ICCJ. Decizia nr. 1522/2013. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1522/2013
Dosar nr. 6657/1/2012
Şedinţa publică din 20 martie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 20 octombrie 2010 pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal, sub nr. 5558/87/2010, reclamanţii G.G., T.S., P.S., P.S.A., P.F., P.E., Z.D., M.M., P.S.B., G.B.L., D.M., D.F., T.M., C.N., N.M. au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bucureşti, Tribunalul Teleorman şi Ministerul Finanţelor Publice, obligarea pârâţilor la acordarea sporului de 50% din indemnizaţia brută lunară pentru perioada 31 octombrie 2007-26 august 2009, actualizarea acestor sume începând cu data de la care trebuiau plătite drepturile, până la momentul achitării lor efective, cu plata dobânzilor legale aferente acestor sume.
Prin sentinţa civilă nr. 3935 din 3 decembrie 2010, Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice, a admis în parte acţiunea în contradictoriu cu ceilalţi pârâţi, pe care i-a obligat la plata, către reclamanţi, a sporului de 50% din indemnizaţia brută lunară pentru perioada 31 octombrie 2007(data pronunţării sentinţei civile nr. 1632 din 31 octombrie 2007), până la 26 august 2009(data rămânerii irevocabile a sentinţei civile nr. 1632 din 31 octombrie 2007), sume ce vor fi actualizate cu indicii de inflaţie pentru fiecare reclamant de la data scadenţei la data plăţii efective; a respins, ca nefondată, cererea privind plata dobânzii legale.
Prin decizia civilă nr. 6579 din 24 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile sus-menţionate, a modificat sentinţa atacată şi a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamanţilor.
Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., G.B.L., P.S.A., P.F., Z.D., M.M., P.S.B., D.M., T.M., G.G., T.S., P.S., D.F., C.N., N.M., P.E.
În motivare, revizuenţii au arătat că prin decizia nr. 6579 din 24 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 5558/87/2010, s-a admis recursul Ministerului Justiţiei în cauza având ca obiect drepturi salariale, respectiv, acordarea sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizaţia de încadrare brută lunară pentru perioada 31 octombrie 2007-26 august 2009.
Aceeaşi instanţă, prin decizia nr. 4984 din 26 septembrie 2012, a respins recursul Ministerului Justiţiei într-o cauză cu acelaşi obiect, aferent perioadei 31 octombrie 2007-30 iunie 2009, sens în care există hotărâri irevocabile potrivnice conform art 322 pct. 7 C. proc. civ., situaţie faţă de care se impune admiterea cererii de revizuire.
Cererea este nefondată, pentru argumentele ce succed:
Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunţarea acesteia.
Retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive produce efecte grave pentru părţi şi pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.
Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au lacut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa.
Motivele de revizuire sunt expres şi limitativ prevăzute de lege şi impun, pentru fiecare în parte, îndeplinirea unor condiţii specifice.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea este posibilă „dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".
Rezultă că, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat va fi admisă doar dacă sunt întrunite, cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, hotărârile judecătoreşti în cauză să fie potrivnice şi să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.
Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat şi are în vedere situaţia în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunţată în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă „constatarea cu întârziere a autorităţii lucrului judecat".
În acest sens, tripla identitate ca şi condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire trebuie analizată în raport de dispoziţiile art. 1201 C. civ., conform căruia „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi , făcute de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate".
Cerinţele legale prevăzute de art. 1201 C. civ. nu sunt îndeplinite în cauză, deoarece revizuenţii apreciază că hotărârea supusă revizuirii este potrivnică unei hotărâri pronunţată într-o speţă similară de către Curtea de Apel Bucureşti, în cadrul unui proces în care revizuenţii nu au figurat în calitate de părţi.
Or, textul legal sus-menţionat impune ca judecata să aibă loc „între aceleaşi părţi, făcute de ele sau în contra lor în aceeaşi calitate", condiţie care nu se regăseşte în speţa dedusă judecăţii, întrucât nu este vorba de un litigiu în cadrul cărora revizuenţii să fi participat anterior şi să fi obţinut o soluţie contrară celei din hotărârea supusă revizuirii.
Astfel, prin decizia civilă nr. 6579 din 24 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 5558/87/2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 3925 din 3 decembrie 2010 a Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu revizuenţii din prezenta cauză; a modificat sentinţa atacată şi a respins, ca neîntemeiată, acţiunea având ca obiect drepturi băneşti constând în sporul de 50% din indemnizaţia brută lunară pentru perioada 31 octombrie 2007-26 august 2009.
Prin decizia civilă nr. 4984 din 26 septembrie 2012, pronunţată în dosarul nr. 5493/87/2010* aceeaşi instanţă a respins, ca nefondat, recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 829 a Tribunalului Teleorman-Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi C.S., N.V., S.M., M.C., T.N., Z.C., V.E., B.G., R.M., C.A., R.R.S., S.E., F.M., D.L., B.N., B.M., C.E., D.D., R.I., având ca obiect drepturi băneşti constând în sporul de 50% din indemnizaţia brută lunară pentru perioada 31 octombrie 2007-30 iunie 2009.
Hotărârea la care revizuenţii fac referire în sensul că ar fi potrivnică deciziei nr. 6579 din 24 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti reprezintă, în realitate, practică judiciară în materie, iar împrejurarea că prin aceste hotărâri s-au adoptat soluţii opuse celei pronunţate prin hotărârea atacată, nu poate constitui premisa promovării unei cereri de revizuire.
Prin urmare, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de G.B.L., P.S.A., P.F., Z.D., M.M., P.S.B., D.M., T.M., G.G., T.S., P.S., D.F., C.N., N.M. şi P.E. împotriva deciziei nr. 6579 din 24 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1541/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 1521/2013. Civil. Plângere împotriva... → |
|---|
