ICCJ. Decizia nr. 1147/2013. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1147/2013
Dosar nr. 6521/118/2010
Şedinţa publică din 19 martie 2013
I. Prin cererea înregistrată iniţial, la data de 21 decembrie 2007, pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 12252/118/2007, creditoarea R.A.D.E.T. Constanţa, în contradictoriu cu debitoarea Asociaţia de proprietari X, în cadrul procedurii somaţiei de plată a solicitat obligarea debitoarei la achitarea sumei totale de 333.646,30 RON, din care 178.427,24 RON reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate în perioada 1 decembrie 2003 - 31 iulie 2007 şi 155.219,06 RON penalităţi de întârziere, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 729 din 4 martie 2008, Tribunalul Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, reţinând că raporturile contractuale existente între părţi sunt de natură civilă şi nu de contencios administrativ, astfel încât soluţionarea litigiului revine instanţei civile, respectiv judecătoriei.
Pe rolul Judecătoriei Constanţa, cauza s-a înregistrat sub nr. 12252/118/2007, iar prin Sentinţa civilă nr. 8436 din 7 mai 2009, această instanţă a admis excepţia necompetenţei materiale şi, la rândul său, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Constanţa, reţinând că litigiul are natură comercială şi, faţă de cuantumul pretenţiilor, sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., potrivit cărora competenţa aparţine tribunalului.
Pe rolul Tribunalului Constanţa, cauza a fost reînregistrată la data de 26 mai 2010 sub nr. 6521/118/2010.
Prin Sentinţa civilă nr. 1506/COM din 24 februarie 2011, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea astfel cum a fost precizată şi a obligat pârâta la plata sumei de 188.179,93 RON reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate în perioada 29 februarie 2008 - 13 octombrie 2010 şi la plata sumei de 284.855,41 RON reprezentând penalităţi de întârziere aferente perioadei 30 august 2005 - 13 octombrie 2010, precum şi la plata sumei de 8.946,28 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul din 23 mai 2001 de furnizare energie termică pentru încălzire şi prepararea apei calde în temeiul căruia reclamanta a livrat energie termică a cărei contravaloare trebuia achitată de către pârâtă, iar, ulterior, la data de 9 martie 2007, părţile au încheiat un alt contract de furnizare a energiei termice nr. x/2007. De asemenea, dând eficienţă prevederilor art. 969 C. civ., potrivit cărora contractul reprezintă legea părţilor, prima instanţă, raportând textul legal menţionat la contractul de furnizare încheiat între părţi coroborat cu facturile fiscale emise şi necontestate de pârâtă, a apreciat că aceasta este răspunzătoare pentru nerespectarea clauzelor contractuale, situaţie faţă de care a obligat-o la plata contravalorii energiei termice furnizate. Faptul că unii dintre administratorii pârâtei au ţinut o gestiune frauduloasă sau şi-au însuşit sumele achitate de către proprietarii apartamentelor a fost înlăturat ca fiind lipsit de relevanţă în cauză motivat de neachitarea către reclamantă a contravalorii serviciilor furnizate (energia termică).
II. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta Asociaţia de Proprietari X, criticând soluţia primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că, în mod greşit, s-a dispus obligarea sa la plata unor penalităţi pentru sume deja prescrise.
Prin Decizia civilă nr. 47/2012 din 28 martie 2012, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, învestită cu soluţionarea căii ordinare de atac, a admis apelul declarat de pârâta Asociaţia de Proprietari X Constanţa împotriva Sentinţei civile nr. 1506/COM din 24 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat pârâta în favoarea reclamantei la plata sumei de 246.234,67 RON cu titlu de penalităţi de întârziere şi a sumei de 8.455 RON cu titlu de cheltuieli de judecată; a menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate şi a obligat intimata-reclamantă la plata sumei de 2.078 RON reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru şi onorariu expert) către apelanta-pârâtă.
Instanţa de prim control şi-a argumentat soluţia reţinând ca întemeiat demersul pârâtei, având în vedere că instanţa de fond a acordat penalităţi de întârziere într-un alt cuantum decât cel calculat prin suplimentul la raportul de expertiză contabilă efectuat în apel, argument în considerarea căruia a schimbat hotărârea atacată, diminuând cuantumul penalităţilor datorate de pârâtă, conform sumelor determinate prin suplimentul acestui raport de expertiză.
III. Împotriva Deciziei civile nr. 47/2012 din 28 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs atât reclamanta R.A.D.E.T. Constanţa, cât şi pârâta Asociaţia de Proprietari X Constanţa, reclamanta solicitând admiterea propriei căi extraordinare de atac, modificarea deciziei apelate în sensul respingerii apelului, cu consecinţa menţinerii hotărârii primei instanţe, iar pârâta, admiterea recursului propriu, modificarea deciziei atacate în sensul schimbării sentinţei pronunţate de prima instanţă în sensul respingerii petitului privind obligarea sa la plata penalităţilor aferente debitului.
Reclamanta R.A.D.E.T. Constanţa, în memoriul de recurs depus la dosar a criticat decizia atacată fără să indice vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi fără să-şi structureze susţinerile subsumat vreunuia dintre cazurile enumerate limitativ la pct. 1 - 9 ale normei menţionate.
Pârâta, deşi a indicat în memoriul de recurs formulat, motivele de nelegalitate prevăzute la pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., dezvoltarea criticilor formulate a vizat un singur aspect, şi anume procentul legal sau convenţional aplicabil calculului penalităţilor, respectiv: 0, 1% sau 0,05%.
Prealabil examinării motivelor de nelegalitate prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la obligaţia prevăzută în sarcina părţii care exercită această cale de atac de a respecta dispoziţiile art. 3021 şi 304 C. proc. civ. Exigenţele impuse prin cele două articole au în vedere faptul că recursul în concepţia actuală este cale extraordinară de atac şi în consecinţă, ca ultim nivel de jurisdicţie nu îşi propune rejudecarea fondului ci o examinare a legalităţii hotărârilor în condiţiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
În raport de cele anterior expuse, Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa prioritar asupra excepţiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepţia nulităţii recursurilor pentru nemotivare, invocată din oficiu, în baza art. 306 alin. (1) raportat la art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în considerarea următoarelor argumente:
Având în vedere că reclamanta în cuprinsul declaraţiei de recurs nu a indicat încadrarea criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., dezvoltând exclusiv critici vizând elemente de temeinicie a soluţiei, privind stabilirea situaţiei de fapt şi administrarea probatoriilor, fără să formuleze nicio critică care să poată fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să sancţioneze cu nulitatea recursul declarat de reclamantă făcând aplicarea prevederilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâtă, Înalta Curte constată că, deşi în cuprinsul declaraţiei de recurs, aceasta a indicat încadrarea criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., a dezvoltat referitor la hotărârea atacată exclusiv critici vizând elemente de temeinicie a soluţiei, privind stabilirea situaţiei de fapt şi administrarea probatoriilor, aspecte ce nu pot fi cenzurate în calea de atac a recursului, în contextul în care pct. 10 şi 11 ale art. 304 C. proc. civ., care permiteau verificarea hotărârii recurate sub acest aspect, au fost abrogate prin Legea nr. 219/2005 şi respectiv prin art. 1 pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.
Dispoziţiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, dacă legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiaşi text legal statuează că: "Termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte."
Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor menţionate la alin. (2), respectiv: "motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părţilor. Indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzuse de art. 304".
Dispoziţiile art. 3021alin. (1) C. proc. civ., sancţionează recursul cu nulitatea pentru nerespectarea condiţiilor prevăzute pentru cererea de recurs, între acestea, la lit. c) a aceleiaşi norme, fiind reţinute expres: "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Astfel, Înalta Curte constată că, în speţă, deşi atât reclamanta, cât şi pârâta, în memoriile de recurs au formulat o serie de critici referitoare la hotărârea atacată, iar pârâta, chiar a indicat motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., nu au structurat şi nu au dezvoltat aceste motive subsumat motivelor de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., limitându-se să reitereze aspecte vizând fondul cauzei, referitoare la expertizele administrate în cauză şi la calculul penalităţilor de întârziere aferente debitului pretins, fără a preciza relevanţa acestor aspecte faţă de decizia atacată şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Aşa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute expres şi limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. iar, conform alin. (1) al art. 3021 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se sprijină şi dezvoltarea lor, Înalta Curte, constatând că recurentele, reclamantă şi pârâtă nu s-au conformat acestor dispoziţii legale şi având în vedere, deopotrivă, inexistenţa în cauză a motivelor de ordine publică care să atragă incidenţa prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., în baza dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., luând în examinare cu prioritate excepţia nulităţii recursurilor, urmează să facă aplicarea prevederilor art. 306 alin. (1) raportat la art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi să constate nulitatea recursurilor declarate de reclamanta R.A.D.E.T. Constanţa şi de pârâta Asociaţia de Proprietari X Constanţa împotriva Deciziei civile nr. 47/2012 din 28 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea recursurilor declarate de reclamanta R.A.D.E.T. Constanţa şi de pârâta Asociaţia de Proprietari X Constanţa împotriva Deciziei civile nr. 47/2012 din 28 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 martie 2013.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 1145/2013. Civil. Pretenţii. Cerere... | ICCJ. Decizia nr. 1154/2013. Civil → |
|---|
