ICCJ. Decizia nr. 1915/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1915/2013
Dosar nr. 55894/3/2011
Şedinţa camerei de consiliu din 3 aprilie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 876/M din 2 iunie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 5170/62/2011 Tribunalul Braşov, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reţinând că, potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 „cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/sediul pârâtul." Cum reclamanţii au formulat acţiunea în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei şi Internelor, şi nu împotriva C.N.P.A.S. sau a casei teritoriale de pensii, devin aplicabile dispoziţiile art. 156 teza a II-a, celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/sediul pârâtul, care, în speţă, se află în Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 11558 din 18 decembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 55894/3/2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, a constatat ivit conflictul negativ şi a înaintat cauza către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţinând că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011 conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, care a modificat competenţa privind soluţionarea litigiilor având ca obiect deciziile emise de casele teritoriale de pensii în sensul că în această materie este competentă instanţa de la domiciliul reclamantului. Cum cererea în anulare a fost formulată la data de 13 februarie 2011 (după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 şi abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000), rezultă că aplicabilă este noua lege, respectiv, Legea nr. 263/2010, potrivit căreia instanţa competentă este de la domiciliul/sediul reclamantului. Cum contestatorii au domiciliile pe raza teritorială a Tribunalului Braşov, iar cererea este îndreptată împotriva unei case de pensii sectoriale, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine acestei instanţe, ca instanţă de la sediul/domiciliul reclamantului, conform dispoziţiilor legale anterior citate.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, pentru argumentele ce succed:
Cererea dedusă judecăţii are natura unei contestaţii împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, şi anume Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziilor contestate, prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtului".
Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv, începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, la data sesizării instanţei, şi anume, 13 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziţii privitoare la competenţă în art. 154.
Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul."
Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Raportat la dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reţine că norma de competenţă aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanţei.
Cum, în speţă, instanţa a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanţei de la domiciliul reclamantului, în speţă, R., C. şi municipiul Braşov, localităţi aflate în circumscripţia teritorială a Tribunalului Braşov, rezultă că aceasta este instanţa competentă a soluţiona pricina.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1914/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 1920/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
