ICCJ. Decizia nr. 1711/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1711/2013
Dosar nr. 26403/3/2012
Şedinţa din camera de consiliu din 26 martie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21 februarie 2013 pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, contestatorul F.G. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, Casa de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Casa sectorială de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor, anularea deciziei de pensie din data de 27 decembrie 2010, menţinerea deciziei din data de 16 decembrie 2005, precum şi a drepturilor de pensie pe care le-a avut anterior emiterii deciziei atacate, iar, în subsidiar, anularea deciziei de pensie din data de 27 decembrie 2010 şi obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii din Ministerul Administraţiei şi Internelor de a emite o nouă decizie, în baza Legii nr. 119/2010, prin care să-i valorifice toate veniturile realizate lunar, pe toată perioada de activitate, precum şi să fie obligaţi pârâţii să-i plătească diferenţele de pensie cuvenite, actualizate cu rata inflaţiei la data plătii efective.
Prin sentinţa civilă nr. 1713/LM/2011 pronunţată în Dosarul nr. 1870/97/2011 la data de 30 iunie 2011, Tribunalul Hunedoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, reţinând că decizia contestată în prezentul dosar, privind recalcularea pensiei militare, a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010.
Tribunalul a reţinut că potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010, procedura de stabilire, plata, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor recalculate potrivit respectivei legi se realizează potrivit dispoziţiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000 ce prevăd că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul”.
Tribunalul a reţinut că cererea de faţă nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S., sau împotriva casei teritoriale de pensii ci împotriva altor instituţii, astfel că sunt aplicabile prevederile art. 156, teza a II-a din Legea nr. 19/2000, conform cărora cererea se adresează instanţei de la sediul pârâtului.
În ceea ce priveşte Casa Sectorială de Pensii din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, instanţa a reţinut că aceasta a fost înfiinţată în baza Legii nr. 263/2010, care a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2011, decizia contestată fiind emisă anterior intrării în vigoare a legii respective.
După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIIl-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, iar la termenul de judecată din data de 30 ianuarie 2013 instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 1001 din data de 30 ianuarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 26403/3/2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIIl-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 21 şi art. 22 C. proc. civ., a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Tribunalul a reţinut că la data de 1 ianuarie 2011 a intrat in vigoare noua lege privind sistemul unitar de pensii publice, Legea nr. 263/2010, care a abrogat Legea nr. 19/2000, iar contestaţia care face obiectul cauzei de fata a fost formulata la data de 21 februarie 2011, la instanţa de la domiciliul reclamantului pensionar, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 şi abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.
A mai reţinut instanţa că întrucât normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, potrivit art. 725 C. proc. civ., iar Legile nr. 19/2000 şi nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc. civ., trebuie aplicate dispoziţiile in materie de competenta din legea noua, respectiv ale art. 154 din Legea nr. 263/2010 potrivit cărora competenţa de soluţionare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, aparţine, fără nicio distincţie, instanţei în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reşedinţa reclamantului.
Asupra conflictului negativ de competenţă ivit, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Cererea dedusă judecăţii este o contestaţie împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010 emise de o casă sectorială de pensii, anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.
Decizia contestată a fost emise la data de 27 decembrie 2010 iar sesizarea instanţei a fost făcută la data de 21 februarie 2011.
La data emiterii deciziei contestate era în vigoare textul art. 156 din Legea nr. 19/2000 ce stabilea competenţa de soluţionare a „celorlalte cereri” ce nu sunt îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, în favoarea instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Legea nr. 19/2000 a fost abrogată în temeiul art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, astfel încât la data sesizării instanţei de judecată era în vigoare noua lege care cuprinde dispoziţii privitoare la competenţă în art. 154.
Potrivit art. 154 din Legea nr. 263/2010, „cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul".
Prin urmare, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluţionează de instanţa de la domiciliul reclamantului.
În raport de dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, norma de competenţă aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanţei.
Cum, în speţă, instanţa a fost învestită cu o cerere îndreptată împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, o astfel de cerere trebuie adresată instanţei de la domiciliul reclamantului, instanţa competentă teritorial să judece cauza este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1710/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 1712/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
