ICCJ. Decizia nr. 7714/2012. Civil. Completare/lămurire dispozitiv. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7714/2012
Dosar nr. 4947/1/2012
Şedinţa publică din 18 decembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 14 mai 2012 în Dosarul nr. 46/44/2011 al Curţii de Apel Galaţi, revizuentul S.S.C. a solicitat, în contradictoriu cu C.V., Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Focşani, Prefectura Vrancea - Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Primăria Andreiaşu de Jos - Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 160 din 16 martie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi în acest dosar, în sensul indicării temeiului juridic al menţiunii „cu recurs în 5 zile de la pronunţare”.
A susţinut că potrivit dispoziţiilor art. 328 alin. (2) C. proc. civ., în cazul revizuirii care s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul pentru care termenul este de 15 zile de la comunicare. Cazurile în care recursurile pot fi promovate în 5 zile constituie excepţia şi sunt limitativ prevăzute de lege.
Prin decizia civilă nr. 390 din 18 iunie 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a respins, ca nefondată, cererea privind lămurirea dispozitivului deciziei, întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele de aplicare a dispoziţiilor art. 2811 alin. (1) C. proc. civ.
Menţiunile din dispozitiv sunt extrem de clare şi, în plus, calea de atac este dată de lege, astfel încât o eventuală menţionare în hotărâre a unei căi de atac inexistente sau indicare a unui termen greşit nu leagă în niciun fel instanţa de control judiciar.
Împotriva menţionatei decizii a declarat recurs, în termen legal, petentul S.S.C., considerând că se impune lămurirea deciziei, întrucât în materia revizuirii întemeiate pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este aplicabil termenul general de recurs, prevăzut de art. 301 C. proc. civ., respectiv 15 zile de la comunicare, recursurile care pot fi declarate în termen de 5 zile constituind excepţia şi fiind limitativ enumerate în cod.
La termenul de judecată din 14 decembrie 2012, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii recursului, reţinând cauza spre soluţionare pe acest aspect.
Este de precizat, în primul rând, că, prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata C.V. a invocat excepţia nulităţii recursului ca nemotivat în termenul legal, în conformitate cu dispoziţiile art. 306 C. proc. civ., avându-se în vedere data motivării deciziei recurate.
În ordinea presupusă de art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, trebuie analizată cu prioritate faţă de excepţia nulităţii căii de atac - fie din perspectiva invocată prin întâmpinare, fie prin prisma încadrării criticilor formulate în cazurile de recurs descrise limitativ de art. 304 C. proc. civ., deoarece doar în măsura în care partea are deschisă calea recursului, s-ar putea cerceta termenul de declarare ori de motivare a acestuia, precum şi încadrarea juridică a criticilor formulate.
Analizând excepţia invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu art. 2813 alin. (1) C. proc. civ., încheierile pronunţate în temeiul art. 2811 C. proc. civ., asupra unei cereri de lămurire a dispozitivului unei hotărâri judecătoreşti, sunt supuse aceloraşi căi de atac deschise împotriva hotărârii a cărei lămurire s-a solicitat.
În cauză, hotărârea atacată a vizat o cerere de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 160 din 16 martie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, prin care instanţa s-a pronunţat asupra unor cereri de revizuire, context în care calea de atac deschisă împotriva hotărârii vizând cererea de lămurire a dispozitivului este aceeaşi cu cea posibil a fi declarată împotriva a înseşi hotărârii a cărei lămurire s-a solicitat, impunându-se analiza dispoziţiilor relevante în ceea ce priveşte căile de atac în materia revizuirii.
Potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ., „Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită”.
În cauză, prin decizia nr. 160 din 16 martie 2011, a cărei lămurire a fost solicitată, s-a dispus disjungerea cererii de revizuire a deciziei nr. 1193 din 22 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 2023/91/2010, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi formarea unui nou dosar, totodată, declinarea competenţei de soluţionare a cererii de revizuire a aceleiaşi decizii nr. 1193 din 22 decembrie 2010, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., în favoarea Tribunalului Vrancea.
În ceea ce priveşte decizia nr. 1193 din 22 decembrie 2010 supusă revizuirii pe temeiul atât al prevederilor art. 322 pct. 2, cât şi al art. 322 pct. 7 C. proc. civ., această hotărâre a fost pronunţată în recurs, Tribunalul Vrancea admiţând recursurile declarate de către C.V. şi Romsilva, cu consecinţa modificării sentinţei recurate, a admiterii în parte a acţiunii, în sensul constatării nulităţii absolute a Hotărârii nr. 290 din 19 decembrie 2008 a Consiliului Judeţean Vrancea, precum şi a nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr. X/2006.
În conformitate cu art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile pronunţate în recurs sunt irevocabile, acest caracter fiind conservat indiferent de obiectul dispoziţiei adoptate prin hotărârea de recurs.
Ca atare, în aplicarea art. 328 alin. (1), şi hotărârea asupra cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. este irevocabilă, fiind lipsit de relevanţă faptul că prin decizia nr. 160 din 16 martie 2011 s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Art. 22 alin. (2) din Legea nr. 202/2010 stabileşte că „dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. (1), art. 129 alin. (5) şi (55), art. 136, art. 158 alin. (3) se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv, formulate, după intrarea în vigoare a prezentei legi”. per a contrario, procesele începute anterior data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 - precum în speţă - sunt supuse dispoziţiilor art. 158 alin. (3) C. proc. civ. în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 202/2010.
Potrivit art. 158 alin. (3) C. proc. civ. - în forma în vigoare la data începerii procesului având ca obiect constatării nulităţii absolute a Hotărârii nr. 290 din 19 decembrie 2008 a Consiliului Judeţean Vrancea, precum şi a nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr. X/2006, împotriva hotărârii de declinare a competenţei de soluţionare a cauzei se poate exercita recurs, în termen de 5 zile de la pronunţare.
Această prevedere legală nu este incidentă în cazul hotărârilor pronunţate de o instanţă de recurs, în absenţa unei derogări exprese de la regula cuprinsă în art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., astfel încât hotărârea de declinare a competenţei de soluţionare a unui recurs este irevocabilă, cu consecinţa că şi hotărârea de declinare a competenţei de judecare a revizuirii hotărârii de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., precum şi hotărârea de lămurire a hotărârii de declinare sunt, de asemenea, irevocabile.
În atare situaţie, recursul declarat împotriva unei hotărâri irevocabile este inadmisibil.
În ceea priveşte măsura disjungerii dispusă cu privire la motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. prin decizia nr. 160 din 16 martie 2011, această dispoziţie nu poate fi atacată decât odată cu fondul cauzei, respectiv doar prin calea de atac deschisă împotriva hotărârii pronunţate asupra cererii de revizuire.
Ca atare, măsura disjungerii nu este susceptibilă de o cale de atac distinctă, astfel încât recursul declarat împotriva hotărârii prin care s-a dispus disjungerea este inadmisibil, motiv pentru care este inadmisibil şi recursul împotriva hotărârii de lămurire a dispozitivului hotărârii de disjungere a cererii de revizuire.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului declarat împotriva Deciziei nr. 390/ R din 18 iunie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă, şi va respinge recursul ca inadmisibil, ţinându-se cont, totodată, de împrejurarea că aceeaşi soluţie a fost adoptată de Înalta Curte, prin Decizia nr. 5855 din 1 octombrie 2012, şi în privinţa recursului declarat împotriva Deciziei nr. 160 din 16 martie 2011 a aceleiaşi curţi de apel, a cărei lămurire a fost respinsă prin Decizia nr. 390 din 18 iunie 2012, recurată în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul S.S.C. împotriva deciziei nr. 390/ R din 18 iunie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1214/2012. Civil. Strămutare. Fond | ICCJ. Decizia nr. 7713/2012. Civil → |
|---|
