ICCJ. Decizia nr. 1756/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1756/2013
Dosar nr. 43709/3/2006
Şedinţa publică din 27 martie 2013
Prin contestaţia formulată la data de 13 octombrie 2004, reclamanta L.E.C. a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, anularea Deciziei civile nr. 82 din 13 septembrie 2004 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, ca tardivă, iar în subsidiar ca nelegală şi netemeinică, precum şi obligarea la restituirea în natură sau în echivalent privind imobilul teren cu construcţii şi utilaje, ce au aparţinut Fabricii de Dantele şi vopsitoria I.H. din Satu mare, str. Kossuth L. nr. 14-16, actual str. Mircea cel Bătrân nr. 8-8A.
Prin Sentinţa civilă nr. 506 din 6 aprilie 2006, s-a constatat perimată cererea reclamantei, deoarece de la data suspendării cauzei (27 ianuarie 2005) nu s-a mai îndeplinit nici un act, astfel că a devenit incident art. 248 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 1973 din 7 noiembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis recursul declarat de recurentă împotriva Sentinţei civile nr. 506/2006, a modificat sentinţa civilă recurată, în sensul că a respins excepţia perimării contestaţiei şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţi.
Prin Sentinţa civilă nr. 351 din 28 februarie 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost admisă contestaţia formulată de L.E.C., anulată Decizia nr. 82/2004 emisă de intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi a fost obligată intimata să emită decizie privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că prin Decizia nr. 82 din 13 septembrie 2004, intimata AVAS a respins Notificarea nr. 3 din 15 mai 2001 înregistrată la fosta APAPS - actuala AVAS sub nr. DJ4/1697 la 11 martie 2002 formulată de reclamantă, prin care se solicita restituirea în natură a imobilului teren cu construcţii şi a utilajelor ce au aparţinut Fabricii de Dantele - Vopsitorie din Satu Mare, proprietatea antecesorului petentei, deoarece nu au fost depuse actele doveditoare referitoare la calitatea de asociat la momentul naţionalizării, a autorului petentei conform art. 25 coroborat cu art. 32 din Legea nr. 10/2001.
Din certificatul nr. 69 din 28 martie 2000, eliberat ce Arhivele Statului, rezultă că în baza Legii nr. 119 din 11 iunie 1948 pentru naţionalizarea întreprinderilor Industriale, Bancare, de Asigurări, Miniere şi de Transporturi, în lista Anexă nr. X ce cuprinde întreprinderile prelucrătoare de bumbac, ţesătorii, întreprinderi de tricotaje, întreprinderile prelucrătoare de aţă, întreprinderile producătoare de vată şi întreprinderile de egrenat bumbacul, în M. Of. nr. 133 bis din 11 iunie 1048, figurează întreprinderea I.H. din Satu - Mare la poziţia nr. 36, pagina 5056, întocmindu-se procesul-verbal de predare-primire Anexele 1-20 din 12 iunie 1948, în care se precizează că întreprinderea este proprietatea lui H.I., prezent din partea proprietarului fiind E.S.
Tribunalul a reţinut că L.E.C. este succesoarea, în calitate de fiică, a proprietarului Fabricii de Dantelărie şi Vopsitorie I.H., ce a fost naţionalizată prin Legea nr. 119/1948, la acea dată fiind proprietatea tatălui reclamantei, H.I.
La data de 4 mai 2007, reclamanta a formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale strecurată în Sentinţa civilă nr. 351 din 28 februarie 2007, în sensul că instanţa ar fi omis să specifice explicit faptul că măsurile privind restituirea în echivalent, privesc utilajele care au fost confiscate şi care au aparţinut Fabricii de Dantelărie şi Vopsitorie I.H. şi care constituie parte integrantă din Notificarea nr. 3 din 15 mai 2001.
Precizează reclamanta că restituirea imobilului şi terenului care au aparţinut fabricii, situate în str. Mircea cel Bătrân din Satu Mare şi cuprinse în CF 3344 nu este de competenţa AVAS, pentru că Fabrica de Dantele a fost mutată de pe locaţia iniţială în noua locaţie în anul 1951. În însăşi întâmpinarea formulată de AVAS, se arată că restituirea imobilului este o problemă separată de utilaje şi că unitatea deţinătoare, care în acest caz nu mai este AVAS, urmează să emită o altă decizie în acest sens.
Cererea a fost respinsă ca neîntemeiată prin încheierea din 20 iunie 2007, tribunalul reţinând că motivele invocate nu pot fi considerate erori materiale, în sensul art. 281 C. proc. civ., aspectele invocate referindu-se la o modificare a cererii introductive, contestaţia fiind formulată atât cu privire la imobile cât şi la utilaje, această modificare nefiind permisă după pronunţarea hotărârii.
La 31 iulie 2007, reclamanta a formulat cerere de lămurire a dispozitivului aceleiaşi sentinţe, solicitând a se constata că terenul şi imobilul ce au aparţinut fostei Fabrici de Dantele înainte de naţionalizare, este în administraţia Consiliului Local Satu Mare, iar atribuţiile AVAS se limitează la utilajele fabricii cu care Fabrica de Dantele şi-a continuat activitatea după mutarea din imobilul ce a aparţinut reclamantei.
Prin încheierea din 19 septembrie 2007, tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă, reţinând de asemenea că aceasta a formulat o modificare a cererii de chemare în judecată, aspect ce nu se circumscrie dispoziţiilor art. 2811 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 117 din 13 februarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate în cauză, reţinându-se următoarele:
Cu privire la apelul formulat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinţei, deşi susţinerea acesteia este reală, în sensul că, după adoptarea Legii nr. 247/2005, acordarea măsurilor reparatorii intră în competenţa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, s-a constatat că, în fapt, instanţa de fond, nu a evaluat şi stabilit nişte măsuri reparatorii în echivalent în sarcina apelantei, ci a anulat decizia emisă de aceasta şi a obligat-o să emită o decizie privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, către reclamantă, formulare care nu încalcă dispoziţiile legale introduse prin Legea nr. 247/2005.
Sub aspectul nedovedirii calităţii de persoană îndreptăţită de către reclamantă, această critică este neîntemeiată, întrucât din actele depuse la dosarul de fond, respectiv certificatul eliberat de Arhivele Stalului sub nr. 69 din 28 martie 2000 şi procesul-verbal de predare-primire, Anexele 1-20 din 12 iunie 1948, a rezultat, fără putinţă de tăgadă, împrejurarea că Fabrica de Dantelărie şi Vopsitorie I.H. era proprietatea autorului reclamantei.
În ceea ce priveşte apelul formulat de reclamantă, s-a reţinut că aceasta şi-a precizat acţiunea pe parcursul procesului, însă nu într-un mod foarte coerent, rezultând însă în final, că măsurile reparatorii pe care le pretinde în contradictoriu cu AVAS se referă numai la utilaje, nu şi la imobil, care s-ar afla în posesia unui alt deţinător decât actuala Fabrică de Dantele.
Această chestiune însă, nu reprezintă o eroare materială ce ar putea fi îndreptată pe calea prevăzută de art. 281 C. proc. civ., ci, o eroare de judecată, care ar fi putut fi îndreptată numai prin exercitarea de către reclamantă a căii de atac împotriva sentinţei fondului.
Împotriva sus-menţionatei hotărâri, a declarat recurs pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului care, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susţinut următoarele:
- în mod greşit a fost obligată recurenta la acordarea de măsuri reparatorii asupra terenului înscris în CF nr. 3344, respectiv asupra construcţiilor şi utilajelor, întrucât din probatoriul administrat în cauză nu s-a stabilit că acestea se află în patrimoniul societăţii comerciale privatizate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, şi anume de S.C. D. S.A., la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
În acest sens, au fost invocate dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, care stabileşte dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru utilaje şi instalaţii dar în ipoteza existenţei lor fizice la data intrării în vigoare a legii speciale.
Cât priveşte imobilul teren solicitat în prezenta procedură, au susţinut că o parte din suprafaţa totală, respectiv de 1348 m.p., este liberă şi poate fi restituită în natură.
- au fost greşit interpretate prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001, întrucât, potrivit acestei norme, nu Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului are calitatea de a emite decizie de propunere de măsuri reparatorii în echivalent într-un anumit cuantum, atribuţie ce revine, potrivit prevederilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 247/2005, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, sens în care sunt şi prevederile art. 16 alin. (6) din aceeaşi lege.
Ca urmare, au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate şi, pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Referitor la calea de atac dedusă judecăţii, se constată următoarele:
Probaţiunea administrată în cauză a relevat, astfel cum legal au reţinut instanţele, că imobilul transcris în CF 3344 Satu - Mare, situat în municipiul Satu - Mare, str. Mircea cel Bătrân nr. 8, a constituit proprietatea autorului reclamantei, H.I., potrivit menţiunilor de sub B3 şi B5 din coala CF menţionată, de la care a fost preluat de către statul român în temeiul Legii nr. 119/1948 (coala CF in extenso, M. Of. nr. 133 bis din 11 iunie 1948 în care figurează întreprinderea I.H. din Satu Mare, la poziţia nr. 36, pag. 5056, în baza Legii nr. 119/1948, în lista anexă nr. X ce cuprinde „întreprinderile producătoare de bumbac”).
Ca urmare, legal au constatat cele două instanţe ca fiind greşită dispoziţia emisă de pârâtă prin care i-a fost respinsă notificarea pe motiv că nu şi-a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, aceasta fiind, aşa cum s-a arătat, pe deplin dovedită în cauză.
Se vădesc a fi însă fondate criticile constând în greşita obligare a pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul menţionat şi utilajele ce existau la data preluării bunului de către stat, întrucât, irevocabil, într-un alt litigiu - Dosar nr. 4444/89/2010 ce a fost finalizat prin Decizia nr. 4949/2012-R din 13 noiembrie 2012, s-a constatat dreptul aceleiaşi reclamante la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul pretins şi în cauza de faţă, înscris în CF nr. 3344 Satu - Mare sub nr. top 453, 454, 455, 456, 453/1, 453/2, 454/1, 454/2, 456/1 şi 456/2 - teren şi construcţii, vopsitorie chimică şi fabrică de dantelă, situat în municipiul Satu - Mare, str. Mircea cel Bătrân nr. 8, judeţul Satu - Mare.
S-a refuzat recunoaşterea dreptului reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent pentru utilajele şi instalaţiile ce se aflau în imobil la data preluării de către stat, pe considerentul că la data apariţiei legii speciale, necontestat, acestea nu mai existau fizic, dispoziţii ce se impun, în virtutea principiului lucrului judecat şi cauzei de faţă.
Ca urmare, constatând că într-un alt litigiu, declanşat anterior prezentei judecăţi şi finalizat, au fost tranşate irevocabil atât vocaţia reclamantei de a beneficia de măsuri reparatorii prevăzute de legea specială (refuzate de pârâtă prin dispoziţia emisă), cât şi natura măsurilor reparatorii cuvenite reclamantei pentru imobilul (inclusiv utilajele şi instalaţiile ce-l compuneau) litigios, dispoziţii ce se impun cauzei de faţă, urmează a se admite, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul dedus judecăţii iar hotărârile atacate modificate, în limitele reţinute în dispozitivul prezentei decizii, restul dispoziţiilor sentinţei şi deciziei urmând a fi menţinute (privind anularea actului administrativ emis de pârâtă).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva Deciziei nr. 117 din 13 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Modifică în parte decizia recurată.
Admite apelul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva Sentinţei nr. 351 din 28 februarie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Schimbă în parte sentinţa în sensul că înlătură dispoziţia de obligare a pârâtei AVAS la emiterea unei decizii privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent contestatoarei.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1719/2013. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1761/2013. Civil → |
|---|
