ICCJ. Decizia nr. 1155/2013. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1155/2013
Dosar nr. 1766/86/2011*
Şedinţa publică din 19 martie 2013
I. Prin cererea înregistrată la data de 22 februarie 2011 pe rolul Tribunalului Suceava, secţia civilă, sub nr. 1766/86/2011, reclamantul Z.A., în contradictoriu cu pârâţii O.M., O.D., SC G.A. SRL şi Oficiul Registrului Comerţului Suceava, a solicitat anularea contractului de comodat din 24 noiembrie 2006 încheiat pe de o parte între O.D. şi el, şi SC G.A. SRL Câmpulung Moldovenesc pe de altă parte; să se constate că sediul şi spaţiul în care îşi desfăşoară activitatea SC G.A SRL este proprietatea sa în devălmăşie cu pârâta O.M. şi că nu este de acord ca SC G.A. SRL să aibă sediul şi să-şi desfăşoare activitatea în spaţiul proprietatea lor; să se dispună evacuarea pârâtei SC G.A. SRL din imobilul situat în mun. Câmpulung Moldovenesc, str. B.V., jud. Suceava; să se dispună obligarea pârâtului Oficiul Registrului Comerţului Suceava la radierea menţiunilor privind sediul social al societăţii SC G.A. SRL şi a activităţilor declarate la sediu, respectiv pensiune turistică cu restaurant şi club-disco.
Prin Decizia nr. 2217/2011 din 11 noiembrie 2011, Tribunalul Suceava, secţia civilă, a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect constatare drept de proprietate în devălmăşie, respingând acest capăt de cerere ca inadmisibil şi a respins, ca nefondate, celelalte capete de cerere, formulate de reclamant, precum şi cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă, în ce priveşte excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect constatare drept de proprietate în devălmăşie, că, temeiul de drept indicat de reclamant, prin apărător, aferent acestui capăt de cerere, respectiv art. 480, art. 753 C. civ., nu are legătură cu speţa dedusă judecăţii, referindu-se la acţiunea în revendicare, respectiv la raportul donaţiilor. Procedând la calificarea juridică a acestui capăt de cerere, în baza art. 84 C. proc. civ., tribunalul a reţinut că reclamantul a formulat o cerere în constatare, întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., pe care a apreciat-o însă ca inadmisibilă, faţă de prevederile aceluiaşi text legal, care statuează că o astfel de cerere nu poate fi primită, câtă vreme partea are deschisă calea unei cereri în realizarea dreptului.
Referitor la celelalte petite cu care a fost învestită, prima instanţă a reţinut din coroborarea materialului probator administrat că reclamantul nu a făcut dovada pretenţiilor deduse judecăţii.
II. Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat apel reclamantul Z.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, învestită cu soluţionarea căii ordinare de atac, prin Decizia nr. 19 din 16 martie 2012, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul Z.A. împotriva Sentinţei nr. 2217/2011 din 11 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia civilă şi a obligat apelantul-reclamant să plătească intimatei-pârâte SC G.A. SRL suma de 1.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Instanţa de prim control şi-a argumentat soluţia reţinând ca fiind neîntemeiat demersul reclamantului, în raport de materialul probator administrat şi de normele legale incidente, hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, la adăpost de orice critică.
III. Împotriva Deciziei nr. 19 din 16 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul Z.A., indicând în memoriul depus la dosar motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea căii extraordinare de atac, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, respingerii excepţiei inadmisibilităţii şi trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanţe.
Prealabil examinării motivelor de nelegalitate prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la obligaţia prevăzută în sarcina părţii care exercită această cale de atac de a respecta dispoziţiile art. 3021 şi 304 C. proc. civ. Exigenţele impuse prin cele două articole au în vedere faptul că recursul în concepţia actuală este cale extraordinară de atac şi în consecinţă, ca ultim nivel de jurisdicţie nu îşi propune rejudecarea fondului ci o examinare a legalităţii hotărârilor în condiţiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Faţă de aceste precizări se constată că motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu a fost concret explicitat de recurent în dezvoltarea recursului, astfel că nu poate fi reţinută incidenţa cazului de modificare prevăzut de pct. 9 al normei legale precitate, care vizează lipsa temeiului legal al hotărârii criticate sau aplicarea greşită a legii.
Niciuna din cele două ipoteze nu a fost argumentată corect. Analiza sumară a probelor nu constituie argument suficient pentru a susţine lipsa de temei legal a deciziei criticate.
Modul de redactare al deciziei şi reanalizarea probelor administrate la fond şi completate în apel demonstrează preocuparea instanţei de a stabili dacă soluţia este fundamentată pe probe şi pe dispoziţiile legale aplicabile speţei.
Altfel spus, situaţia de fapt stabilită de instanţa de apel, constituie o premisă care nu mai poate fi repusă în discuţie în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, iar argumentele recurentei nu relevă nicio încălcare a dispoziţiilor legale de natură să impună casarea sau modificarea soluţiei adoptate.
În raport, de cele anterior expuse, Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa prioritar asupra excepţiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, invocată din oficiu, în baza art. 306 alin. (1) raportat la art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în considerarea următoarelor argumente:
Deşi în cuprinsul declaraţiei de recurs, reclamantul a indicat încadrarea criticilor formulate în motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a dezvoltat referitor la hotărârea atacată exclusiv critici vizând elemente de temeinicie a soluţiei, privind stabilirea situaţiei de fapt şi administrarea probatoriilor, fără să formuleze nicio critică care să poată fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Dispoziţiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, dacă legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiaşi text legal statuează că: "Termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte."
Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor menţionate la alin. (2), respectiv: "motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părţilor. Indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304".
Dispoziţiile art. 3021alin. (1) C. proc. civ., sancţionează recursul cu nulitatea pentru nerespectarea condiţiilor prevăzute pentru cererea de recurs, între acestea, la lit. c) a aceleiaşi norme, fiind reţinute expres: "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Astfel, Înalta Curte constată că, în speţă, deşi reclamantul, a formulat o serie de critici referitoare la hotărârea atacată şi a indicat motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu a structurat şi nu a dezvoltat aceste motive subsumat cazurilor de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., limitându-se să reitereze aspecte vizând fondul cauzei, referitoare la semnarea şi opozabilitatea contractelor de comodat încheiate şi la exprimarea consimţământului la încheierea unor acte autentice, fără a preciza relevanţa acestor aspecte faţă de decizia atacată şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Aşa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute expres şi limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. iar, conform alin. (1) al art. 3021 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se sprijină şi dezvoltarea lor, Înalta Curte, constatând că recurentul-reclamant nu s-a conformat acestor dispoziţii legale şi având în vedere, deopotrivă, inexistenţa în cauză a motivelor de ordine publică care să atragă incidenţa prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., în baza dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., luând în examinare cu prioritate excepţia nulităţii recursurilor, urmează să facă aplicarea prevederilor art. 306 alin. (1) raportat la art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi să constate nulitatea recursului declarat de reclamantul Z.A. împotriva Deciziei nr. 19 din 16 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
În baza art. 274 C. proc. civ., având în vedere cererea dovedită formulată de intimata-pârâtă SC G.A. SRL Câmpulung Moldovenesc privind acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în această fază procesuală şi reţinând culpa procesuală a reclamantului, care a căzut în pretenţii, Înalta Curte urmează să oblige recurentul-reclamant în favoarea intimatei-pârâte SC G.A. SRL Câmpulung Moldovenesc la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanţei depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul Z.A. împotriva Deciziei nr. 19 din 16 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurentul să-i achite intimatei-pârâte SC G.A. SRL Câmpulung Moldovenesc suma de 1.000 RON cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 martie 2013.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 1154/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1158/2013. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
