ICCJ. Decizia nr. 1906/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1906/2013
Dosar nr. 21068/300/2011
Şedinţa camerei de consiliu din 3 aprilie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 2 Bucureşti la data de 14 iunie 2011, petenta SC A.C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu I.T.M. Cluj, anularea procesului verbal din 25 mai 2011 emis de pârât, arătând că, în mod nelegal, a fost sancţionată pentru că ar fi primit mai multe persoane la muncă, fără a fi încheiat contracte individuale de muncă.
Prin sentinţa civilă nr. 8380 din 28 mai 2012, pronunţată în Dosarul nr. 21068/300/2011, Judecătoria sector 2 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca reţinând că, potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, plângerea contravenţională se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, iar din procesul-verbal contestat a rezultat că petenta a primit la muncă, la punctul de lucru din localitatea Cluj-Napoca, mai multe persoane fără a le încheia contracte individuale de muncă. Cum locul săvârşirii faptei se raportează la locul unde persoanele în discuţie au fost găsite prestând activităţi în folosul angajatorului, neavând importanţă sediul acestuia, rezultă că instanţa competentă a soluţiona pricina este Judecătoria Cluj-Napoca.
Prin sentinţa civilă nr. 23451 din 27 noiembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 21068/300/2011, Judecătoria Cluj-Napoca a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 2 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ şi a înaintat cauza către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţinând că prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei s-a reţinut în sarcina petentei primirea la muncă fără forme legale a unui număr de 4043 persoane care au desfăşurat activitate pe întreg teritoriul României, situaţie faţă de care singurul loc posibil unde se puteau încheia contractele individuale de muncă ar fi fost sediul petentei, care se află pe raza teritorială a Judecătoriei sector 2 Bucureşti.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, pentru argumentele ce succed:
În stabilirea instanţei competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză, trebuie corect interpretate dispoziţiile legale ce vizează „locul săvârşirii contravenţiei" reglementat de art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, ceea ce presupune a statua asupra conţinutului contravenţiei cu consecinţa identificării locului săvârşirii acesteia.
Contravenţia în raport de care se dispută competenţa teritorială este cea prevăzută de art. 276 alin. (1) lit. e) C. mun. şi constă în primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract de muncă, potrivit art. 16 alin. (1) din acelaşi Cod.
Prin urmare, contravenţia are ca element material primirea la muncă, folosirea muncii, fără existenţa unui astfel de contract. Cum folosirea muncii fără forme legale (în absenţa contractului de muncă ale cărui elemente sunt prevăzute în art. 16 C. mun.) constă în acţiunea imputată angajatorului, care foloseşte munca neangajată în condiţiile legii, locul săvârşirii contravenţiei este locul unde au fost depistate persoanele prestând munca în afara condiţiilor impuse de lege.
Reţinând contrariul ar însemna că toate contravenţiile s-ar putea săvârşi doar la sediul angajatorului, lucru exclus din moment ce nu verificarea existenţei contractelor de muncă constituie obiectul contravenţiei în litigiu, ci folosirea muncii în absenţa lor, situaţie care nu se poate devoala decât prin surprinderea acelor persoane ca prestând munca tară forme legale indiferent unde este locul de prestare al acestora.
În consecinţă, dat fiind faptul că, aşa cum rezultă din procesul-verbal de constatare a contravenţiei contestat, persoanele în cauză au fost surprinse prestând activităţi fără forme legale în localitatea Cluj-Napoca, acesta este locul săvârşirii contravenţiei, respectiv, cel unde persoana a fost primită la muncă, adică locul desfăşurării muncii fără forme legale, aşa cum dispune art. 276 alin. (1) lit. e) C. mun.
În considerarea celor ce preced, având în vedere că locul săvârşirii contravenţiei este Constanţa, competenţa soluţionării plângerii contravenţionale revine Judecătoriei Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1945/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1907/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
