ICCJ. Decizia nr. 977/2012. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 977/2012
Dosar nr. 3266/111/2009
Şedinţa publică din 15 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 368/C din 9 decembrie 2009, Tribunalul Bihor a respins cererea formulată de către reclamantul D.I.T., fiind deţinut în Penitenciarul Oradea, judeţul Bihor în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin adresa nr. 889/VIII/1/2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a răspuns petiţionarului - deţinut D.I.T. faptul că plângerile formulate de către acesta împotriva judecătoarei M.G. de la Judecătoria Zalău, înregistrate la parchet sub nr. 889/VIII/1/2008 şi 965/VIII/1/2008 s-au dovedit a fi neîntemeiate, motiv pentru care în temeiul prev. de art. 6 din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor au fost clasate.
Întrucât pretenţiile reclamantului nu se încadrează în prevederile art. 504 - 507 C. proc. pen., prima instanţă a reţinut că Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice nu poate răspunde. Nici antrenarea răspunderii statului pe temeiul dispoziţiilor art. 998 - 999 C. civ. nu poate fi acceptată, Tribunalul constatând că Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice are atribuţii şi competenţe clar stabilite şi nicidecum nu poate răspunde în orice situaţie. Răspunderea statului cu privire la acordarea de despăgubiri este întotdeauna clar stabilită prin legi (art. 504 C. proc. pen., Legea nr. 10/2001). Pentru ceea ce solicită reclamantul prin acţiune, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, instanţa de fond a apreciat că nu poate răspunde sub nicio formă.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, scutit de taxa de timbru, a declarat apel reclamantul D.I.T., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei, retrimiterea cauzei la tribunal pentru administrarea de probe.
Prin motivele de apel s-a invocat că a formulat două plângeri penale ce au fost soluţionate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, care, nu a respectat C. pen. şi de proc. pen. privind modul de soluţionare al acestora. Nu s-a emis o rezoluţie pe care să o conteste conform art. 278 C. proc. pen., ci o simplă hârtie fără valoare juridică din care reiese că plângerea s-a clasat în baza O.U.G. nr. 27/2002.
Această ordonanţă însă se referă la comerţul cu cereale, nu are legătură cu C. pen. şi C. proc. pen., a fost de altfel abrogată astfel că, se întreabă cum pot fi funcţionari aşa de inculţi, angajaţi ca magistraţi.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj trebuia să emită o rezoluţie pe care să o poată contesta la o instanţă conform art. 278 C. proc. pen., instanţa de fond comiţând un fals intelectual prin afirmaţia că s-a clasat plângerea în baza O.G. nr. 27/2002, art. 6, ori, aceasta s-a clasat în baza O.U.G. nr. 27/2002 care nu avea legătură cu petiţionarea. în anul 2002 s-a emis atât o ordonanţă cât şi una de urgenţă, cu acelaşi număr 27/2002.
Plângerea sa avea un caracter penal şi nu putea fi clasată decât conform C. proc. pen., după ce magistraţii îi dădeau posibilitatea să facă uz de toate legile în vigoare, să o conteste în instanţă.
A solicitat în probaţiune ca Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj să comunice o copie a plângerii sale din care să se poată verifica dacă întrunea toate motivele legale ale unei plângeri penale, dacă prin modul de soluţionare s-a respectat codul legal. Lipsa actelor doveditoare nu-i dau posibilitatea să-şi motiveze cererea, iar instanţele îl supun unei discriminări, i-au fost respinse probele, nu a beneficiat de un proces echitabil.
În drept s-a invocat art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 16 din Constituţie.
Reprezentanta Ministerului Public, a solicitat respingerea apelului şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică.
Prin Decizia civilă nr. 124 A din 02 decembrie 2010 Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, a admis ca fondat apelul civil declarat de apelantul reclamant D.I. din Penitenciarul Oradea şi din Penitenciarul Jilava, în contradictoriu cu intimatul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, împotriva Sentinţei civile nr. 368/C din 9 decembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza la Tribunalul Bihor, pentru o nouă judecare.
Cu privire la cheltuielile de judecată s-a arătat că vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
În motivarea deciziei s-a reţinut următoarele:
Obiectul litigiului, dedus judecăţii, potrivit acţiunii formulate de către apelantul reclamant, este solicitarea acestuia de-ai fi acordate daune morale în valoare de 5.000.000 RON ca urmare a nesoluţionării plângerii sale de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj printr-o rezoluţie pe care să aibă posibilitatea de-a o contesta, plângere clasată în baza O.U.G. nr. 27/2002.
Sigur că, din analiza acţiunii, într-adevăr nu se poate reţine că ar fi incidente dispoziţiile art. 504 - 505 C. proc. pen., neexistând o hotărâre judecătorească prin care să se fi pronunţat o condamnare definitivă, ce apoi ar fi fost în urma rejudecării modificată în sensul achitării şi nici nu a avut loc o privare sau restrângere de libertate nelegală, însă, apelantul reclamant a invocat o nerespectare de către autorităţile Statului Român - în speţă de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, a unui drept instituit în favoarea sa, sens în care ar exista o încălcare a dreptului de acces la justiţie.
Ca urmare, din această perspectivă şi implicit a art. 998 - 999 se impunea analiza acţiunii deduse judecăţii, raportat la circumstanţele acesteia, la modul în care i-au fost sau nu lezate drepturile, iar, astfel de litigii se soluţionează în contradictoriu cu autoritatea Statului Român ce în speţă este Ministerul Finanţelor Publice, greşit instanţa de fond reţinând contrariul.
Potrivit art. 25 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, Statul este persoana juridică în raporturile în care participă nemijlocit în nume propriu ca subiect de drepturi şi obligaţii, prin Ministerul Public, afară de cazurile în care legea prevede altfel, motive pentru care, raportat la considerentele de mai sus, în mod greşit instanţa de fond a reţinut practic prin faptul că a concluzionat că Statul Român nu poate răspunde sub nicio formă, lipsa calităţii procesuale pasive, nesoluţionând cauza în fond.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor, invocând în drept disp. art. 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a invocat că în mod nelegal, raportat la temeiul juridic al pretenţiilor reclamantului, s-a reţinut că Statul Român are calitate procesuală pasivă, în temeiul dispoziţiilor art. 998 - 999 C. civ. şi al dreptului de acces la justiţie.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Răspunderea juridică a Starului Român prin Ministerul Finanţelor Publice pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erorile judiciare săvârşite în procesele penale poate fi angajată în condiţiile art. 504 - 507 C. proc. pen., raportat la art. 52 din Constituţia României.
Dreptul la repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în alte procese decât cele penale, nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit, în prealabil, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau disciplinară după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârşită în cursul judecăţii procesului şi dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară - art. 96 din Legea nr. 303/2004.
Statul nu este responsabil pentru delictele comise de agenţii săi care primesc o delegaţie de suveranitate, deoarece aceştia, în ce priveşte modul de a o aduce la îndeplinire, nu se află într-un raport de dependenţă faţă de autoritatea statului, în acest sens fiind şi prev. art. 35 din Decretul nr. 31/1954.
Atâta vreme cât prin legea fundamentală se prevede că statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor sale - legislativă, executivă şi judecătorească, în cadrul democraţiei constituţionale, înseamnă că fiecare putere din stat are răspunderea ei distinctă.
Singurul caz în care se prevede expres răspunderea directă a statului este cel reglementat în art. 52 din Constituţie, iar aceasta poate fi stabilită numai în condiţiile legii, iar în cauza dedusă judecăţii, nu se verifică o astfel de situaţie pentru a devenit aplicabile normele de excepţie.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza disp. art. 312 C. proc. civ., a se admite recursul, a se modifica decizia în sensul respingerii apelului declarat de către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor împotriva Deciziei nr. l24A din 02 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de reclamantul D.I. împotriva Sentinţei nr. 368C din 09 decembrie 2009 a Tribunalului Bihor, secţia civilă pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 959/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 991/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
