ICCJ. Decizia nr. 1718/2013. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1718/2013
Dosar nr. 12329/118/2010
Şedinţa publică din 27 martie 2013
Prin cererea înregistrată sub nr. 12329/118/2010 pe rolul Tribunalului Constanţa, reclamanta S.O., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii-Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, a formulat contestaţie împotriva Hotărârii de expropriere nr. 25 din data de 12 iulie 2010 a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii-Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea parţială a acestei hotărâri în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor; obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri ce urmează a fi stabilită de o comisie de experţi alcătuită conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, de 16 euro/m.p.
Reclamanta a susţinut că despăgubirile acordate sunt nejustificat de mici, în condiţiile în care pentru imobile expropriate în localitatea Cumpăna s-au acordat chiar şi 16 euro/m.p., iar în satul Peştera 7 euro/m.p.
Soluţionând pe fond cauza, Tribunalul Constanţa a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1534 din 22 martie 2012, prin care a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.O., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii - Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România.
A fost anulată în parte Hotărârea nr. 25 din data de 12 iulie 2010 a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii - Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., respectiv numai în ceea ce priveşte menţiunile cuprinse în Articolul 2, referitoare la cuantumul despăgubirilor şi la modalitatea de plată a acestora.
Au fost stabilite despăgubirile cuvenite reclamantei pentru exproprierea terenului arabil extravilan în suprafaţă de 1.978 m.p., situat în localitatea Murfatlar, judeţul Constanţa, parcela A 2341/7/3/2, cu număr cadastral 11205, la suma de 9.250 RON.
La calcularea cuantumului despăgubirilor, a fost avut în vedere preţul cu care s-au vândut imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, unde sunt situate, precum şi daunele provocate proprietarului urmare a exproprierii.
Potrivit opiniei expertului V., valoarea reală a terenului în litigiu supus exproprierii, stabilită prin metoda comparaţiei, se ridică la suma de 8.950 RON, la care se adaugă daunele provocate reclamantei prin expropriere în sumă de 300 RON, total 9.250 RON, sumă la care a fost obligat pârâtul către reclamantă.
Instanţa a înlăturat opinia expertului desemnat de instanţă, şi anume M.C., care a calculat valoarea terenului expropriat luând în calcul pe cel situat în localitatea Valu lui Traian, deşi imobilul este situat în localitatea Murfatlar.
În termen legal, împotriva sentinţei civile mai sus menţionate, a declarat apel pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România Bucureşti contestând valoarea terenului, stabilită conform raportului de expertiză efectuat în cauză. Referitor la opinia separată a precizat că în mod greşit a fost aleasă comparabila D, întrucât particularităţile terenului din Valu lui Traian sunt diferite de cele ale terenului expropriat. Concluzionând, a considerat că soluţia corectă în soluţionarea prezentului litigiu era de validare a opiniei separate a expertului V. de comparare a celor două lucrări şi de respingere a cererii de chemare în judecată.
Prin Decizia civilă nr. 93C din 10 septembrie 2012 Curtea de Apel Constanţa a respins apelul ca nefondat reţinând următoarele.
În baza Hotărârii de Stabilire a Despăgubirilor nr. 25 din 12 iulie 2010 emisă de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. (C.N.A.D.R.) a fost expropriat imobilul situat în localitatea Murfatlar, judeţul Constanţa, parcela A 2341/7/3/2, cu număr cadastral 11205, în suprafaţă de totală de 1.978 m.p., categorie de folosinţă arabil extravilan, parte din imobilul înregistrat în C.F. nr. 12038.
S-au stabilit despăgubiri în sumă de 8.500 RON în favoarea reclamantei S.O., despăgubiri care au fost contestate la Tribunalul Constanţa, care în urma soluţionării i-a acordat suma de 9.250 RON, din care 8.950 RON valoarea terenului expropriat şi 300 RON valoarea prejudiciului cauzat prin expropriere.
Instanţa de fond, în soluţionarea prezentei cauze, în mod corect şi-a însuşit opinia expertului V., care nu a fost contestată de către părţi, inclusiv de pârâta apelantă în calea de atac promovată.
Pentru evaluarea terenului a fost folosită metoda comparaţiei directe care a luat în considerare vânzările proprietăţilor similare sau substituirile şi informaţiile referitoare la piaţă şi a stabilit o estimare a valorii printr-un proces de comparaţie.
În general, proprietatea evaluată este comparată cu vânzările unor proprietăţi similare, tranzacţionate pe o piaţă deschisă.
Au fost luate în considerare de către expert cotaţiile şi ofertele de vânzare, valoarea terenului a fost făcută conform standardelor internaţionale de practică în evaluare.
Comparabila ce a stat la baza stabilirii preţului este situată în aceeaşi unitate administrativ-teritorială cu terenul expropriat şi anume localitatea Murfatlar, comparativ cu ceilalţi doi experţi care în mod greşit au luat în considerare prin comparaţie terenurile situate în localităţile Murfatlar, Ciocârlia, Galeşu şi centura ocolitoare.
Cuantumul despăgubirilor reţinut de cei doi experţi - A.I. şi M.C. - nu respectă principiile de evaluare - conform standardului internaţional de practică în evaluare, stabilind despăgubiri foarte mari raportat la preţul real al imobilului expropriat care a fost determinat în mod corect de expertul V. - la 1,04 euro/m.p. - faţă de cel precizat în raportul de evaluare la 1 euro/m.p. - diferenţa fiind foarte mică (total valoare 8.950 RON - faţă de raportul de evaluare - 8.534 lei).
Raportul de expertiză efectuat de expert V. a fost întocmit cu respectarea condiţiilor legale, fapt pentru care a fost validat şi de către instanţa de fond.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâta, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că diferenţa dintre suma acordată ca despăgubiri de către expropriator, de 8500 RON şi cea stabilită de instanţă de 9250 RON este foarte mică, motiv pentru care, soluţia corectă ar fi fost aceea de respingere a acţiunii.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se poate cere modificarea unei hotărâri când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Pentru a fi incident acest motiv de recurs se cere ca prin hotărârea recurată să se fi produs o încălcare expresă şi reală a legii, anume soluţia pronunţată să fie în contradicţie cu legea şi înlăturarea unei astfel de contradicţii să nu fie cu putinţă, în raport de fapte, astfel cum acestea au fost stabilite de judecătorii fondului.
De principiu, criteriile de stabilire a cuantumului despăgubirii în caz de expropriere sunt legale, în condiţiile în care sunt prevăzute de dispoziţiile art. 26 alin. (1), iar nerespectarea acestora pune în discuţie o problemă de încălcare a legii.
Astfel, potrivit art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994 „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia".
Stabilirea acestui preţ de piaţă presupune administrarea de către părţile litigante a unor probatorii pertinente sub acest aspect şi o apreciere a acestora de către judecătorul cauzei.
Totodată, legea dispune prin art. 27 că instanţa are obligaţia de a compara rezultatul expertizei cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi, despăgubirea acordată de către instanţă neputând fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat.
În speţă, însă, recurenta nu critică nelegalitatea criteriilor folosite pentru stabilirea cuantumului despăgubirii, ci susţine că diferenţa dintre cuantumul despăgubirii stabilit de instanţă şi cel oferit de expropriator este foarte mică, motiv pentru care acţiunea trebuia respinsă.
Faptul că a rezultat această diferenţă mică, de 650 RON, nu echivalează cu încălcarea textelor legale menţionate, întrucât numai nerespectarea criteriilor impuse de lege poate face obiectul unei critici de nelegalitate, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Aprecierea judecătorului de fond, cu privire la valoarea efectivă a despăgubirii stabilită în concordanţă cu criteriile impuse de lege şi reţinute de către expertul V., constituie o problemă de temeinicie a hotărârii ce nu poate fi supusă controlului instanţei de recurs.
Reţinând că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România împotriva Deciziei nr. 93C din 10 septembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1713/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1719/2013. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
