ICCJ. Decizia nr. 1704/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1704/2013
Dosar nr. 45074/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu din 26 martie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 8 februarie 2012, contestatoarea B.V.M., a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, anularea deciziei de pensie din data de 31 decembrie 2010 emisă de intimată, menţinerea drepturilor de urmaş stabilite prin decizia din data de 19 octombrie 2009, emisă în baza Legii nr. 164/2001, şi plata diferenţei dintre pensia stabilită prin decizia din data de 19 octombrie 2009 şi pensia stabilită prin decizia din 31 decembrie 2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011, până la repunerea în plată a pensiei anterioare.
Prin sentinţa civilă nr. 4766/2011 din data de 30 martie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 6229/63/2011, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, reţinând că decizia contestată este emisă în baza Legii nr. 119/2010, iar contestaţia se judecă în conformitate cu prevederile acestei legi, care face trimitere la procedura reglementată de Legea nr. 19/2000. Potrivit dispoziţiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul".
A mai motivat Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, că se contestă o decizie de pensie emisă de un alt organ decât C.N.P.A.S. sau casa teritorială de pensii, respectiv o decizie a Casei de Pensii sectoriale a Ministerului Apărării Naţionale, ce are sediul în Bucureşti, motiv pentru care instanţa competentă să soluţioneze litigiul este instanţa de la sediul pârâtului.
După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VlII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, iar la termenul de judecată din data de 17 decembrie 2012 instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă 11417 din data de 17 decembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 45074/3/2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a VlII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 21 şi art. 22 C. proc. civ., a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
În motivare, Tribunalul a reţinut că prezenta cauză a fost înregistrată la Tribunalul Dolj la data de 8 februarie 2011. începând cu data de 1 ianuarie 2011, a intrat in vigoare Legea nr. 263/2010, care, în art. 154 alin. (1), prevede o competenta teritorială exclusivă de soluţionare a contestaţiilor împotriva deciziilor de pensionare, respectiv la domiciliul sau sediul reclamantului, indiferent dacă cererea de chemare în judecată a fost îndreptată împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, norma fiind una imperativa, de la care părţile nu pot deroga.
Cum prezenta acţiune a fost introdusa iniţial la data de 8 februarie 2011, când deja era în vigoare Legea nr. 263/2010, iar reclamantul are domiciliul in localitatea C., judeţul Dolj, competenta teritoriala exclusivă revine Tribunalului Dolj, secţia conflicte de munca şi asigurări sociale.
Asupra conflictului negativ de competenţă ivit, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Cererea dedusă judecăţii este o contestaţie împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010 emise de o casă sectorială de pensii, anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.
Decizia contestată a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanţei a fost făcută la data de 8 februarie 2012.
La data emiterii deciziei contestate era în vigoare textul art. 156 din Legea nr. 19/2000 ce stabilea competenţa de soluţionare a "celorlalte cereri", ce nu sunt îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, în favoarea instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Legea nr. 19/2000 a fost abrogată în temeiul art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, astfel încât la data sesizării instanţei de judecată era în vigoare noua lege care cuprinde dispoziţii privitoare la competenţă în art. 154.
Potrivit art. 154 din Legea nr. 263/2010, „cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul".
Prin urmare, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluţionează de instanţa de la domiciliul reclamantului.
În raport de dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, norma de competenţă aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanţei.
Cum, în speţă, instanţa a fost învestită cu o cerere îndreptată împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, o astfel de cerere trebuie adresată instanţei de la domiciliul reclamantului, instanţa competentă teritorial să judece cauza este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1703/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1705/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
