ICCJ. Decizia nr. 1276/2013. Civil. Brevete de invenţii. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1276/2013
Dosar nr. 4051/1/2012
Şedinţa publică din 8 martie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererile înregistrate la 18 iulie 1997, respectiv 29 decembrie 1997, ulterior conexate, reclamanţii A.M. şi N.G.V. au chemat în judecată pârâta SC S. SA Galaţi (actuala SC A.M. SA Galaţi), solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 145.689.000 lei plus adaosurile curente, conform art. 66 din Legea nr. 64/1991, reprezentând drepturi de autor conform brevetului de invenţie cu denumirea „Unsoare pentru rulmenţii cilindrilor de laminoare”.
Prin Sentinţa civilă nr. 60 din 22 ianuarie 1999 a Tribunalului Galaţi, a fost admisă acţiunea şi a fost obligată pârâta să plătească reclamanţilor suma de 1.540.660.000 lei către fiecare dintre aceştia, reprezentând drepturi băneşti pentru invenţia brevetată.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 17/A din 31 mai 1999, a admis apelul pârâtei SC S. SA Galaţi şi a casat sentinţa tribunalului cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Recursul declarat de reclamanţi împotriva hotărârii instanţei de apel a fost admis de Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, prin Decizia nr. 3476 din 10 noiembrie 1999, a fost casată Decizia nr. 17/A din 31 mai 1999 cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel Bucureşti, prin aplicarea dispoziţiilor art. 313 teza a II-a C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 95/A din 23 februarie 2000, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâtă împotriva Sentinţei civile nr. 60 din 22 ianuarie 1999 a Tribunalului Galaţi.
Împotriva acestei ultimei decizii a declarat recurs pârâta, iar prin Decizia nr. 5246 din 21 decembrie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă, a fost admis recursul pârâtei, au fost casate atât decizia instanţei de apel, cât şi hotărârea instanţei de fond şi au fost respinse, ca prescrise, acţiunile conexe ale reclamanţilor.
La data de 30 mai 2012 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cererea de revizuire formulată de A.M. împotriva Deciziei civile nr. 5246 din 21 decembrie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă, fără a se indica vreunul din motivele de revizuire dintre cele prevăzute de art. 322 pct. 1 - 10 C. proc. civ., revizuenta fiind nemulţumită de soluţia pronunţată de către Curtea Supremă de Justiţie prin decizia a cărei revizuire o solicită.
Intimata SC A.M. SA Galaţi a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii promovării cererii de revizuire faţă de data depunerii acesteia, excepţia nulităţii revizuirii în raport de faptul că nu se indică niciun motiv de fapt sau de drept al cererii şi excepţia inadmisibilităţii motivat de faptul că hotărârea a cărei revizuire se solicită nu evocă fondul cauzei, nefiind astfel îndeplinite dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ.
Ulterior, la data de 7 februarie 2013, revizuenta a depus la dosar precizări la cererea de revizuire, invocând ca temei de drept prevederile art. 322 pct. 1, 3, 5, 6, 7 C. proc. civ.
În acest sens, cu privire la pct. 1 al art. 322 C. proc. civ., deşi l-a invocat, revizuenta nu arată care ar fi dispoziţiile potrivnice din dispozitiv, rezumându-se a indica aspecte practice şi teoretice ale acestui motiv de revizuire.
La pct. 3 al art. 322 C. proc. civ., revizuenta consideră că prin efectul Deciziei nr. 5246 din 21 decembrie 2000 a pierit obiectul pricinii, respectiv creanţa reclamanţilor solicitată prin cererea de chemare în judecată.
Referitor la pct. 5 al art. 322 C. proc. civ., revizuenta dezvoltă două ipoteze. Prima se referă la faptul că ar exista trei înscrisuri noi care nu au fost niciodată prezentate sau folosite în proces, indicând în acest sens declaraţiile de cesiune semnate între Statul Român şi inventatori, răspunsul O.S.I.M. din 17 decembrie 2012 şi răspunsul A.V.A.S. înregistrat la 20 noiembrie 2012. A doua ipoteză pentru care revizuenta consideră că s-ar impune admiterea revizuirii vizează faptul că, în opinia sa, Decizia nr. 5246 din 21 decembrie 2000, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, a fost întemeiată pe o hotărâre care a fost ulterior desfiinţată, indicând în acest sens Decizia nr. 5515 din 7 octombrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
De altfel, revizuenta mai arată că Decizia nr. 5246 din 21 decembrie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă, trebuie revizuită întrucât este contrară aceleiaşi Decizii nr. 5515 din 7 octombrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, invocând astfel prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Totodată, în privinţa incidenţei pct. 6 al art. 322 C. proc. civ., revizuenta punctează sumar că reprezentarea sa în litigiu a fost făcută în defavoarea apărării sale de către mandatarul său, N.G.V., celălalt reclamant din cauză.
La termenul de azi, în şedinţă publică, Înalta Curte a acordat părţilor cuvântul asupra admisibilităţii cererii de revizuire, în raport de prevederile art. 326 alin. (3) C. proc. civ.
Cererea de revizuire este inadmisibilă, potrivit celor ce urmează:
Prin Decizia civilă nr. 5246 din 21 decembrie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă, a fost admis recursul pârâtei, au fost casate atât decizia instanţei de apel, cât şi hotărârea instanţei de fond şi au fost respinse, ca prescrise, acţiunile conexe ale reclamanţilor.
Art. 322 alin. (1) C. proc. civ. prevede că: „Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul” se poate cere în ipotezele prevăzute la pct. 1 - 10 din textul menţionat, revizuenta prevalându-se în prezenta cauză de ipotezele de la pct. 1 (dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire), pct. 3 (dacă obiectul pricinii nu se află în fiinţă), pct. 5 (când, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurarea mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau dacă s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere), pct. 6 (dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruţii, incapabilii sau cei puşi sub curatelă nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să-l apere) şi pct. 7 (dacă există hotărâri potrivnice date de instanţe de recurs, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate).
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă ce poate fi exercitată în condiţiile strict şi limitativ prevăzute de lege.
Faţă de cerinţa premisă înscrisă în art. 322 alin. (1) C. proc. civ., comună tuturor ipotezelor legale prevăzute de pct. 1 - 10 C. proc. civ. (deci, şi celor pe care revizuentul se întemeiază – pct. 1,3,5,6,7), rezultă că pentru a fi susceptibilă de revizuire o hotărâre dată de o instanţă de recurs, aceasta trebuie să evoce fondul.
Dacă în ce priveşte judecata în prima instanţă, a evoca fondul înseamnă a examina raportul juridic dedus judecăţii pe baza probelor administrate în cauză, în căile de atac, evocarea fondului presupune schimbarea situaţiei de fapt, în urma analizei probelor.
Aşadar, hotărârile prin care sunt cenzurate soluţiile instanţelor inferioare cu privire la excepţii procesuale (precum cea din cauză dată de instanţa de recurs şi a cărei revizuire se cere, prin care a fost admis recursul pârâtei, au fost casate hotărârile din apel şi fond, iar acţiunile conexe ale reclamanţilor au fost respinse ca prescrise, în baza unei excepţii procesuale), nu sunt susceptibile de revizuire.
Excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire este valabilă pentru toate ipotezele de care revizuentul s-a prevalat (pct. 1, 3, 5, 6, 7), deoarece cerinţa evocării fondului prin decizia de recurs este comună tuturor ipotezelor de revizuire.
În plus, ea este prioritară faţă de excepţia tardivităţii susţinută de intimata SC A.M. SA Galaţi, în considerarea prevederilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât numai cu privire la o cerere admisibilă din perspectiva art. 322 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de revizuire va trece la verificarea celorlalte cerinţe de formă şi de fond ale ipotezei de revizuire deduse judecăţii.
Totodată, susţinerile invocate în cererea de revizuire nu pot fi încadrate în prevederile art. 322 pct. 1, 3, 5, 6, 7 C. proc. civ.
Revizuirea este o cale de atac extraordinară, care poate fi exercitată cu respectarea unor condiţii expres şi limitativ prevăzute de art. 322 şi urm. C. proc. civ., iar cel care promovează o cerere în temeiul textelor de lege menţionate, trebuie să formuleze critici care pot fi încadrate şi se circumscriu prevederilor invocate.
Astfel, pct. 1 al art. 322 C. proc. civ. este invocat formal, revizuenta neindicând care sunt dispoziţiile potrivnice din cadrul dispozitivului, motiv pentru care nu poate fi primită revizuirea sub acest aspect.
Cât priveşte cel de-al doilea motiv de revizuire, pct. 3 al art. 322 C. proc. civ., în speţă nu este îndeplinită condiţia de dispariţie a obiectului pricinii, deoarece, prin hotărârea a cărei revizuire se cere, revizuenta vizează plata unei sume de bani, neputându-se susţine, aşadar, ideea de dispariţie fizică a obiectului pricinii.
Prima ipoteză a pct. 5 al art. 322 C. proc. civ., are în vedere îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii pentru a fi admisibilă revizuirea, şi anume: revizuentul invocă un înscris; înscrisul este doveditor; înscrisul este descoperit după darea hotărârii, deci este nou; înscrisul să fi existat la data pronunţării hotărârii; înscrisul nu a putut fi înfăţişat în procesul în care a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire se cere, fie că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii; înscrisul să fi fost determinant. În cauză, nu sunt îndeplinite două condiţii, respectiv înscrisurile invocate de revizuentă nu au existat la momentul pronunţării hotărârii (în ce priveşte răspunsul O.S.I.M. din 17 decembrie 2012 şi răspunsul A.V.A.S. înregistrat la 20 noiembrie 2012), iar înscrisurile despre care face vorbire revizuenta puteau fi procurate şi depuse la dosar prin diligenţa părţii interesate, actele fiind obţinute, de altfel, în urma demersurilor efectuate de revizuentă în anul 2012, neputându-se susţine, aşadar, că înscrisurile au fost reţinute de partea potrivnică sau dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii.
Privitor la situaţia prevăzută în teza a doua a pct. 5 art. 322 C. proc. civ., prevederea legală are în vedere desfiinţarea sau modificarea hotărârii pe care s-a întemeiat decizia a cărei revizuire se solicită, or revizuenta invocă faptul că această hotărâre, pronunţată în anul 2000, s-ar fi întemeiat pe o hotărâre judecătorească ulterioară, din anul 2005, condiţie imposibil de realizat din punct de vedere temporal, astfel încât, şi sub acest aspect cererea de revizuire este inadmisibilă.
De asemenea, dispoziţiile pct. 6 ale art. 322 C. proc. civ. pot fi invocate numai de persoanele calificate de text (statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruţii, incapabilii sau cei puşi sub curatelă) şi numai dacă aceste persoane au participat la judecată în calitate de părţi, condiţie neîndeplinită în cauză, revizuenta nefăcând parte, în mod evident, din niciuna din categoriile de persoane prevăzute de această ipoteză legală.
Nu în ultimul rând, cererea de revizuire este inadmisibilă şi în privinţa cazului prevăzut de pct. 7 al art. 322 C. proc. civ., întrucât, dintre cele două hotărâri contradictorii, respectiv Decizia nr. 5246 din 21 decembrie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie şi Decizia nr. 5515 din 7 octombrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, revizuenta solicită anularea primei hotărâri.
Or, deşi nu este formulat expres, ci doar descris prin trimitere la tripla identitate – de obiect, de părţi şi de cauză – care trebuie să existe în cele două procese finalizate cu hotărâri potrivnice, motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este menit să sancţioneze tocmai încălcarea autorităţii de lucru judecat, astfel încât hotărârea care ar urma să fie revizuită în atare situaţie nu poate fi decât ultima hotărâre, în speţă, Decizia nr. 5515 din 7 octombrie 2004, în niciun caz cea dintâi, cum s-a solicitat de către revizuentă.
În consecinţă, în temeiul art. 322 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 5246 din 21 decembrie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A.M. împotriva Deciziei nr. 5246 din 21 decembrie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1274/2013. Civil. Fond funciar. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 1271/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
