ICCJ. Decizia nr. 1709/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1709/2013
Dosar nr. 52196/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu din 26 martie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 15 februarie 2011, contestatorul M.D. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, anularea decizie de pensie din data de 31 decembrie 2010, emisă de intimată, menţinerea drepturilor de pensie stabilite prin decizia din data de 3 august 2005 şi plata diferenţei dintre pensia stabilită prin decizia din data de 3 august 2005 şi pensia stabilită prin decizia din data de 31 decembrie 2010, la care să se adauge dobânda legală calculată de la data de 1 ianuarie 2011 şi până la repunerea în plată a deciziei din data de 3 august 2005.
Prin sentinţa civilă nr. 5117/2011 din data de 6 aprilie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 7599/63/2011, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, reţinând că decizia contestată este emisă în baza Legii 119/2010, iar contestaţia se judecă în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000.
A mai reţinut Tribunalul că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 „cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul” şi având în vedere faptul că se constată o decizie de pensie emisă de un alt organ decât C.N.P.A.S. sau casa teritorială de pensii, respectiv o decizie a Ministerului Apărării Naţionale, cu sediul în Bucureşti, instanţa competentă să soluţioneze litigiul este instanţa de la domiciliul sau sediul pârâtului.
După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VlII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, iar la termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2013 instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 408 din data de 15 ianuarie 2013, pronunţată în Dosar nr, 52196/3/2011, Tribunalului Bucureşti, secţia a VlII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 21 şi art. 22 C. proc. civ., a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Tribunalul a reţinut că potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în vigoare la data sesizării Tribunalului Dolj, competenţa de soluţionare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, aparţine instanţei în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reşedinţa reclamantului.
Totodată, a mai reţinut instanţa că potrivit art. 156 din Legea nr. 263/2010 ce reprezintă jurisdicţia asigurărilor sociale, prevederile legii speciale se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Or, potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, iar procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal investite vor continua sa fie judecate de acele instanţe, potrivit alin. (2) al art. citat.
Asupra conflictului negativ de competenţă ivit, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Cererea dedusă judecăţii este o contestaţie împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010 emisă de o casă sectorială de pensii, anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.
Decizia contestată a fost emise la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanţei a fost făcută la data de 15 februarie 2011.
La data emiterii deciziei contestate era în vigoare textul art. 156 din Legea nr. 19/2000 ce stabilea competenţa de soluţionare a „celorlalte cereri”, ce nu sunt îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, în favoarea instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Legea nr. 19/2000 a fost abrogată în temeiul art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, astfel încât la data sesizării instanţei de judecată era în vigoare noua lege care cuprinde dispoziţii privitoare la competenţă în art. 154.
Potrivit art. 154 din Legea nr. 263/2010, „cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul”.
Prin urmare, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluţionează de instanţa de la domiciliul reclamantului.
În raport de dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, norma de competenţă aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanţei.
Cum, în speţă, instanţa a fost învestită cu o cerere îndreptată împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, o astfel de cerere trebuie adresată instanţei de la domiciliul reclamantului, instanţa competentă teritorial să judece cauza este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1708/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 1710/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
