ICCJ. Decizia nr. 7523/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7523/2012
Dosar nr. 389/54/2010
Şedinţa publică din 11 decembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dolj la 5 noiembrie 2004, reclamanţii S.M., S.D. şi S.O.Ş. au solicitat anularea dispoziţiei din 6 octombrie 2004, emise de Primarul Municipiului Craiova, prin care cererea lor de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 235 m.p., situat în Craiova, a fost înaintată către SC T. SA.
Reclamanţii au solicitat să se constate că terenul este liber şi să se dispună restituirea în natură.
Prin sentinţa civilă nr. 1382 din 12 septembrie 2005, Tribunalul Dolj, a admis contestaţia formulată de reclamanţi, a anulat dispoziţia menţionată şi a dispus emiterea unei noi dispoziţii prin care să se dispună restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 274 m.p., individualizat în schiţa anexă la raportul de expertiză tehnică întocmit de expert C.V. şi acordarea de despăgubiri pentru diferenţa de teren ce nu a fost restituită.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Primăria Municipiului Craiova prin Primar şi SC T. SA.
Prin decizia civilă nr. 239 din 20 martie 2006, Curtea de Apel Craiova, a admis apelurile, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 599 din 18 septembrie 2007, Tribunalul Dolj, a respins acţiunea formulată de reclamanţi, reţinând că aceştia au calitatea de persoane îndreptăţite în sensul Legii nr. 10/2001, în ceea ce priveşte terenul ce a aparţinut autorilor, însă la data intrării în vigoare a legii speciale de reparaţie, imobilul solicitat se afla înscris în patrimoniul pârâtei SC T. SA, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis la 29 noiembrie 1995 de Ministerul Industriilor, astfel încât, în temeiul dispoziţiilor art. 25 din lege şi a Capitolului I din Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 948/2003, aceasta are calitatea de unitate deţinătoare.
Cu privire la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 27 Legea nr. 10/2001, referitoare la instituţia implicată în privatizare şi competenţa acesteia de soluţionare a notificării din 2002. instanţa a constatat că nu poate depăşi limitele investirii, în condiţiile în care reclamanta nu a solicitat judecarea în contradictoriu cu instituţia implicată în privatizarea pârâtei SC T. SA şi nici nu poate înainta notificarea către această instituţie, spre competentă soluţionare.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel reclamanţii, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Prin decizia civilă nr. 109 din 13 martie 2008, Curtea de Apel Craiova, a admis apelul reclamanţilor S.M., S.D. şi S.O.Ş., şi a schimbat în totalitate sentinţa apelată, în sensul că a admis contestaţia.
S-a anulat dispoziţia din 6 octombrie 2004 emisă de Primarul Municipiului Craiova şi s-a dispus emiterea unei noi dispoziţii prin care să se restituie în natură terenul solicitat.
Au fost obligaţi intimaţii - pârâţi la 500 RON cheltuieli de judecată către apelanţii reclamanţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că terenul solicitat este cuprins în certificatul de atestare a dreptului de proprietate, însă acest fapt nu poate conduce la concluzia că societatea comercială pârâtă are calitatea de persoană juridică deţinătoare, din actele depuse la dosar rezultând că terenul ce face obiectul notificării este situat la nr. XX, iar pârâta deţine certificat pentru terenurile de la nr. YY.
În raport de aceste considerente, s-a reţinut că Primăria Municipiului Craiova şi nu SC T. SA Craiova are calitatea de persoană juridică deţinătoare, având obligaţia să soluţioneze notificarea.
În acest sens, în raport de expertiza tehnică efectuată în cauză, s-a constatat că terenul respectiv poate fi restituit în natură, nefîind afectat de detalii de sistematizare şi neînvecinându-se pe niciuna dintre laturi cu terenurile situate în incinta SC T. SA Craiova. S-a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 11 Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs pârâţii Primarul Municipiului Craiova şi Primăria Municipiului Craiova, precum şi SC T. SA.
Prin decizia nr. 7951 din 6 octombrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursurile declarate de pârâţi şi a casat decizia recurată cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel, reţinând că aceasta nu a dat dovadă de rol activ, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. şi nu a stăruit în identificarea terenului revendicat prin completarea raportului de expertiză tehnică şi prin solicitarea unei situaţii privind evoluţia numerelor factoriale.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia civilă nr. 282 din 28 septembrie 2010, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţi şi i-a obligat pe aceştia la 2.100 RON cheltuieli de judecată către pârâta SC T. SA.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a avut în vedere completarea raportului de expertiză tehnică, probă dispusă conform art. 315 C. proc. civ., din care a rezultat că terenul ce face obiectul notificării era situat la data exproprierii în Craiova, iar în prezent se află în Craiova, fiind evidenţiat în patrimoniul SC T. SA, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 29 noiembrie 1995.
Prin urmare, s-a constatat că SC T. SA îi revine competenţa de soluţionare a notificării, în calitate de unitate deţinătoare a terenului în legătură cu care s-au solicitat măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001.
În consecinţă, s-a apreciat că, în mod legal, s-a dispus de către Primăria Municipiului Craiova înaintarea notificării spre competentă soluţionare către SC T. SA.
S-a reţinut că tribunalul nu a fost investit cu soluţionarea în fond a cererii de acordare a măsurilor reparatorii, ci doar cu verificarea legalităţii emiterii dispoziţiei din 2004, astfel că respectând principiul disponibilităţii reglementat de art. 129 C. proc. civ. nu se putea analiza incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 29 Legea nr. 10/2001 republicată.
Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs, în termenul legal, reclamanţii S.M., S.D. şi S.O.Ş., criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
Dezvoltând motivele de recurs, reclamanţii au susţinut că, având în vedere că din suprafaţa de 338 m.p. expropriată, 235 m.p. nu au fost ocupaţi şi afectaţi scopului exproprierii, acest teren trebuia să fie restituit în natură, în temeiul art. 1 alin. (2) art. 2 lit. h) şi art. 11 alin. (3) Legea nr. 10/2001, către fostul proprietar.
Recurenţii au învederat că menţionarea acestei suprafeţe de teren în cuprinsul certificatului de atestare eliberat pârâtei de SC T. SA nu poate constitui un obstacol legal în stabilirea dreptului lor de proprietate conform Legii nr. 10/2001, act normativ cu forţă superioară faţă de H.G. nr. 834/1991, cu atât mai mult cu cât transmiterea terenului din proprietatea localităţii nu s-a făcut în forma autentică cerută de lege (decizie a Consiliului Local actual sau a fostului Comitet Executiv).
Prin urmare, s-a solicitat modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului şi, în fond, a admiterii acţiunii, anulării dispoziţiei contestate şi obligării Primarului la emiterea unei noi dispoziţii de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 235 m.p.
Ca urmare a decesului recurentului S.D. la 7 septembrie 2010, Curtea a dispus, prin încheierea de la termenul din 24 ianuarie 2012, suspendarea judecării cauzei în temeiul art 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ..
La 2 mai 2012 s-a dispus repunerea cauzei pe rol, urmare a indicării moştenitorilor recurentului decedat, conform certificatului de moştenitor din 12 aprilie 2012 eliberat de B.N.P. H.D.M. din Râmnicu Vâlcea.
La termenul din 27 noiembrie 2012 au fost introduşi în cauză moştenitorii recurentului - reclamant S.D., respectiv S.G.D., S.A.M. şi C.C.M., care au înţeles să continue recursul declarat de autorul decedat.
Examinând criticile invocate de recurenţi raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Prin dispoziţia din 6 octombrie 2004, contestată de reclamanţi, Primăria Municipiului Craiova a dispus înaintarea notificării spre competentă soluţionare persoanei juridice deţinătoare a imobilului ce face obiectul notificării - SC T. SA.
În aceste condiţii, faţă de conţinutul dispoziţiei, instanţele de fond şi apel au apreciat în mod legal că au fost investite doar cu verificarea legalităţii emiterii acesteia şi nu cu soluţionarea în fond a cererii reclamanţilor de acordare a măsurilor reparatorii.
Având în vedere că terenul solicitat este cuprins în certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis la 29 noiembrie 1995, chiar dacă este situat la o altă adresă poştală, s-a constatat corect că SC T. SA Craiova, şi nu Primăria Municipiului Craiova are calitatea de persoană juridică deţinătoare, având obligaţia de a soluţiona notificarea reclamanţilor.
Prin urmare, omologând concluziile raportului de expertiză tehnică efectuate de expert C.V., la care părţile nu au formulat obiecţiuni, instanţa de apel a constatat corect că soluţia înaintării notificării către persoana juridică deţinătoare este legală conform art. 25 Legea nr. 10/2001 şi nu există niciun alt motiv de nulitate a dispoziţiei contestate.
Respectând principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil, instanţele de fond şi apel au apreciat în mod legal că nu se poate examina incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 29 Legea nr. 10/2001 republicată, atâta timp cât reclamanţii - recurenţi nu au înţeles să cheme în judecată instituţia implicată în privatizare.
Curtea va constata că, faţă de considerentele expuse nu pot fi examinate criticile recurenţilor referitoare la forţa juridică superioară a legii speciale de reparaţie - Legea nr. 10/2001 în raport cu H.G. nr. 834/1991 în baza căruia s-a emis certificatul de atestare de care se prevalează pârâta intimată.
Pentru acelaşi motiv nu pot fi analizate nici criticile vizând nelegalitatea trecerii terenului în suprafaţă de 234 m.p. din proprietatea localităţii în patrimoniul SC T. SA, pentru lipsa formei autentice.
În consecinţă, reţinând că nu este întrunit motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamanţilor, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ..
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii S.M., S.O.Ş., S.D. - decedat - şi continuat de moştenitorii S.G.D., S.A.M. şi C.(S.)C.M. împotriva deciziei nr. 282 din 28 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de 4.200 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC T. SA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7501/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7526/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
