ICCJ. Decizia nr. 1137/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1137/2013
Dosar nr. 8445/3/2009
Şedinţa publică de la 5 martie 2013
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 04 martie 2009, pe rolul Tribunalului Bucureşti, sectia a IV-a civilă, reclamanta SC G.C.G. SRL a chemat în judecată Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA şi Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 judeţului Ilfov - Consiliul Local Ştefăneştii de Jos şi a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună majorarea cuantumului despăgubirilor stabilite prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 20 ianuarie 2009 şi procesul-verbal din 9 iulie 2008 pentru reclamanta SC G.C.G. SRL ce deţine în proprietate, împreună cu SC W.I. SRL, în cote egale de câte ½ , imobilul supus exproprierii, compus din teren situat în comuna Ştefăneştii de Jos, tarlaua 1, parcela X, judeţul Ilfov, în suprafaţă totală de 848 m.p.
Prin încheierea de la termenul de judecată din data de 17 noiembrie 2010, faţă de precizarea reclamantei în sensul că pârâta Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 judeţul Ilfov - Consiliul Local Ştefăneştii de Jos nu are calitate procesuală pasivă, tribunalul a dispus înlăturarea acesteia din citativ.
Prin Sentinţa civilă nr. 1040 din 25 mai 2011, Tribunalul Bucureşti a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC G.C.G. SRL şi a obligat pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA la plata către reclamantă a sumei de 62.008,94 RON (echivalentul a 14.840,00 euro), reprezentând despăgubiri pentru imobilul expropriat (cota de %), în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.
A omologat raportul de expertiză tehnică efectuat de comisia de experţi şi a admis în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, obligând pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 6.000 RON (3.000 RON onorariu expert şi 3.000 RON onorariu avocat), cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:
Reclamanta este proprietara imobilului situat pe teritoriul administrativ al comunei Ştefăneştii de Jos, judeţul Ilfov tarla 1, parcela X, în suprafaţă de 848 m.p.
Imobilul a fost inclus în Hotărârea nr. 1546/2006 modificată şi completată prin Hotărârea nr. 812/2007 şi prin Hotărârea nr. 425/2008 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Construcţia autostrăzii Bucureşti - Braşov, tronsonul Bucureşti - Ploieşti, pe teritoriul localităţilor Moara Vlăsiei, Snagov, Gruiu, Balta Doamnei; Gherghiţa, Drăgăneşti, Râfov, Dumbrava, Berceni, Bărcăneşti şi Ploieşti".
Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 46/1/2009, s-a aprobat acordarea unei despăgubiri în cuantum de 13.515,39 RON pentru terenul în suprafaţă de 848 m.p., suma fiind consemnată pentru SC W.I. SRL şi SC G.C. SRL.
Instanţa a dispus efectuarea unei expertize, iar în urma efectuării raportului de expertiză tehnică în condiţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, comisia de experţi a propus suma de 62.008,94 RON (echivalentul a 14.840,00 euro), reprezentând despăgubiri pentru cota de ½ din imobilul expropriat, precizând totodată că nu se poate vorbi despre un alt prejudiciu şi despre un spor de valoare pentru imobilul rămas neexpropriat.
Reclamanta nu a administrat probe din care să rezulte că suma oferită drept despăgubiri nu este suficientă şi rezonabilă şi că nu reprezintă o dreaptă şi prealabilă despăgubire.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, iar prin Decizia nr. 230/A din 05 iunie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul formulat şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a obligat pârâtul la plata sumei de 44.213,5 RON, echivalentul a 10.769 euro, reprezentând despăgubiri pentru imobilul expropriat, în cota de ½ cuvenită reclamantei.
A obligat totodată reclamanta la 3.000 RON cheltuieli de judecată în apel, cheltuieli reprezentând onorariul de expertiză.
Instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
În faţa primei instanţe a fost administrată proba cu expertiză tehnică judiciară care a avut drept obiective: identificarea imobilului supus exproprierii, stabilirea valorii despăgubirilor în raport de două momente, respectiv momentul exproprierii şi momentul realizării expertizei, stabilirea prejudiciului raportat la valoarea de circulaţie a bunului de la momentul exproprierii, la suprafaţa expropriată şi la destinaţia pe care ar fi putut să o primească.
Expertul a avut în vedere ofertele de vânzare plasate pe internet.
Întrucât în ceea ce priveşte modalitatea de stabilire a despăgubirilor este imperios necesar ca la calcularea cuantumului despăgubirilor experţii şi instanţele să ţină seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel, în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, instanţa de apel a apreciat că se impune administrarea unui probatoriu suplimentar, constând într-o expertiză tehnică de evaluare a imobilului supus exproprierii.
În vederea întocmirii expertizei de evaluare, instanţa a dispus administrarea probei cu înscrisuri constând în contracte de vânzare-cumpărare ale unor imobile similare cu cel expropriat, atât la momentul întocmirii primului raport de expertiză, cât şi la momentul efectuării expertizei în apel.
La data de 11 mai 2012 a fost depus raportul de expertiză tehnică judiciară, întocmit de experţii C.N., P.M. şi V.G.
Din concluziile raportului de expertiză, rezultă, la data de 14 mai 2011, valoarea cotei de ½ din terenul expropriat în suprafaţă de 848 m.p. este de 44.213,5 RON, echivalentul a 10.769 euro. De asemenea, prin raportul de expertiză s-a concluzionat că, prin expropriere nu au fost aduse prejudicii economice proprietarilor, dar nici spor de valoare pentru terenul rămas.
La raportul de expertiză au fost formulate obiecţiuni de către Statul Român prin C.N.A., care în esenţă vizau faptul că nu au fost avute în vedere toate contractele depuse la dosarul cauzei.
Obiecţiunea a fost respinsă de instanţă cu motivarea că experţii au prezentat un tabel ce conţine un număr de 6 contracte, în cadrul căruia au fost analizate preţurile de tranzacţionare, conformându-se astfel, atât obiectivelor stabilite de instanţă, cât şi prevederilor legale.
O altă obiecţie a vizat concluzia experţilor în sensul că prin expropriere nu au fost aduse prejudicii economice proprietarilor, dar nici spor de valoare pentru terenul rămas.
Obiecţiunea a fost respinsă de instanţă care a reţinut că experţii au motivat concluzia din expertiză, arătând că utilizarea terenurilor rămase neexpropriate rămâne de tip agricol (culturi vegetale) şi, în consecinţă, nu se aduc prejudicii economice proprietarului, dar nici nu se aduce un spor de valoare pentru terenul rămas.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat şi motivat recurs reclamanta SC G.C.G. SRL şi pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA.
1. Reclamanta SC G.C.G. SRL critică decizia instanţei de apel pentru următoarele motive, pe care le întemeiază pe prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ:
a. În mod greşit instanţa de apel a avut în vedere valoarea despăgubirilor raportate la data de 14 mai 2011. Raportarea valorii despăgubirilor la data efectuării raportului de expertiză este eronată, deoarece instanţa nu trebuie să aibă în vedere o interpretare literală a art. 26 din Legea nr. 33/1994, ci intenţia legiuitorului care a urmărit să repare prejudiciul real suportat de persoana expropriată. Aceasta presupune o evaluare a prejudiciului în raport de data emiterii hotărârii contestate, 10 mai 2009.
Recurenta mai arată că această interpretare respectă prevederile art. 44 alin. (3) din Constituţia României.
b. Instanţa de apel a aplicat greşit prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. atunci când a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată deoarece acţiunea reclamantei nu a fost apreciată ca nefondată, ci a fost doar modificat cuantumul despăgubirilor solicitate. Mai mult, onorariul de expert, în cuantum de 3.000 RON nu fusese achitat de pârât la data pronunţării deciziei recurate.
2. Pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA formulează următoarele motive de recurs, pe care le încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
Instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, deoarece la stabilirea cuantumului despăgubirilor în valoare de 10.769 euro (25,4 euro/m.p.) nu a ţinut cont de toate dovezile existente la dosar referitoare la preţul real de tranzacţionare al terenurilor similare cu cel expropriat.
Astfel, experţii nu au avut în vedere decât două contracte de vânzare-cumpărare, respectiv contractul de vânzare-cumpărare din 4 iulie 2011 şi contractul de vânzare-cumpărare din 6 mai 2011, care au ca obiect terenuri care nu sunt similare cu cel supus exproprierii, niciunul nefiind situat în tarlaua 1.
De asemenea, experţii, s-au raportat în mod greşit la momentul efectuării raportului de expertiză la prima instanţă, 14 mai 2011, în loc să se raporteze la momentul întocmirii raportului la instanţa de apel, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Mai mult, comisia de experţi nu a avut în vedere nici Grila Camerei Notarilor Publici din care rezultă că preţul unitar pentru astfel de terenuri este de 1,8 euro/m.p., un preţ cu mult inferior celui oferit cu titlu de despăgubire.
În plus, este de notorietate faptul că, în prezent, din cauza crizei economice, piaţa imobiliară a scăzut, influenţând în mod direct preţurile de tranzacţionare.
Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constate de recursurile declarate nu sunt fondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
La. reclamanta SC G.C.G. SRL susţine, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nelegalitatea deciziei recurate pentru greşita interpretare a art. 26 din Legea nr. 33/1994.
În opinia recurentei, din cuprinsul prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, ar rezulta că valoarea despăgubirilor stabilite de instanţă trebuie să se raporteze nu la data efectuării raportului de expertiză, ci la data emiterii hotărârii de expropriere.
Critica nu este fondată.
Conform art. 26 din Legea nr. 33/1994: „(..) La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză (..)".
Reglementarea expresă a unui anumit moment ca dată de referinţă în calculul despăgubirilor cuvenite persoanei expropriate denotă intenţia legiuitorului de a raporta stabilirea cuantumului despăgubirilor la acel moment. Dacă ar fi dorit o altă dată de referinţă, aşa cum se susţine prin motivele de recurs, legiuitorul ar fi reglementat acest aspect printr-o normă juridică.
În plus, reglementarea expresă a datei de referinţă în stabilirea cuantumului despăgubirilor, ca fiind data efectuării raportului de expertiză, determină o suprapunere între conţinutul literal şi cel real al normei şi, contrar celor susţinute de recurentă, împiedică înlăturarea interpretării literale a normei menţionate.
Nu pot fi primite nici argumentele legate de încălcarea art. 44 din Constituţia României, cât timp, prin Decizia nr. 996 din 8 iunie 2010, Curtea Constituţională a reţinut conformitatea normei pretins încălcate cu dispoziţiile constituţionale.
b. Instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 274 C. proc. civ..
Curtea de Apel a stabilit în mod corect că, în cauză, a existat, în raport de soluţia pronunţată, de admitere a apelului declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, o culpă procesuală a reclamantei SC G.C.G. SRL.
Împrejurarea că, urmare a apelului declarat, instanţa de apel nu a respins în totalitate contestaţia formulată, ci a modificat numai cuantumului despăgubirilor acordate, nu înlătură culpa procesuală a reclamantei şi nu atrage nelegalitatea deciziei din perspectiva art. 274 C. proc. civ., întrucât obiectul cererii de chemare în judecată 1-a constituit tocmai pretenţia reclamantei de majorare a despăgubirilor stabilite de expropriator.
Prin urmare, fiind în culpă procesuală, prin aplicarea prevederilor art. 274 C. proc. civ., reclamanta a fost în mod legal obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de expert, cheltuieli solicitate de pârât.
Deşi prin cererea de recurs, reclamanta a fost indicat şi prevederile art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ. , Înalta Curte nu va exercita controlul judiciar din perspectiva acestor motive de recurs, întrucât niciuna dintre criticile formulate nu poate fi circumscrisă acestor cazuri de modificare a deciziei recurate.
2. Recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA este, de asemenea, nefondat.
Recurentul susţine că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, formulând în acest sens mai multe argumente şi anume: (a) instanţa nu a ţinut cont de toate dovezile existente la dosar referitoare la preţul real de tranzacţionare, ci a avut în vedere doar două contracte de vânzare-cumpărare, respectiv contractul din 4 iulie 2011 şi contractul din 6 mai 2011, ce au ca obiect terenuri care nu sunt similare cu cel supus exproprierii, niciunul nefiind situat în tarlaua 1, (b) s-a raportat în mod greşit la momentul efectuării raportului de expertiză la prima instanţă, 14 mai 2011, iar nu la momentul întocmirii raportului de expertiză în faza de judecată a apelului, (c) nu a avut în vedere nici Grila Camerei Notarilor Publici din care rezultă un preţ cu mult inferior celui oferit cu titlu de despăgubire.
Susţinerile formulate nu sunt întemeiate.
a. În aplicarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanţa de judecată trebuie să se raporteze la valoarea de tranzacţionare, câtă vreme textul menţionat dispune că: „experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză".
Prin „imobile de acelaşi fel", în sensul art. 26 din Legea nr. 33/1994 se înţeleg imobile cu aceleaşi caracteristici fizice, de localizare şi utilizare, iar potrivit aceleiaşi norme legale, la stabilirea despăgubirilor, instanţa trebuie să aibă în vedere imobile din aceeaşi „unitate administrativ-teritorială".
Înalta Curte apreciază că, prin însuşirea raportului de expertiză efectuat în faza de judecată a apelului, instanţa de apel a respectat prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Astfel, au fost avute în vedere preţurile de tranzacţionare rezultate din trei contracte de vânzare-cumpărare încheiate la nivelul anului 2011 - contractele din 6 mai 2011, din 4 iulie 2011 şi din 29 iulie 2011 - având ca obiect terenuri aflate în aceeaşi unitate administrativ-teritorială şi cu caracteristici apropriate celui în litigiu.
Împrejurarea că experţii au avut în vedere terenurile ce fac obiectul celor trei contracte menţionate, deşi acestea nu sunt situate în aceeaşi tarla cu terenul în litigiu, nu face ca hotărârea instanţei de apel, întemeiată pe raportul de expertiză astfel întocmit, să fie pronunţată cu încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Aceasta deoarece textul menţionat impune condiţia ca imobilele să fie „de acelaşi fel" şi „situate în aceeaşi unitate administrativă", interesând prin urmare caracteristici similare (iar nu identice), fizice, de localizare şi utilizare care se reflectă în preţul de tranzacţionare.
b. În ceea ce priveşte data de referinţă a preţurilor de tranzacţionare, Înalta Curte constată că apelantul-pârât nu a solicitat evaluarea terenului la data efectuării raportului de expertiză în apel, aşa cum rezultă din încheierea de la termenul de judecată din data de 20 martie 2012 când au fost stabilite obiectivele raportului de expertiză.
Prin acea încheiere, instanţa a dispus ca, la stabilirea despăgubirilor, experţii să aibă în vedere două date de referinţă - respectiv anul 2009 şi anul 2011 -, iar pârâtul a achiesat la aceste obiective, nesolicitând calcularea despăgubirilor şi în raport de data efectuării raportului de expertiză în apel. Nici obiecţiunile la raportul de expertiză formulate de apelant nu au cuprins susţineri în acest sens.
De aceea, nu poate fi primită critica formulată în sensul nelegalităţii deciziei recurate pentru stabilirea unui cuantum al despăgubirilor ce nu se raportează la data efectuării raportului de expertiză în apel, ci la data efectuării raportului de expertiză în faţa primei instanţe, susţineri justificate de o scădere a valorilor pe piaţa imobiliară în intervalul 2011 - 2012.
c. Nu există nicio dispoziţie legală care să impună instanţei obligaţia ca, în aplicarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, să aibă în vedere preţurile de tranzacţionare stabilite prin grila notarilor publici.
Textul legal impune numai condiţia ca instanţa să aibă în vedere preţurile de tranzacţionare, rămânând la latitudinea instanţei administrarea probelor din care să rezulte acest preţ.
Or, cât timp, prin contractele de vânzare-cumpărare ataşate raportului de expertiză efectuat s-a făcut dovada preţurilor de tranzacţionare pentru imobile de acelaşi fel cu cel aflat în litigiu, nu se poate susţine că au fost încălcate prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Prin urmare, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC G.C.G. SRL şi de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. împotriva Deciziei nr. 230 A din 5 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1139/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1133/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
