocabilă.
Hotărârea obiect al revizuirii, respectiv, decizia civilă nr. 288 din 1 februarie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, a fost dată în soluţionarea cererii de revizuire formulată B.A. împotriva deciziei civile nr. 1592 din 96 decembrie 2011 a aceleiaşi instanţe.
Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.
O asemenea concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.
Cum hotărârea de soluţionare a recursului este irevocabilă, recursul declarat împotriva ei este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta B.A. împotriva deciziei nr. 288 din 1 februarie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7682/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7269/2012. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
