ICCJ. Decizia nr. 7540/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7540/2012
Dosar nr. 32669/3/2010
Şedinţa publică din 11 decembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 06 iulie 2010, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V a civilă, sub nr. 32669/3/2010, reclamanţii M.S. şi M.A., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti prin Primarul General, Ministerul Finanţelor Publice şi Administraţia Fondului Imobiliar, au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor la plata sumei reprezentând valoare de circulaţie a imobilului situat în Bucureşti, astfel cum aceasta va fi stabilită prin expertiză.
Prin cererea precizatoare formulată de data de 11 februarie 2011, reclamanţii M.S. şi M.A. au solicitat instanţei ca, pe baza modificată, s-a dat tuturor titularilor de contracte de vânzare - cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995, vocaţie la restituirea preţului, plată ce se suportă de Ministerul Finanţelor Publice (unde de altfel ajunge şi suma dina ceasta operaţiune).
Referitor la acţiunea în evicţiune, este clar, potrivit legii, cât şi dispoziţiile art. 1337 C. civ. că Municipiul Bucureşti nu era un veritabil vânzător în nume propriu, ci ca reprezentat al Statului Român (Municipiul Bucureşti era unitate deţinătoare) şi ca atare acesta (Municipiul Bucureşti) nu avea calitate procesuală pasivă.
Argumentele apelantei, de esenţă teoretică, nu-şi regăsesc aplicarea în situaţia de fapt şi de drept iar această problemă a fost legal şi temeinic soluţionată de instanţa de fond.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, criticând-o din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-au arătat următoarele.
În mod greşit, instanţa de apel a apreciat ca in cauza dedusa judecaţii are calitate procesuală pasivă Ministerul Finanţelor Publice, stabilind in sarcina acestuia obligaţia de restituire a preţului, în temeiul dispoziţiilor art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Potrivit principiului relativităţii efectelor contractului, acesta produce efecte numai intre părţile contractante, neputând nici profita şi nici dauna unui terţ.
Or, Ministerul Finanţelor Publice, nefiind parte la încheierea contractului dintre reclamanţi şi Primăria Municipiului Bucureşti prin mandatar D.G.A.F.I. este terţ fata de acesta, având doar calitatea de depozitar al fondului extrabugetar in care se varsă sumele încasate de Primăria Municipiului Bucureşti. Prin "calitate procesuala"se înţelege titlul sau modul in care o persoana participa in raportul juridic, îndreptăţind-o sa fie parte in proces. Calitatea procesuala pasiva presupune existenta identităţii intre persoana paratului şi cel obligat in cadrul aceluiaşi raport juridic. Stabilirea calităţii procesuale pasive implica, in speţa, clarificarea prealabila a unei probleme de drept substanţial, anume natura obligaţiei sumei de bani reprezentând preţul actualizat, mai precis izvorul acestei obligaţii.
Sub acest aspect, deşi în practica instanţelor şi chiar a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a conturat şi opinia conform căreia obligaţia de plata ar fi întemeiata pe răspunderea vânzătorului pentru evicţiune (în acest sens invocă decizia civilă nr. 4929 din 29 oct. 2001 a C.S.J.), în condiţiile anulării contractului de vânzare-cumpărare şi a constatării relei-credinţe a cumpărătorilor în momentul încheierii contractului, nu este justă o astfel de interpretare a dispoziţiilor art. 1337 şi urmat. C. civ., întrucât obligaţia de restituire a preţului actualizat nu poate fi întemeiata decât pe principiile efectelor nulităţii actelor juridice, anume al retroactivităţii, astfel încât părţile raportului juridic trebuie sa ajungă in situaţia in care acel act nu s-ar fi încheiat, principiu având la baza şi regula îmbogăţirii fără justa cauza, fapt ce conduce la concluzia ca restituirea trebuie să aibe in vedere preţul actualizat, văzând şi dispoziţiile art. 970 C. civ.
Fiind lămurit acest aspect de drept substanţial, pe plan procesual calitatea procesuala pasiva nu poate avea, intr-o astfel de acţiune, decât unitatea administrativ-teritoriala vânzătoare (în speţa Municipiul Bucureşti, prin mandatar D.G.A.F.I.), nicidecum Ministerul Finanţelor Publice, atât pentru faptul ca acesta nu a fost parte contractanta in raportul juridic dedus judecaţii, nerevenindu-i obligaţia de restituire a prestaţiilor efectuate in baza actului constatat nul, cat şi pentru argumentele pornite de la aceeaşi premisa juridica:
Deposedarea reclamanţilor de imobilul ce face obiectul acestui litigiu, în urma anulării contractului de vânzare-cumpărare printr-o hotărâre definitiva şi irevocabila, întruneşte condiţiile unei tulburări de drept prin fapta unui terţ. Aceasta tulburare de drept, este de natura sa angajeze răspunderea contractuala pentru evicţiune totala a vânzătorului, respectiv Municipiul Bucureşti, faţă de pretenţiile privind restituirea preţului pentru imobilul în cauză. Nu poate fi antrenata răspunderea Ministerului Finanţelor Publice, având în vedere că în prezenta acţiune nu exista culpa acestei instituţii.
Solicită a se avea în vedere dispoziţiile art. 1344 C. civ., "Daca lucrul vândut se afla, la epoca evicţiunii, de o valoare mai mare, din orice cauza, vânzătorul (Primăria Municipiului Bucureşti) este dator sa plătească cumpărătorului, pe lângă preţul vânzării, excedentele valorii in timpul evicţiunii."
Analizând actele şi lucrările dosarului prin raportare la motivele de recurs, Înalta Curte a constatat nefondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.
Sunt nefondate susţinerile recurentei privind lipsa calităţii procesuale pasive pentru capătul de cerere privind obligarea la plata preţului actualizat având în vedere că potrivit art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data formulării acţiunii, "restituirea preţului actualizat plătit de chiriaşii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările şi completările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile se face de către Ministerul Finanţelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare".
Or, în speţă, este vorba tocmai despre un asemenea contract încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995, contractul de vânzare - cumpărare din 22 ianuarie 2003, încheiat între Consiliul General al Municipiului Bucureşti -Administraţia Fondului Imobiliar, în calitate de vânzător şi reclamanţii M.S. şi G.A., în calitate de comparatori, prin care s-a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, care a fost constatat nul prin sentinţa civilă nr. 15270 din 20 noiembrie 2008, definitivă şi irevocabilă, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în Dosar nr. 7788/299/2008, în care s-a reţinut că reclamanţii din cauză au fost de rea credinţă la încheierea contractului de vânzare - cumpărare.
Art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, citat anterior nu face distincţie între contractele de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările şi completările ulterioare, desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, pentru care se prevede restituirea preţului actualizat plătit de chiriaşi de către Ministerul Finanţelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, astfel că nici instanţa de judecată nu poate face o astfel de distincţie.
Argumentele recurentului nu au legătură cu cauza juridică a litigiului, cu textul de lege aplicabil în speţă, care conţine dispoziţii foarte clare şi neinterpretabile. De asemenea, recurentul ignoră principiul potrivit căruia dispoziţiile speciale derogă de la normele generale, la care acesta face apel în motivarea recursului.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 71/A din 20 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7559/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 7537/2012. Civil. Obligatia de a nu face.... → |
|---|
