ICCJ. Decizia nr. 793/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 793/2012
Dosar nr.3309/108/2010
Şedinţa publică din 9 februarie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia civilă nr. 145 din 15 februarie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta H.M. împotriva sentinţei civile nr. 690 din 10 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Arad.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că în speţă nu este îndeplinită cerinţa instituită prin art. 3 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, raportată la art. 4 alin. (2) din aceeaşi lege în sensul că măsura deportării părinţilor reclamantei nu a fost luată de fosta miliţie ori securitate comunistă sub imperiul regimului comunist instaurat în România după 6 martie 1945.
Măsura deportării şi punerea ei în aplicare s-au realizat de către trupele de ocupaţie sovietice, care se aflau pe teritoriul României.
Legea nr. 221/2009 nu se referă explicit şi la situaţiile şi persecuţiile suferite de etnicii germani anterior datei de 6 martie 1945 ca urmare a măsurilor de deportare a acestora în URSS.
În cuprinsul legii este delimitată expres perioada în cuprinsul căreia trebuia aplicate sancţiunile cu caracter politic, iar reclamanta nu se încadrează în cerinţele legii nici sub acest aspect.
2. Recursul
2.1. Motive
Reclamanta a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a formulat următoarele critici:
Reclamanta are calitate procesuală activă, în calitate de descendentă de gradul I după părinţii săi având posibilitatea de a solicita instanţei de judecată să se stabilească caracterul politic al măsurii administrative aplicate părinţilor săi şi, drept consecinţă, obligarea Statului Român la despăgubiri pentru prejudiciul cauzat.
Acţiunea formulată este admisibilă întrucât Legea nr. 221/2009 are caracter reparator şi pentru persoanele care au suferit măsuri administrative cu caracter politic. În privinţa măsurilor administrative, art. 4 alin. (2) conferă instanţelor de judecată puterea de a decide şi dacă acestea nu au fost incluse în enumerarea art. 3.
Legea nu oferă o limitare temporală, aşa cum o face pentru condamnările cu caracter politic.
Deportările în URSS au avut un vădit caracter politic şi a aprecia că despăgubirile morale se acordă doar pentru anumite măsuri administrative sau anumite condamnări politice care se înscriu în sfera temporală 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 ar însemna o disociere nepermisă şi total contrară spiritului şi finalităţii acestei legi de reparaţie.
2.2. Analiza recursului
Recursul nu este întemeiat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Împrejurarea că prima instanţă a apreciat că reclamanta nu are calitate procesuală, soluţie confirmată prin respingerea apelului, trebuie înţeleasă ca vizând inaplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor legii speciale de reparaţie, nr. 221/2009.
Astfel, motivele de fapt care au stat la baza sesizării instanţei de către reclamantă constau în deportarea în URSS a părinţilor acesteia la data de 14 ianuarie 1945.
Ambele instanţe de fond au reţinut, în mod corect, faptul că sfera persoanelor îndreptăţite la despăgubiri pentru măsuri administrative sau condamnări calificate ca fiind de natură politică, momentul acordării acestora şi natura măsurilor reparatorii oferite de Statul Român au fost determinate de legiuitor, potrivit voinţei sale.
Astfel, încă din titlul său, Legea nr. 221/2009 a determinat faptul că vizează „condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989".
Drept urmare, legea nu este aplicabilă decât faptelor săvârşite în perioada de referinţă arătată, or prin chiar cerea de chemare în judecată s-a arătat că măsura deportării, în speţă, a avut loc la 14 ianuarie 1945, deci, într-un moment anterior limitării temporale fixate prin voinţa legiuitorului.
Pe de altă parte, instanţele de fond au făcut interpretarea corectă a art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 conform cu care, persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanţei de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
Aceasta deoarece, prin posibilitatea reţinerii şi a altor fapte, în afara celor de la art. 3, ca având natura unor măsuri administrative, nu a fost exclusă incidenţa aspectelor stabilite prin preambulul textului în sensul că reprezintă „măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliţii sau securităţi, având ca obiect dislocarea şi stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unităţi şi colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu".
Or, lucru necontestat, măsura deportării în URSS, care s-a finalizat în februarie 1945, nu a fost săvârşită de către organele statului român, respectiv de organele fostei miliţii sau securităţi, ci de către autorităţile sovietice. Contribuţia autorităţilor române la identificarea etnicilor germani în localităţile în care domiciliau, precum şi a vârstei şi sexului acestora nu a fost avută în vedere la edictarea Legii nr. 221/2009.
Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte a apreciat că instanţele de fond au făcut aplicarea şi interpretarea corectă a dispoziţiilor legii materiale incidente în cauză, motiv pentru care criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct.9 C. proc. civ.
În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta H.M. împotriva deciziei nr. 145 din 15 februarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 794/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 791/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
