ICCJ. Decizia nr. 1140/2013. Civil. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1140/2013
Dosar nr. 777/42/2012
Şedinţa publică de la 5 martie 2013
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 22 iulie 2011, reclamanţii Unitatea Administrativ-Teritorială Oraşul Pucioasa, prin P. şi P. Oraşului Pucioasa au chemat în judecată pe pârâta A.D.I. „R.C.T.D.P.D.S.J.D." şi au solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la comunicarea proiectului Hotărârii A.D.I. nr. 9/2010 şi a documentelor de fundamentare, a procesului-verbal al şedinţei Adunării Generale a A.D.I. din data de 20 aprilie 2010, precum şi anularea în totalitate a Hotărârii nr. 9/2010.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Prin întâmpinarea formulată la data de 29 septembrie 2011, pârâta a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Dâmboviţa, având în vedere faptul că, potrivit art. 23 alin. (3) din O.U.G. nr. 26/2000, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine judecătoriei în circumscripţia căreia asociaţia îşi are sediul.
Prin Sentinţa civilă nr. 2374 din 10 octombrie 2011, Tribunalul Dâmboviţa a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte, dispunând trimiterea dosarului acestei instanţe.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a constatat că cererea dedusă judecăţii are ca obiect anularea unui act administrativ al unei asociaţii intercomunitare, iar potrivit art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000 „cererea de anulare se soluţionează în camera de consiliu de către judecătoria în circumscripţia căreia asociaţia îşi are sediul", sediul asociaţiei aflându-se în circumscripţia Judecătoriei Târgovişte.
Prin Sentinţa civilă nr. 4065 din 12 septembrie 2012, Judecătoria Târgovişte a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Târgovişte şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, contencios administrativ.
Prin aceeaşi sentinţă s-a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi, în temeiul art. 21 C. proc. civ., s-a suspendat din oficiu orice altă procedură, înaintându-se cauza la Curtea de Apel Ploieşti în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Târgovişte a reţinut că cererea promovată are ca obiect anularea Hotărârii A.D.I. nr. 9/2010 privind modificarea şi completarea metodologiei de instituire şi colectare a taxei de habitat la nivel judeţean cu destinaţie specială de salubrizare, motivarea în drept a cererii fiind justificată de dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 8 şi urm. din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Judecătoria a reţinut existenţa în cauză a unor dispoziţii exprese, imperative, în legile speciale, care atribuie instanţei de contencios administrativ competenţa de a soluţiona litigiul promovat şi care este supus, de drept, regulilor instituite de Legea nr. 554/2004.
Astfel, s-a reţinut incidenţa în cauză a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, ale art. 11 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, ale art. 51 alin. (31) din Legea nr. 51/2006, şi s-a invocat existenţa unei practici judecătoreşti prin care, în cauze similare, s-a stabilit competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Dâmboviţa
Curtea de Apel Ploieşti, învestită fiind cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, prin Sentinţa nr. 14 CC din 23 octombrie 2012 a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, pentru următoarele considerente:
Cauza are ca obiect obligarea pârâtei A.D.I. „R.C.T.D.P.D.S.J.D." la comunicarea proiectului Hotărârii A.D.I. nr. 9/2010 şi a documentelor de fundamentare, a procesului-verbal al şedinţei Adunării Generale a A.D.I. din data de 20 aprilie 2010, precum şi anularea în totalitate a Hotărârii nr. 9/2010, acţiunea fiind întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Hotărârea nr. 9/2010 a fost adoptată de A.D.I. „R.C.T.D.P.D.S.J.D.", care a fost înfiinţată şi funcţionează în temeiul dispoziţiilor O.G. nr. 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile, ale Legii nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare, prevederilor Legii-cadru a descentralizării nr. 195/2006, ale Legii nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilităţi publice, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 101/2006 privind serviciul de salubrizare a localităţilor, cu modificările şi completările ulterioare, ale H.G. nr. 855/2008 pentru aprobarea actului constitutiv-cadru şi a statutului-cadru ale asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice.
Curtea de Apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea 215/2001, ale art. 11 alin. (1) din aceeaşi lege şi ale art. 6 alin. (3) din Legea 101/2006 pe care le-a raportat la statutul juridic prevăzut de lege al pârâtei A.D.I. „R.C.T.D.P.D.S.J.D.", asociaţie de utilitate publică, prin derogare de la prevederile O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, ce acţionează în numele şi pe seama unităţilor administrativ-teritoriale membre, conform mandatului încredinţat de acestea.
A constatat în acest fel, că nu sunt incidente dispoziţiile art. 23 alin. (2) şi (3) din O.G. nr. 26/2000, ci dispoziţiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
S-a mai reţinut că, raportat la statutul său, pârâta este asimilată unei autorităţi publice, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, iar conform art. 2 lit. c) este act administrativ actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei, asociaţie de utilitate publică, ce acţionează în numele şi pe seama unităţilor administrativ-teritoriale membre, la comunicarea proiectului Hotărârii A.D.I. nr. 9/2010 şi a documentelor de fundamentare, a procesului-verbal al şedinţei Adunării Generale a A.D.I. din data de 20 aprilie 2010, precum şi anularea în totalitate a Hotărârii nr. 9/2010, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat şi motivat recurs recurenta A.D.I. „R.C.T.D.P.D.S.J.D.".
Prin motivele de recurs, se formulează următoarele critici de nelegalitate, întemeiate pe prevederile art. 3041 C. proc. civ.:
Curtea de Apel îşi întemeiază în mod greşit hotărârea pe prevederile art. 1 alin. (1), pe art. 2 lit. b) şi f) din Legea nr. 554/2004.
Se mai arată că art. 1 lit. c) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 nu au legătură cu cauza şi că instanţa de apel a ignorat Încheierea nr. 1/A din 17 ianuarie 2001 pronunţată de Judecătoria Târgovişte în Dosarul nr. 645/2001 care prevede că asociaţia a fost înfiinţată în baza O.G. nr. 26/2000, statutul şi actul constitutiv fiind conforme prevederilor acestui act normativ.
Prin urmare, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Târgovişte, în cauză, fiind aplicabile prevederile art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2004, asociaţia fiind înfiinţată în baza acestui act normativ.
Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Contrar celor susţinute prin motivele de recurs, Curtea de Apel nu a ignorat împrejurarea că pârâta A.D.I. „R.C.T.D.P.D.S.J.D." a fost înfiinţată şi funcţionează în temeiul O.G. nr. 26/2004.
Însă, interpretând şi aplicând în mod corect dispoziţii legale incidente în cauză, Curtea de Apel a concluzionat în sensul aplicării prevederilor Legii nr. 554/2004, în temeiul cărora competenţa de soluţionare a litigiului în primă instanţă, revine Tribunalului Dâmboviţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pârâta este o asociaţie de dezvoltare intercomunitară, iar potrivit dispoziţiilor art. 1 lit c) din Legea nr. 215/2001, asociaţia de dezvoltare intercomunitară este o structură de cooperare cu personalitate juridică, de drept privat, înfiinţată, în condiţiile legii, de unităţile administrativ-teritoriale, pentru realizarea în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori furnizarea în comun a unor servicii publice.
În conformitate du art. 11 alin. (1) din acelaşi act normativ, două sau mai multe unităţi administrativ-teritoriale au dreptul ca, în limitele competenţelor autorităţilor lor deliberative şi executive, să coopereze şi să se asocieze, în condiţiile legii, formând asociaţii de dezvoltare intercomunitară, cu personalitate juridică, de drept privat şi de utilitate publică.
Textul menţionat dispune în mod expres că „aceste asociaţii de dezvoltare intercomunitară sunt de utilitate publică, prin efectul legii, prin derogare de la prevederile O.G. nr. 26/2010 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005".
Prin urmare, faţă de dispoziţiile legale menţionate, aplicabile pârâtei, în calitate de asociaţie de dezvoltare intercomunitară, în mod corect Curtea de Apel a apreciat că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 23 alin. (2) şi (3) din O.G. nr. 26/2000 ce atrag competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea judecătoriei.
Concluzia este susţinută şi de faptul că pârâta figurează în cauză în calitatea sa de asociaţie de utilitate publică, reclamanta solicitând obligarea acesteia la comunicarea proiectului Hotărârii A.D.I. nr. 9/2010 şi a documentelor de fundamentare, a procesului-verbal al şedinţei Adunării Generale a A.D.I. din data de 20 aprilie 2010, precum şi anularea în totalitate a Hotărârii nr. 9/2010. Or, competenţa judecătoriei în temeiul art. 23 alin. (2) şi (3) din O.G. nr. 26/2000 este atrasă în litigii având ca obiect cereri de anulare a hotărârii adunării generale, a statutului ori a actului constitutiv formulate de oricare dintre membrii asociaţiilor ori fundaţiilor constituite în temeiul acestui act normativ.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A.D.I. „R.C.T.D.P.D.S.J.D." împotriva Sentinţei nr. 14 CC din 23 octombrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1142/2013. Civil. Actiune in raspundere... | ICCJ. Decizia nr. 1139/2013. Civil → |
|---|
