ICCJ. Decizia nr. 1519/2013. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1519/2013
Dosar nr. 6587/1/2012
Şedinţa publică din 20 martie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la data de 7 mai 2009 sub nr. 7123/233/2009, reclamanta I.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Galaţi, prin primar, şi SC M.C. SRL Galaţi, obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 529,92 mp situat în intravilanul oraşului G., jud. Galaţi.
În motivare, reclamanta a arătat că a dobândit terenul prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 29 decembrie 1974 de către notariatul de Stat Judeţean Galaţi; că în anul 1987 a fost forţată să facă oferta de donaţie înregistrată din 25 iulie 1987 la Primăria Galaţi, donaţie ce nu îndeplineşte condiţiile de validitate prevăzute de lege; că în anul 2001 a formulat notificare solicitând restituirea în natură a imobilului, notificare care nu a fost soluţionată şi că în prezent terenul este în posesia pârâtei SC M.C. SRL Galaţi, solicitând ca, pe baza comparării titlurilor, să se constate că titlul său este mai bine caracterizat şi să se admită acţiunea.
Prin sentinţa civilă nr. 3339 din 26 martie 2010, Judecătoria Galaţi a admis excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, unde cauza a fost înregistrată sub nr. 5774/121/2010.
La termenul din 22 octombrie 2010 reclamanta şi-a modificat acţiunea în conformitate cu art. 132 C. proc. civ., solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârât, a A.V.A.S. Bucureşti şi obligarea acestei instituţii de a emite decizie sau dispoziţie prin care să soluţioneze cererea de restituire formulată de reclamantă.
Prin sentinţa civilă nr. 2413 din 24 noiembrie 2010, Tribunalul Galaţi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Primăria Municipiului Galaţi şi SC M.C. SRL Galaţi; a admis acţiunea faţă de pârâta A.V.A.S. Bucureşti, pe care a obligat-o să emită decizie motivată cu privire la cererea de restituire în natură a imobilului -teren în suprafaţă de 520 m.p. situat în Galaţi; a fost obligată pârâta A.V.A.S. Bucureşti şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.000 RON.
Prin decizia nr. 48/A din 16 martie 2011 Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, învestită cu soluţionarea apelului declarat de pârâta A.V.A.S., a respins calea de atac, ca tardiv declarată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că sentinţa civilă nr. 2413 din 24 noiembrie 2010 a Tribunalului Galaţi a fost comunicată pârâtei A.V.A.S. Bucureşti la data de 27 decembrie 2010, potrivit dovezii de comunicare din dosarul de fond, apelul declarat împotriva acesteia a fost înregistrat la data de 13 ianuarie 2011, ultima zi în care în termen legal ar fi trebuit să fie depus apelul fiind 12 ianuarie 2011.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A.V.A.S., arătând că cererea de apel a fost transmisă prin intermediul poştei militare din cadrul Serviciului Român de Informaţii, predarea/primirea corespondenţei facându-se în baza unui borderou încheiat sub semnătură privată de reprezentanţii ambelor părţi, situaţie faţă de care apreciază că apelul a fost depus în termen.
Recurenta a învederat şi motive de nelegalitate referitoare la fondul pricinii, critici ce nu au fost analizate de instanţa de recurs faţă de soluţionarea căii devolutive de atac pe cale de excepţie şi nu pe fond.
Prin decizia civilă nr. 1798 din 13 martie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, recursul, reţinând că noţiunea de oficiu poştal înscrisă în art. 104 C. proc. civ., se referă la oficiile aparţinând Companiei Naţionale P.R. SA şi nicidecum la poşta militară a S.R.I.
Prin intermediul poştei militare se asigură, în fapt, un serviciu de curierat în condiţii de maximă siguranţă a actelor de procedură transportate şi predate la adresa de destinaţie, în speţă Tribunalul Galaţi, or, având în vedere că recurenta nu a produs vreo dovadă în sensul celor afirmate, fiind vorba de un serviciu de curierat, actul de procedură trebuia depus înlăuntrul termenului stabilit de lege.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art 318 C. proc. civ., A.V.A.S., arătând că dezlegarea dată litigiului este rezultatul unei greşeli materiale, instanţa de recurs calculând în mod greşit termenul în care a fost declarat apel de către această instituţie.
În acest sens, arată că hotărârea de fond a fost comunicată A.V.A.S. la data de 27 decembrie 2010, termenul de recurs împlinindu-se la data de 12 ianuarie 2011, iar apelul fiind depus la Poşta Militară la această dată, deci înăuntrul termenului prevăzut de lege, situaţie faţă de care se impune anularea deciziei contestate şi rejudecarea recursului.
Contestaţia în anulare este nefondată, pentru argumentele ce succed:
Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare."
În sensul textului art. 318 teza I C. proc. civ., „greşeală materială" înseamnă o greşeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecinţă pronunţarea unei soluţii eronate, fiind avută în vedere situaţia confundării unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei, cum ar fi anularea recursului, ca netimbrat, deşi la dosar se găseşte recipisa de plată a taxelor legale de timbru, sau respingerea recursului ca tardiv, deşi a fost depus în termen la poştă, dar instanţa nu a observat recipisa scrisorii recomandate, luând în considerare data înregistrării căii de atac, etc.
Contestatoarea a invocat, pe calea motivului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 318 C. proc. civ. teza I, faptul că instanţa de recurs a calculat în mod greşit termenul în care a fost declarat apel, de către această instituţie, împotriva sentinţei civile nr. 2413 din 24 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 5774/121/2010, având ca obiect acţiune întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Referitor la această hotărâre, contestatoarea arată că a fost pronunţată la data de 27 decembrie 2010, termenul de apel s-ar fi împlinit la data de 12 ianuarie 2011, iar apelul a fost transmis prin intermediul Poştei Militare la această dată, deci înăuntrul termenului legal de declarare a căii de atac, situaţie pe care instanţa de recurs, în mod nelegal, nu a avut-o în vedere, menţinând soluţia instanţei de apel cu privire la tardivitatea acestuia.
Înalta Curte constată însă, din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, că soluţia consacrată prin hotărârea supusă căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare este corectă, în cauză nefiind incident motivul invocat de către contestatoare.
Astfel, sentinţa civilă nr. 2413 din 24 noiembrie 2010 a Tribunalului Galaţi a fost comunicată contestatoarei din prezenta cauză, potrivit dovezii de comunicare aflată la dosar fond, la data de 27 decembrie 2010. Potrivit art. 284 alin. (1) C. proc. civ., „termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel". Apelul împotriva anterior menţionate, conform vizei de primire, a fost înregistrat la 13 ianuarie 2011. Aşa cum a arătat şi contestatoarea, termenul de apel s-a împlinit pe data de 12 ianuarie 2011, situaţie faţă de care, în lipsa unor dovezi contrare, calea de atac apare ca tardiv declarată.
În atare situaţie, în cauză nu rezultă că s-ar fi săvârşit, de către instanţa de recurs, o „eroare materială" în sensul dispoziţiilor art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., întrucât aceasta s-a raportat, în aprecierea asupra excepţiei de tardivitate, la dovezile de comunicare aflate la dosarul cauzei, iar partea interesată nu a administrat o probă contrară, nici cu prilejul cercetării apelului, nici în recursul declarat împotriva hotărârii ce a constatat tardivitatea căii de atac.
Pentru aceste considerente, contestaţia în anulare va fi respinsă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 1798 din 13 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 152/2013. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 1518/2013. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
