ICCJ. Decizia nr. 779/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 779/2012
Dosar nr. 117/95/2005
Şedinţa publică din 09 februarie 2012
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia nr. 133 din 28 februarie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de reclamantul I.D. împotriva sentinţei civile nr. 401 din 16 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Gorj. A respins apelul declarat de pârâta C.E.R. SA. A schimbat în parte sentinţa în sensul că a obligat pârâta să înainteze Primăriei Fărcăşeşti şi Primăriei Rovinari notificarea formulată de reclamant privind acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafeţele de 625 m.p. şi, respectiv 984 m.p. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 au fost corect aplicate de tribunal.
Expertul a identificat o suprafaţă de 1.609 m.p. teren intravilan care nu se află în folosinţa pârâtelor, ci este inclusă în terenurile aparţinând localităţilor Fărcăşeşti şi Rovinari, diferită de suprafaţa ce a făcut obiectul legii fondului funciar.
Măsurile reparatorii în contradictoriu cu celelalte pârâte nu puteau fi acordate în contradictoriu cu celelalte pârâte, aşa cum a solicitat reclamantul. Doar identificarea terenului ca fiind intravilan şi ca aparţinând reclamantului anterior trecerii în proprietate de stat nu naşte obligaţia de a acorda măsuri reparatorii, cererea trebuind să fie formulată în contradictoriu cu unitatea deţinătoare.
Critica reclamantului privind acordarea de măsuri reparatorii pentru anexele gospodăreşti cu privire la care nu s-a dispus prin sentinţa civilă nr. 2552 din 2 aprilie 2008 a Judecătoriei Târgu Jiu a fost considerată neîntemeiată. În această hotărâre s-a reţinut, cu putere de lucru judecat, că Decretul nr. 278/1977 nu şi-a produs efectul de trecere în proprietatea statului a construcţiilor, care au rămas în proprietatea reclamantului. În calitate de titular al dreptului de proprietate, reclamantul a solicitat să i se recunoască gospodăria într-o zonă nepoluată, cererea sa vizând şi magazia şi saivanul pentru porci.
2. Recursurile
2.1. Motive
Reclamantul şi pârâta C.E.R. SA au declarat recurs.
Criticile formulate de reclamant vizează următoarele aspecte:
Instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală întrucât trebuia să oblige C.E.R. SA la restituirea în natură a terenului de 555 m.p. În momentul în care reclamantul a formulat notificarea nu cunoştea situaţia juridică a imobilelor expropriate, cât anume este liber din teren.
Chiar dacă reclamantul ar vrea despăgubiri băneşti, cât timp terenul este liber şi neafectat de utilităţi nu poate opta pentru despăgubiri, ci se impune restituirea în natură.
Prin raportul de expertiză s-a stabilit că terenul este liber şi neafectat de utilităţi.
Hotărârea este nelegală şi cât priveşte neacordarea despăgubirilor prin echivalent pentru imobilele construcţii constând într-o magazie de lemn acoperită cu ţiglă şi un saivan de porci construit din lemn şi acoperit cu ţiglă, aflate în intravilanul satului Fărcăşeşti.
Reclamantul nu a fost niciodată despăgubit pentru magazie şi saivan.
Pârâta C.E.R. SA a invocat nelegalitatea şi „netemeinicia" hotărârii întrucât în mod greşit s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 555 m.p. care este proprietatea unităţii pârâte.
În baza decretului de expropriere reclamantului i-au fost expropriate construcţii în suprafaţă de 109 m.p. şi un teren în suprafaţă de doar 250 m.p. Nu există nici un act de preluare abuzivă în care să fie înscrisă suprafaţa de 305 m.p.
Restul terenului până la 3,18 ha., în care intră şi suprafaţa de 305 m.p. a fost situat în extravilanul localităţii şi în acest caz se aplică art. 8 din Legea nr. 10/2001.
2.2. Analiza recursurilor
Recursurile nu sunt întemeiate şi vor fi respinse pentru următoarele considerente:
Suprafaţa de teren de555 m.p. nu este liberă, în sensul art. 11 din Legea nr. 10/2001, în aşa fel încât să se impună restituirea în natură. Terenul a fost expropriat prin Decretul nr. 278 din 12 noiembrie 1977 în scopul executării unor lucrări industriale necesare pentru punerea în exploatare a rezervoarelor de cărbune din bazinul Oltenia.
Din raportul de expertiză rezultă că această suprafaţă de teren este afectată de construcţia unei benzi pentru transportul cărbunelui, folosită de C.E.R. SA, nefiind considerată nici de expert „liberă".
Prin urmare, scopul exproprierii a fost realizat. Or, art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 stabileşte că în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil. Pe cale de consecinţă, instanţele de fond au făcut aplicarea corectă a textului enunţat.
Nu este întemeiată nici critica având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru magazie şi saivan. În considerentele deciziei nr. 110 din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Craiova s-a arătat, cu autoritate de lucru judecat, că imobilul construcţie proprietatea reclamantului nu a fost demolat, astfel încât măsura exproprierii nu şi-a produs efectele şi cu privire la acesta. În aceste condiţii, nu ar putea fi stabilită o altă situaţie de fapt şi de drept care contravină hotărârii menţionate decât cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat a acesteia, ceea ce nu este admisibil. De vreme ce reclamantul a rămas în continuare proprietarul construcţiilor, nu există niciun temei pentru a beneficia de măsuri reparatorii pentru acestea.
Faţă de cele ce preced, criticile formulate de reclamant nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Nu este întemeiat nici recursul declarat de pârâtă.
Împrejurarea că în actul de expropriere figurează o suprafaţă de teren mai mică nu înseamnă că, dacă din raportul de expertiză rezultă că a fost preluată o suprafaţă de teren mai mare, exproprierea de fapt nu atrage obligaţia acordării de despăgubiri fostului proprietar. Instanţele de fond au apreciat corect, faţă de concluziile raportului de expertiză, că reclamantului i-a fost preluată în fapt o suprafaţă de teren mai mare decât cea înscrisă în decretul de expropriere, motiv pentru care reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii.
Nu poate fi primită nici critica privitoare la faptul că reclamantul ar avea dreptul la măsuri reparatorii numai pentru terenul de 250 m.p. situat în comuna Fărcăşeşti, câtă vreme acest teren nu este în patrimoniul C.E.R. SA. Dacă reclamantul este sau nu îndreptăţit la măsuri reparatorii pentru acest teren va decide Primăria Fărcăşeşti căreia C.E.R. SA a fost obligată să-i trimită notificarea.
Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. vor fi respinse ambele recursuri, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul I.D. şi pârâta C.E.R. SA împotriva deciziei nr. 133 din 28 februarie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 09 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 782/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 781/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
