ICCJ. Decizia nr. 1705/2013. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1705/2013
Dosar nr. 45272/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu din 26 martie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 17 februarie 2011, contestatorul M.C. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Administraţiei şi Internelor, anularea deciziei din data de 27 decembrie 2010, emisă de către intimată şi obligarea intimatei la restituirea sumelor de bani reţinute fără titlu, iar în subsidiar, modificarea cuantumului pensiei acordate prin aceasta.
Prin sentinţa civilă nr. 3274/2011 din data de 12 mai 2011 pronunţată în Dosarul nr. 3010/95/2011, Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, reţinând că decizia contestată a fost emisă la data de 27 decembrie 2010, când era în vigoare în Legea nr. 19/2000, ale cărei dispoziţii sunt aplicabile în privinţa procedurii de contestare.
A motivat Tribunalul că, potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul, iar celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediu pârâtul. în cazul de faţă, fiind vorba de o cerere îndreptată împotriva Casei de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor, competenţa de soluţionare a cererii revine instanţei de la sediul intimatei, respectiv Tribunalului Bucureşti.
După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VlII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, iar la termenul de judecată din data de 4 ianuarie 2013 instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 22 din 4 ianuarie 2013, pronunţată în dosarul nr. 45272/3/2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a VlII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 21 şi art. 22 C. proc. civ., a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
În motivarea hotărârii, Tribunalul a reţinut că potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care a abrogat Legea nr. 19/2000, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reşedinţa reclamantului.
Totodată, Tribunalul a mai reţinut că potrivit art. 156 din Legea nr. 263/2010, prevederile legii speciale referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Or, potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, iar procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit alin. (2).
În consecinţă, faţă de prevederile Legii nr. 263/2010, care a modificat norma de competenţă reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, în baza art. 158 şi urm. C. proc. civ., raportat la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, instanţa a reţinut că aparţine Tribunalului Gorj, în circumscripţia căruia se află reşedinţa reclamantului, competenţa de soluţionare a cererii formulate.
Asupra conflictului negativ de competenţă ivit, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Cererea dedusă judecăţii este o contestaţie împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010 emise de o casă sectorială de pensii, anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.
Decizia contestată a fost emisă la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanţei a fost făcută la data de 17 februarie 2011.
La data emiterii deciziei contestate era în vigoare textul art. 156 din Legea nr. 19/2000 ce stabilea competenţa de soluţionare a „celorlalte cereri", ce nu sunt îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, în favoarea instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Legea nr. 19/2000 a fost abrogată în temeiul art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, astfel încât la data sesizării instanţei de judecată era în vigoare noua lege care cuprinde dispoziţii privitoare la competenţă în art. 154.
Potrivit art. 154 din Legea nr. 263/2010, „cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul".
Prin urmare, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluţionează de instanţa de la domiciliul reclamantului.
În raport de dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, norma de competenţă aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanţei.
Cum, în speţă, instanţa a fost învestită cu o cerere îndreptată împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, o astfel de cerere trebuie adresată instanţei de la domiciliul reclamantului, instanţa competentă teritorial să judece cauza este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Gorj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1704/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1706/2013. Civil → |
|---|
