ICCJ. Decizia nr. 7526/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7526/2012
Dosar nr. 6598/1/2006
Şedinţa publică din 11 decembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 220 din 16 februarie 2005, Tribunalul Mureş, a admis acţiunea formulată de reclamanţii L.G., C.J., I.M., K.C., N.E., N.F., N.A. şi L.R. în contradictoriu cu Regia Naţională a Pădurilor R. - Direcţia Silvică Târgu Mureş şi a dispus restituirea în natură a imobilelor teren şi construcţii înscrise în CF nr. XXX şi CF nr. YYY E., reprezentând complexul păstrăvăriei. Au fost obligaţi reclamanţii la plata sumei de 626.726.521 RON (fără TVA), reprezentând diferenţa de valoare dintre construcţiile edificate după preluarea în anul 1949 şi construcţia demolată, fără cheltuieli de judecată.
Prin considerentele sentinţei menţionate s-a reţinut, în esenţă, că imobilul în litigiu a fost proprietatea antecesorilor reclamanţilor, iar contractul încheiat între aceştia şi Ocolul Silvic S. a fost anulat prin sentinţa civilă nr. 107 din 27 aprilie 2001 a Tribunalului Mureş, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 20 A din 28 martie 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
S-a avut în vedere că pârâta a declarat la interogatoriu că este de acord cu restituirea în natură a imobilului, cu condiţia plăţii valorii investiţiilor efectuate.
Conform raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, diferenţa de valoare dintre construcţiile edificate după preluarea în anul 1949 şi valoarea construcţiei demolate se ridică la suma de 626.726.521 RON.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel reclamanţii şi pârâta Regia Naţională a Pădurilor R. - Direcţia Silvică Târgu Mureş.
Reclamanţii au susţinut că pârâta nu a formulat cerere reconvenţională, astfel că acordarea diferenţei de valoare dintre construcţiile edificate după preluare reprezintă o plus petitio, care contravine dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Totodată, s-a arătat că pârâta se află în culpă procesuală în sensul art. 274 C. proc. civ. şi, drept urmare, trebuia obligată la cheltuieli de judecată în sumă de 32.450.000 RON.
Prin apelul său, pârâta a susţinut că expertiza tehnică judiciară efectuată de ing. B.G. este subiectivă şi nu ţine seama de evidenţele contabile, ignorând prevederile art. 10 pct. 5 din Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003.
Pârâta apelantă a precizat că, după preluarea din anul 1949, păstrăvăria a fost transformată în totalitate prin demolarea construcţiilor vechi, extinderea amenajărilor piscicole şi modernizarea utilajelor şi instalaţiilor, astfel că a devenit un imobil nou în raport cu cel preluat, fiind incidente dispoziţiile art. 18 lit. c) Legea nr. 10/2001 şi ale art. 18 pct. 3 din Normele metodologice.
Ca urmare a decesului lui L.G.R. la 7 iunie 2005, au formulat cerere de intervenţie în interes propriu moştenitorii L.G.J., L.G.G. şi L.I..
În şedinţa publică de la 11 ianuarie 2006 s-a respins în principiu cererea de intervenţie în interes propriu, deoarece reclamanţii nu au fost de acord cu aceasta, nefiind întrunite dispoziţiile art. 50 alin. (3) C. proc. civ..
Prin decizia civilă nr. 7A din 18 ianuarie 2006, Curtea de Apel Târgu Mureş,secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a admis apelurile declarate de reclamanţi şi pârâta Direcţia Silvică Târgu Mureş şi a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a înlăturat obligaţia reclamanţilor la plata despăgubirilor în valoare de 626.726.521 RON.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
S-a respins ca nefondat apelul pârâtei Regia Naţională a Pădurilor R. - Direcţia Silvică Târgu Mureş împotriva aceleiaşi sentinţe.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanţilor cu titlu de cheltuieli de judecată în faţa primei instanţe şi, în apel, următoarele sume: 17.450.000 RON către L.G., 10.000.000 RON către C.J., 10.000.000 RON către I.M., 10.000.000 RON către K.C. şi 10.000.000 RON către L.R..
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că reclamanţii sunt moştenitorii foştilor proprietari tabulari L.G.G. şi Hegyi Katalin, conform CF nr. ZZZ şi CF WWW Miercurea Niraj, transcrise în CF nr. XXX Miercurea Niraj.
S-a avut, în vedere, totodată, că prin contractul de donaţie şi procesul verbal din 1 iulie 1949, încheiat între Ocolul Silvic S. ca primitor şi L.G.R. şi soţia L.K. ca predător, s-a donat imobilul în suprafaţă de 2,50 ha şi alte loturi mai mici, împreună cu cele 27 locuri şi bazine anexe şi canale de alimentare, în suprafaţă de 11.000 m.p.
Prin sentinţa civilă nr. 107 din 27 aprilie 2001 a Tribunalului Mureş, definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 20 A din 28 martie 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş, această donaţie a fost anulată.
S-a reţinut că pârâta, prin adresa din 29 septembrie 2001 a răspuns la notificarea reclamanţilor, înregistrată din 19 martie 2001 şi precizată din 2 august 2002, arătând că nu poate dispune restituirea în natură a păstrăvăriei în temeiul art. 2 şi 10 Legea nr. 10/2001, deoarece construcţiile vechi au fost demolate şi s-au edificat unele noi, iar amenajările piscicole au fost refăcute.
Instanţa de apel a considerat că, aşa cum a rezultat din raportul de expertiză construcţii şi din completările la acest raport, efectuat de expert B.G., imobilul în litigiu există în natură şi poate fi restituit, fiind incidente dispoziţiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
S-a apreciat, însă, că, în condiţiile în care nu a fost formulată o cerere reconvenţională, prima instanţă nu îi putea obliga pe reclamanţi la despăgubiri.
Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs, în termenul legal, pârâta Regia Naţională a Pădurilor R. - Direcţia Silvică Târgu Mureş, precum şi intervenienţii L.G.J., L.G.G. şi L.I., în calitate de moştenitori ai defunctului L.G.R..
Recurenta pârâtă a susţinut prin motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că acţiunea reclamanţilor a fost formulată înainte de emiterea dispoziţiei de restituire motivată sau a ofertei de măsuri reparatorii prin echivalent, conform dispoziţiei art. 23 şi 24 Legea nr. 10/2001, astfel că erau aplicabile dispoziţiile dreptului comun, care atrăgeau competenţa judecătoriei.
S-a învederat, totodată, că este nelegală înlăturarea dispoziţiei de plată a despăgubirii, stabilită în sarcina reclamanţilor, restituirea în natură a păstrăvăriei în aceste condiţii conducând la o îmbogăţire fără justă cauză.
Dezvoltând motivele lor de recurs, intervenienţii L.G.J., L.G.G. şi L.I., au criticat decizia atacată pentru greşita calificare a obiectului acţiunii, revendicare, de competenţa judecătoriei, având în vedere că nu s-a atacat o decizie sau dispoziţie motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, conform Legii nr. 10/2001.
Cea de-a doua critică s-a referit la împrejurarea că situaţia de fapt reţinută de instanţe nu corespunde certificatului de moştenitor din 1973 şi formulării notificării înregistrate din 19 martie 2001 şi completate cu anexe, din 2 august 2002 de către toţi moştenitorii care au solicitat anularea donaţiei, acţiune soluţionată definitiv şi irevocabil prin decizia civilă nr. 20A din 28 martie 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Prin cel de-al treilea motiv de recurs, s-a criticat decizia recurată pentru nepronunţarea asupra cererii de intervenţie în interes propriu formulate de L.G.R., nici prin încheierea din 11 ianuarie 2006 şi nici prin decizia nr. 7A din 18 ianuarie 2006.
Prin încheierea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală de la 6 martie 2007, s-a dispus suspendarea judecăţii recursurilor, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. 2130/2006, aflat pe rolul Tribunalului Mureş, având ca obiect contestaţia formulată de reclamanţi împotriva deciziei nr. 58 din 18 aprilie 2006, emisă de pârâtă, prin care s-a soluţionat notificarea înregistrată din 2 august 2002, prin care s-a solicitat restituirea în natură a Păstrăvăriei B.G., terenuri şi construcţii evidenţiate în CF YYY şi XXX E..
Ca urmare a repunerii cauzei pe rol la 10 iulie 2012, pentru a se verifica dacă subzistă motivele ce au determinat suspendarea judecăţii, recurenţii L.G.J., L.G.G. şi L.I. au precizat că Dosarul nr. 2130/2006 al Tribunalului Mureş a fost soluţionat irevocabil prin decizia nr. 5004 din 28 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Recurenta Regia Naţională a Pădurilor R. - Direcţia Silvică Mureş a formulat la 26 noiembrie 2012 o cerere prin care a solicitat, în principal, suspendarea judecării prezentei cauze, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei în anulare formulate împotriva deciziei nr. 5004 din 28 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. 6463/1/2012 şi în subsidiar, amânarea cauzei.
Prin încheierea din 27 noiembrie 2012, s-au respins cererile recurentei pârâte, cu motivarea că dosarul în raport de care s-a dispus suspendarea prezentei cauze a fost soluţionat irevocabil.
Examinând recursurile declarate de pârâtă şi intervenienţi, Curtea va constata că nu se mai impune cercetarea criticilor invocate prin motivele de recurs, având în vedere că s-a soluţionat irevocabil contestaţia formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 împotriva deciziei nr. 58 din 18 aprilie 2006, emise de Direcţia Silvică Mureş.
Curtea va reţine că, prin decizia contestată, Direcţia Silvică Mureş a dispus, în temeiul art. 23 şi 10 alin. (2) Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, restituirea în natură a Păstrăvăriei C.C. din Comuna E., Judeţul Mureş, constând din teren în suprafaţă totală de 43.464 m.p. (4,34 ha), înscris în CF nr. YYY şi XXX E. şi a construcţiilor şi amenajărilor piscicole către L.G., L.G.G., L.G., C.J., I.M., K.C., N.E., N.F., N.A. şi L.R., în calitate de moştenitori legali ai foştilor proprietari L.G.R. şi L.C..
Prin aceeaşi decizie, la art. 2, s-a menţionat că restituirea în natură a păstrăvăriei se face cu condiţia plăţii despăgubirii în sumă de 336.133,76 RON, ce reprezintă valoarea construcţiilor edificate după anul 1949 de către Direcţia Silvică Târgu Mureş.
Prin sentinţa civilă nr. 1916 din 5 decembrie 2008 a Tribunalului Mureş, secţia civilă, urmare a admiterii contestaţiilor formulate de reclamanţi ce au făcut obiectul Dosarelor conexate nr. 4606/2008 şi 2542/2006 şi a cererii reconvenţionale formulate de pârâta Regia Naţională a Pădurilor R. - Direcţia Silvică Târgu Mureş, s-a modificat în parte decizia nr. 58 din 18 aprilie 2006, în sensul că despăgubirile menţionate în art. 2 sunt în sumă de 62.672,65 RON.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei nr. 58/2006.
Prin decizia nr. 60 A din 17 mai 2011, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale şi de minori şi familie, a respins apelurile reclamanţilor şi a admis apelul pârâtei Regia Naţională a Pădurilor R. - Direcţia Silvică Târgu Mureş şi a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 1916 din 5 decembrie 2008 a Tribunalului Mureş în sensul respingerii contestaţiei reclamanţilor L.L., C.J., I.M., K.C., N.E., N.F., N.A. şi L.R. şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin decizia civilă nr. 5004 din 28 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-a constatat nul recursul declarat de pârâta Regia Naţională a Pădurilor R. - Direcţia Silvică Mureş împotriva deciziei nr. 60A din 17 mai 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Curtea va constata că, în acest context, prezenta acţiune, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei Regia Naţională a Pădurilor R. - Direcţia Silvică Târgu Mureş la restituirea în natură a imobilelor cuprinse în CF nr. XXX E. şi CF nr. YYY E. şi a construcţiilor reprezentând complexul păstrăvăriei E., a rămas fără obiect, odată ce drepturile reclamanţilor şi ale intervenienţilor recurenţi au fost valorificate pe calea procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 10/2001 (prin emiterea deciziei nr. 58 din 18 aprilie 2006).
Totodată, se va constata că, odată ce restituirea în natură a păstrăvăriei s-a făcut cu condiţia plăţii către pârâtă a despăgubirii reprezentând contravaloarea construcţiilor edificate după 1949, conform art. 10 alin. (3) Legea nr. 10/2001, nu se mai impune nici examinarea criticilor pârâtei recurente vizând aceste aspecte.
Pentru toate aceste considerente, constatându-se că acţiunea formulată în prezentul dosar a rămas fără obiect, urmează să se admită recursurile şi să se modifice decizia recurată, în sensul respingerii apelului declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 220 din 16 februarie 2005 pronunţată de Tribunalul Mureş şi admiterii apelului declarat de pârâta Regia Naţională a Pădurilor R. - Direcţia Silvică Târgu Mureş împotriva aceleiaşi sentinţe.
Se va schimba în tot sentinţa în sensul respingerii cererii reclamanţilor ca rămase fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de pârâta Regia Naţională a Pădurilor R. - Direcţia Silvică Târgu-Mureş şi de intervenienţii L.G.J., L.G.G. şi I.(L.)M. împotriva deciziei nr. 7/A din 18 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Modifică decizia recurată, în sensul că:
Respinge apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei nr. 220 din 16 februarie 2005 a Tribunalului Mureş.
Admite apelul declarat de pârâta Regia Naţională a Pădurilor R. - Direcţia Silvică Târgu-Mureş împotriva aceleiaşi sentinţe.
Schimbă în tot sentinţa, în sensul că respinge cererea reclamanţilor ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7523/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7494/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
