ICCJ. Decizia nr. 953/2012. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 953/2012
Dosar nr. 64343/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 14 februarie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Dolj la data de 20 ianuarie 2011, contestatorul P.G.E. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Apărării Naţionale şi Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei de pensie din 16 decembrie 2010 emisă de intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, privind recalcularea pensiei de serviciu, obligarea pârâtei la plata diferenţei dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 şi pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010, de la data de 1 ianuarie 2011 şi până la repunerea în plată a pensiei iniţiale, cu obligarea acesteia la plata dobânzii legale aferente până la data plăţii efective a pensiei iniţiale.
Prin Sentinţa civilă nr. 172l/F din 19 septembrie 2011, Tribunalul Dolj a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, declinând competenţa de soluţionare a contestaţiei în favoarea Tribunalului Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000.
După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, iar la termenul de judecată din data de 7 decembrie 2011, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti.
Prin Sentinţa civilă nr. 11057 din 7 decembrie 2011, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetentei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia civilă.
În motivarea hotărârii, Tribunalul a reţinut că domiciliul contestatorului P.G.E. este în localitatea Bistriţa, judeţul Bistriţa-Năsăud şi potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul.";
La intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de caselor teritoriale de pensii sau de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi S.R.I.) a fost modificată, în sensul că cererile în această materie se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Decizia a cărei suspendare se solicită a fost emisă la 16 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, cererea de anulare fiind formulată la instanţa de la domiciliul contestatorului pensionar la data de 20 ianuarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 şi abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.
Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 şi Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc. civ.
Când o lege specială (nr. 19/2000) care reglementează un anumit domeniu şi care cuprinde şi norme cu privire la competenţă, este înlocuită cu o altă lege (nr. 263/2010) şi aveam o altă lege specială (nr. 119/2010) care face trimite la normele de competenţă din legea abrogată, se aplică noua lege, competenţa fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.
Constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, Tribunalul Bucureşti, în conformitate cu art. 21 şi art. 22 C. proc. civ. a înaintat cauza Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă Înalta Curte retine următoarele:
Cererea dedusă judecăţii are natura unei contestaţii împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, şi anume Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.
Decizia contestată a fost emisă la data de 16 decembrie 2010, iar sesizarea instanţei s-a făcut la data de 20 ianuarie 2011.
Este adevărat că la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtului";.
Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, la data sesizării instanţei, şi anume 20 ianuarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziţii privitoare la competenţă în art. 154.
Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul";, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.";
Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Raportat la dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reţine că norma de competenţă aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanţei.
Cum, în speţă, instanţa a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanţei de la domiciliul reclamantului, instanţa competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Bistriţa-Năsăud.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 952/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 958/2012. Civil → |
|---|
