ICCJ. Decizia nr. 781/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 781/2012
Dosar nr. 2278/96/2009
Şedinţa publică din 9 februarie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia nr. 26/ A din 3 februarie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 2656 din 21 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Harghita, secţia civilă.
Sentinţa a fost schimbată în parte şi a fost respinsă cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 10.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că prin deciziile nr. 1358/2010 şi 1360/2010, Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009.
În intervalul de 45 de zile de la publicarea acestor decizii nu a fost adoptat nici un act normativ prin care prevederile declarate neconstituţionale să fie puse în acord cu Constituţia, astfel încât prevederile declarate neconstituţionale şi-au încetat efectele.
Faţă de obligativitatea deciziilor Curţii Constituţionale, prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) nu mai pot constitui temei juridic pentru acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral, ca măsuri reparatorii în favoarea persoanelor care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic.
Întrucât Statul Român nu mai poate fi obligat la plata unor astfel de despăgubiri solicitate de reclamant nu se poate pune nici problema majorării cuantumului despăgubirilor stabilite de prima instanţă.
2. Recursul
2.1. Motive
Reclamanta a declarat recurs prin care, după ce a făcut o prezentare a modului în care s-a desfăşurat judecata în celelalte etape procesuale, a arătat următoarele:
Este adevărat că Legea nr. 221/2009, deşi a fost discutată în Parlament timp de trei ani, are o redactare deosebit de defectuoasă şi ulterior s-au făcut modificări, conform logicii, că au dreptul la despăgubiri morale şi cei faţă de care au fost luate măsuri administrative politice abuzive, dar tot defectuos redactate.
Se ajunge ca România să fie condamnată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru că libertatea unui om nu se poate determina după cum este pe o parte sau alta a gratiilor.
Apelul declarat de Statul Român a fost admis cu motivarea că s-a constatat de Curtea Constituţională ca fiind neconstituţionale anumite texte de lege. Dacă aşa se interpretează o lege se ajunge ca cel faţă de care au fost luate măsuri administrative politice abuzive să mai primească o floare la butonieră.
Este adevărat că Parlamentul nostru în 45 de zile de la constatările Curţii Constituţionale trebuia să discute şi să pună Legea nr. 221/2009 şi Ordonanţele de Urgenţă ale Guvernului de acord cu Constituţia, dar ştim cum lucrează Parlamentul nostru, dacă i-au trebuit aproape patru ani să elaboreze legea nu ne puteam aştepta ca în 45 de zile să pună pe ordinea de zi problema, mai ales când nu au interes în acest sens.
2.2. Analiza recursului
Recursul nu este întemeiat şi va fi respins pentru următoarele considerente, instanţa de recurs încadrând, faţă de art. 306 alin. (3) C. proc. civ., aspectele enunţate prin cererea de recurs, în critici de analizat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
Criticile referitoare la respingerea cererii de acordare a daunelor morale, faţă de greşita înlăturare a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 urmează a fi analizate din perspectiva deciziei nr. 12 din 19 septembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, decizie publicată în M. Of. nr. 789 din 7 noiembrie 2011.
Problema de drept care se pune în speţă nu este deci cea a îndreptăţirii reclamantei la acordarea daunelor morale în condiţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, ci aceea dacă respectivul text de lege mai poate fi aplicat cauzei supusă analizei, în condiţiile în care a fost declarat neconstituţional, printr-un control a posteriori de constituţionalitate, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1358 din 21 octombrie 2010, publicată în M. Of. al României nr. 761 din 15 noiembrie 2010.
Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie, dispoziţiile din legile în vigoare, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă în acest interval, Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile legii fundamentale, pe durata acestui termen respectivele dispoziţii fiind suspendate de drept.
La alin. (4) al articolului menţionat se prevede că deciziile Curţii Constituţionale, de la data publicării în M. Of. al României, sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor, aceleaşi dispoziţii regăsindu-se şi în textul cuprins la art. 31 din Legea nr. 47/1992 referitoare la organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cu modificările şi completările ulterioare.
În raport de această reglementare, constituţională şi legală, s-a pus problema dacă declararea neconstituţionalităţii unui text de lege prin decizie a Curţii Constituţionale, care produce efecte pentru viitor şi erga omnes, se aplică şi acţiunilor în curs sau numai situaţiei celor care nu au formulat încă o cerere în acest sens.
Se reţine că această problemă de drept a fost dezlegată prin Decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011, pronunţată de Înalta Curte în soluţionarea recursului în interesul legii, în sensul că s-a stabilit că Decizia nr. 1358/2010 a Curţii Constituţionale produce efecte juridice asupra proceselor în curs de judecată la data publicării acesteia în M. Of., cu excepţia situaţiei în care la această dată era deja pronunţată o hotărâre definitivă.
Cu alte cuvinte, urmare a Deciziei nr. 1358/2010 a Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 şi-au încetat efectele şi nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluţionate definitiv la data publicării deciziei instanţei de contencios constituţional în M. Of.
Or, în speţă, la data publicării în M. Of. nr. 761 din 15 noiembrie 2010 a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1358/2010, nu se pronunţase în apel Decizia atacată, cauza nefiind deci soluţionată definitiv la data publicării respectivei decizii.
Nu se poate spune, deci, că fiind promovată acţiunea la un moment la care era în vigoare art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, aceasta ar presupune ca efectele textului de lege să se întindă pe toată durata desfăşurării procedurii judiciare, întrucât nu suntem în prezenţa unui act juridic convenţional ale cărui efecte să fie guvernate după regula tempus regit actum.
Dimpotrivă, este vorba despre o situaţie juridică obiectivă şi legală, în desfăşurare, căreia îi este incident noul cadru normativ creat prin declararea neconstituţionalităţii, ivit înaintea definitivării sale.
Cum norma tranzitorie cuprinsă la art. 147 alin. (4) din Constituţie este una imperativă de ordine publică, aplicarea ei generală şi imediată nu poate fi tăgăduită, deoarece altfel ar însemna ca un act neconstituţional să continue să producă efecte juridice, ca şi când nu ar fi apărut niciun element nou în ordinea juridică, ceea ce Constituţia refuză în mod categoric.
Pe de altă parte, împrejurarea că deciziile Curţii Constituţionale produc efecte numai pentru viitor, dă expresie unui alt principiu constituţional, acela al neretroactivităţii, ceea ce înseamnă că nu se poate aduce atingere unor drepturi definitiv câştigate sau situaţiilor juridice deja constituite.
În speţă, nu există însă un drept definitiv câştigat, iar reclamanta nu era titulara unui bun susceptibil de protecţie în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme la data publicării deciziei Curţii Constituţionale nr. 1358/2010 nu exista o hotărâre definitivă, care să fi confirmat dreptul său.
Concluzionând, prin intervenţia instanţei de contencios constituţional, urmare sesizării acesteia cu o excepţie de neconstituţionalitate, s-a dat eficienţă unui mecanism normal într-un stat democratic, realizându-se controlul a posteriori de constituţionalitate.
De aceea, nu se poate susţine că prin constatarea neconstituţionalităţii textului de lege şi lipsirea lui de efecte erga omnes şi ex nunc ar fi afectat procesul echitabil, pentru că acesta nu se poate desfăşura făcând abstracţie de cadrul normativ legal constituţional, ale cărui limite au fost determinate în respectul preeminenţei dreptului, al coerenţei şi al stabilităţii juridice.
Pentru toate aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, cu consecinţa menţinerii deciziei pronunţate de instanţa de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.(P.)I. împotriva deciziei nr. 26/ A din 3 februarie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 779/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 775/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
