ICCJ. Decizia nr. 7563/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7563/2012
Dosar nr. 972/252/2012
Şedinţa publică din 11 decembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată la Judecătoria Lugoj la data de 5 aprilie 2012 reclamantul P.I. a chemat în judecată pe pârâta SC A. SRL, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 4.500 RON, reprezentând drepturi băneşti.
Prin sentinţa civilă nr. 1383 din 16 mai 2012 Judecătoria Lugoj, a admis excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Lugoj şi a declinat competenţa de judecare a cererii, în favoarea Tribunalului Timiş, în temeiul art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în speţă instanţa fiind învestită cu un conflict de muncă.
Prin sentinţa civilă nr. 1928/PI din 21 iunie 2012 Tribunalul Timiş, a admis excepţia de necompetenţă teritoriala a Tribunalului Timiş şi a declinat competenta de soluţionare a cererii in favoarea Tribunalului Olt.
În motivarea sentinţei s-ar reţinut următoarele.
Cererea formulata in instanţa de către reclamant împotriva paratei se încadrează in materia conflictelor de munca, competenta teritoriala privind soluţionarea unor astfel de cereri fiind exclusiva şi revine instanţei competente in a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul, aşa după cum obliga dispoziţiile prevăzute de art. 269 alin. (2) C. muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, aceasta competenţă determinând capacitatea unei instanţe judecătoreşti de a soluţiona în exclusivitate conflictele de munca.
Art. 158 alin. (1) C. proc. civ. prevede că atunci când in fata instanţei de judecata se pune in discuţie competenta acesteia, ea este obligata sa stabilească instanţa competenta, în speţa necompetentă fiind de ordine publică, aşa cum este arătat de dispoziţiile art. 159 pct. 3 C. proc. civ., art. 269 alin. (2) C. muncii fiind aplicabil întrucât reclamantul îşi are domiciliul in raza de competenta a Tribunalului Olt.
Prin sentinţa civilă nr. 1819 din 27 septembrie 2012, Tribunalul Olt, a admis excepţia lipsei competenţei teritoriale a Tribunalului Olt; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Timiş. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 21 C. proc. civ., a suspendat din oficiu orice procedură şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a hotărî asupra conflictului.
În motivarea sentinţei s-au reţinut următoarele.
Potrivit art. 269 alin. (2) din C. muncii, cererile având ca obiect litigii de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul."
Art. 210 din Legea dialogului social completează art. 269 alin. (2) C. muncii, prevăzând că "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de munca se adresează instanţei judecătoreşti competente in a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de munca reclamantul"
Prin urmare, reclamantul persoană fizică are un drept de opţiune între instanţa competentă material de la domiciliul său (sau de la reşedinţa sa) şi cea competentă material de la locul de munca. Indicarea uneia din aceste instanţe reprezintă o alegere reglementată de legiuitorul român doar în favoarea reclamantului, nu şi în beneficiul celorlalte părţi în proces sau al instanţei.
În cauza dedusă judecăţii, reclamantul P.I. a înţeles să investească instanţa de la locul de munca - respectiv, SC A.N. SRL, considerând că este instanţa competentă teritorial, întrucât la data înregistrării cererii punctul de lucru al acestei societăţi (unde reclamantul afirma ca şi-ar fi desfăşurat activitatea) se afla in Lugoj
În condiţiile în care cea de-a doua alternativă atributivă de competenţă teritorială, prevăzută de art. 210 Legea Dialogului Social, a fost dovedită ca incidenţă în cauză şi cum indicarea ei este o alegere pusă de legiuitorul român doar la dispoziţia reclamantului, iar nu a celorlalte părţi în proces sau a instanţei, solicitarea reclamantului de judecare a cauzei sale de către Tribunalul Timiş este legitimă.
Analizând actele şi lucrările cauzei, prin raportare la prevederile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, pentru următoarele considerente.
Prin acţiune reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 4.500 RON, reprezentând drepturi băneşti rezultând dintr-un raport de muncă.
Potrivit art. 269 alin. (2) C. muncii, cererile având ca obiect litigii de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul."
Potrivit art. 210 din Legea nr. 62 din 10 mai 2011, Legea dialogului social, "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."
Prevederile art. 210 din Legea nr. 62 din 10 mai 2011 reprezintă dispoziţii speciale faţă de cele ale art. 269 alin. (2) C. muncii reglementând competenţa teritorială pentru situaţia conflictelor individuale de muncă, subcategorie a litigiilor de muncă.
Prin aceste prevederi se acordă posibilitatea reclamantului să aleagă instanţa, din punctul de vedere al competenţei teritoriale, pe care să o învestească cu soluţionarea litigiului.
Atâta timp cât alegerea reclamantului a fost făcută între cele două instanţe competente teritorial potrivit legii, instanţa sesizată nu are posibilitatea să se dezînvestească.
Acest fapt s-a şi întâmplat în speţă, unde reclamantul a ales instanţa în raza căreia s-a aflat locul său de muncă, şi anume la punctul de lucru din oraşul Lugoj, al societăţii pârâte.
În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (3) raportat la art. 210 din Legea nr. 62 din 10 mai 2011, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.
ÎNALTA CURTE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7562/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 7557/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
