ICCJ. Decizia nr. 1090/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1090/2013
Dosar nr. 48681/3/2011
Şedinţa publică din 4 martie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2234 din 14 decembrie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Local al Sectorului 5 Bucureşti în contradictoriu cu pârâţii Primarul General al Municipiului Bucureşti, I.E., B.J.H. şi N.R.V.M.
Astfel, tribunalul a reţinut că prin dispoziţia Primăriei Municipiului Bucureşti nr. 9063 din 15 noiembrie 2007, notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 de pârâţi au fost respinse şi s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii.
Împotriva acestei dispoziţii, pârâţii au formulat contestaţie, iar prin Sentinţa civilă nr. 1243/2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, astfel cum a rămas definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 542/2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi Decizia nr. 5822/2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a admis în parte contestaţia şi s-a dispus modificarea în parte a Dispoziţiei nr. 9063 din 15 noiembrie 2007, în sensul că s-a dispus restituirea în natură către pârâţi a lotului nr. 7 în suprafaţa de 1395 mp situat în Calea Rahovei, sector 5, Bucureşti, delimitat prin punctele 25-26-27-39-31 din anexa C la raportul de expertiza întocmit de către expertul M.F., în apel.
În baza acestei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, a fost emisă Dispoziţia nr. 13794 din 16 mai 2011, contestată în prezenta cauză, astfel că în realitate, acesta nu reprezintă decât actul juridic de punere în executare a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile şi prin urmare, prin contestaţia formulată de către Consiliul Local al Sectorului 5, se urmăreşte pronunţarea unei noi hotărâri judecătoreşti cu încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice în condiţiile în care hotărârile anterioare au fost pronunţate în contradictoriu cu unitatea deţinătoare în sensul Legii 10/2001, respectiv Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General.
În consecinţă, recunoaşterea dreptului la restituire în natură a lotului 7 nu s-a stabilit prin dispoziţia contestată, ci prin hotărârile judecătoreşti mai sus menţionate, or nu trebuie făcută abstracţie de opozabilitatea hotărârii judecătoreşti, în sens restrâns, care este înţeleasă în relaţia cu terţii şi desemnează obligaţia acestora de a respecta situaţia juridică născută dintr-un act jurisdicţional, actul jurisdicţional fiind însă opozabil nu doar sub aspectul existenţei sale, ca mijloc de probă, ci şi din punct de vedere al consecinţelor sale.
Or, atât timp cât reclamanta nu invocă un drept propriu de proprietate, ci doar unul de administrare şi în acelaşi timp are calitatea de instituţie a statului, stat în contradictoriu cu care prin unitatea administrativă corespunzătoare, a fost tranşată în mod irevocabil problema dreptului la restituirea în natură, acţiunea formulată apare ca neîntemeiată, fiind respinsă ca atare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul Consiliul Local al Sectorului 5 Bucureşti iar prin decizia civilă nr. 240 din 7 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti secţia a III - a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie s-a respins ca nefundat apelul reclamantului Consiliul local al Sectorului 5 Bucureşti reţinându-se următoarele considerente:
Consiliul Local Sector 5 este administratorul Liceului Dimitrie Bolintineanu având sediul în Calea Rahovei nr. 311, sector 5, compus din teren şi clădiri, în temeiul Protocolului nr. 27920 din 23 noiembrie 2000 şi al Hotărârii nr. 151 din 20 iulie 2001 prin care Consiliul General al Municipiului Bucureşti a stabilit ca terenurile şi clădirile din domeniul public al Municipiului Bucureşti, în care îşi desfăşoară activitatea unităţile de învăţământ preuniversitar (grădiniţe, şcoli generale, licee, grupuri şcolare, seminarii teologice, şcoli profesionale şi postliceale) să treacă în administrarea consiliilor locale ale sectoarelor.
Potrivit regimului juridic al domeniului public, configurat de dispoziţiile art. 7 şi urm. din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul acesteia, dreptul de administrare asupra bunurilor din domeniul public reprezintă una dintre modalităţile de exercitare a dreptului de proprietate publică de către persoane, altele decât titularii dreptului - statul sau unităţile administrativ - teritoriale - posibilitate creată de lege unor titulari anume determinaţi în actele normative.
Aşadar, dreptul de administrare este circumscris dreptului de proprietate publică, fiind derivat din acesta. Din această perspectivă, încetarea dreptului de proprietate publică va determina încetarea dreptului de administrare al administratorului asupra bunului.
Aplicând aceste considerente cu caracter teoretic, speţei prezente deduse judecăţii, Curtea observă că prin Decizia civilă nr. 542/2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, irevocabilă prin Decizia nr. 5822/2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a admis în parte contestaţia întemeiată pe Legea 10/2001 şi s-a dispus modificarea în parte a Dispoziţiei nr. 9063 din 15 noiembrie 2007, în sensul că s-a dispus restituirea în natură către pârâţi, a lotului nr. 7 în suprafaţă de 1395 m.p. situat în Calea Rahovei, sector 5, Bucureşti, delimitat prin punctele 25-26-27-39-31 din anexa C la raportul de expertiza întocmit de către expertul Mihai Florian, lot care reprezintă imobilul din litigiul prezent.
Restituirea bunului litigios în patrimoniul unor terţi (faţă de titularul dreptului de proprietate publică şi administratorul public) echivalează din punct de vedere juridic cu stingerea dreptului de proprietate publică asupra bunului respectiv şi pe cale de consecinţă, cu încetarea dreptului de administrare al apelantului Consiliul Local al Sectorului 5 Bucureşti asupra sa.
Din această perspectivă, a regresării apelantului la calitatea de terţ desăvârşit în raport cu imobilul în litigiu, va rezulta că acţiunea prezentă (de contestare a actului de executare a hotărârii judecătoreşti enunţate, reprezentat de Dispoziţia administrativă nr. 13794 din 16 mai 2011 a Primarului General al Municipiului Bucureşti) formulată de această autoritate deliberativă, nu poate fi primită.
Constatând caracterul suficient al acestui argument pentru impunerea soluţiei de respingere a cererii, s-a reţinut inutilitatea analizei în continuare, a celorlalte critici expuse în motivele de apel, întrucât întreaga apărare construită de reclamantul apelant s-a grefat pe calitatea sa de administrator al bunului litigios.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Consiliul local al Sectorului 5 Bucureşti, solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului şi pe cale de consecinţă admiterea acţiunii şi constatarea nulităţii absolute a Dispoziţiei nr. 13794 din 16 mai 2011 a Primarului General al Municipiului Bucureşti.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, se susţine că instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii,în condiţiile în care dispoziţia de restituire în natură este lovită de nulitate absolută, iar terenul de 1.395 m.p. face parte din drumul public fiind afectat activităţii de învăţământ preuniversitar Liceului Dimitrie Bolintineanu.
În aceeaşi idee se susţine că prin Hotărârea nr. 151/2001 Consiliul General al Municipiului Bucureşti a hotărât că terenurile şi clădirile din domeniul public al Municipiului Bucureşti în care îşi desfăşoară activitatea unităţile de învăţământ preuniversitare trec în administrarea consiliilor locale ale sectoarelor 1 - 6, şi că în această situaţie s-a procedat la predarea de către Liceul Dimitrie Bolintineanu către Consiliul local Sector 5, a clădirilor şi terenurilor aferente potrivit protocolului încheiat din 23 noiembrie 2000.
Se susţine că terenul din litigiu nu este liber de construcţii, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, şi implicit ale art. 6 din Legea nr. 33/1994.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Faţă de obiectul dedus judecăţii ce vizează anularea Dispoziţiei nr. 13794 din 16 mai 2011, emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti, de faptul că această dispoziţie a fost emisă în temeiul unor hotărâri judecătoreşti, respectiv Decizia civilă nr. 542/2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, irevocabilă prin Decizia nr. 5822/2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, (prin care s-a admis în parte contestaţia întemeiată pe Legea 10/2001 şi s-a dispus modificarea în parte a Dispoziţiei nr. 9063 din 15 noiembrie 2007, în sensul că s-a dispus restituirea în natură către pârâţi, a lotului nr. 7 în suprafaţă de 1395 mp situat în Calea Rahovei, sector 5, Bucureşti, delimitat prin punctele 25-26-27-39-31 din anexa C la raportul de expertiza întocmit de către expertul M.F., lot care reprezintă imobilul din litigiul prezent) în mod corect şi legal a reţinut instanţa de apel că reclamantul Consiliul Local al Sectorului 5 este un terţ faţă de dispoziţia atacată, şi că de fapt se urmăreşte pronunţarea unei noi hotărâri judecătoreşti pe aceleaşi aspecte ce au format obiectul hotărârilor judecătoreşti (irevocabile) sus evocate.
Este real că,administratorul Liceului Dimitrie Bolintineanu având sediul în Calea Rahovei nr. 311, sector 5, compus din teren şi clădiri, în temeiul Protocolului nr. 27920 din 23 noiembrie 2000 este Consiliul Local Sector 5 şi că din Hotărârea nr. 151 din 20 iulie 2001 emisă de Consiliul General al Municipiului Bucureşti rezultă într-adevăr că terenurile şi clădirile din domeniul public al Municipiului Bucureşti, în care îşi desfăşoară activitatea unităţile de învăţământ preuniversitar (grădiniţe, şcoli generale, licee, grupuri şcolare, seminarii teologice şcoli profesionale şi postliceale) să treacă în administrarea consiliilor locale ale sectoarelor.
Dreptul de administrare asupra bunurilor din domeniul public reprezintă într-adevăr una dintre modalităţile de exercitare a dreptului de proprietate publică de către persoane, altele decât titularii dreptului - statul sau unităţile administrativ - teritoriale - posibilitate creată de lege unor titulari anume determinaţi în actele normative,numai că dreptul de administrare este circumscris dreptului de proprietate publică, fiind derivat din acesta.
Ca atare, în condiţiile încetării dreptului de proprietate publică operează într-adevăr şi încetarea dreptului de administrare asupra bunului.
Or, restituirea bunului litigios unor terţi (faţă de titularul dreptului de proprietate publică şi respectiv faţă de administratorul public) în temeiul unor hotărâri judecătoreşti irevocabile, a determinat atât stingerea dreptului de proprietate publică asupra bunului respectiv cât şi încetarea dreptului de administrare al apelantului Consiliul Local al Sectorului 5 Bucureşti asupra sa.
Din perspectiva celor expuse, nici una din criticile recurentului nu se circumscrie dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Consiliul Local al Sectorului 5 Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 240 din data de 07 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3568/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 11/2013. Civil. Marcă. Recurs → |
|---|
