ICCJ. Decizia nr. 1924/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1924/2013
Dosar nr. 5495/42/2002/a1
Şedinţa publică din 4 aprilie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia nr. 3171 din 2 octombrie 2012 Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a respins ca nefondată contestaţia în anulare formulată de C.L. împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din data de 8 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. 5495/42/2002.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa a reţinut că prin încheierea din camera de consiliu din data de 8 mai 2012 Curtea de Apel Ploieşti a admis cererea de îndreptare eroare materială strecurată în dispozitivul deciziei civile nr. 1997 din data de 26 septembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti în Dosarul nr. 5495/2002, formulată de petenta Comisia Locală Certeşti de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei civile nr. 1997 din data de 26 septembrie 2002 în sensul că în paragraful privind modificarea în parte a deciziei civile nr. 441 din 27 mai 2002 a Tribunalului Buzău se va trece înlăturarea dispoziţiei privind obligarea la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 9,25 ha. teren, în loc de 0,25 ha. teren, aşa cum din eroare era consemnat. Au fost menţinute restul dispoziţiilor deciziei. S-a mai reţinut că sunt întrunite cerinţele art. 281 alin. (1) C. proc. civ., ce statuează că erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
În ce priveşte contestaţia în anulare s-a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, însă numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, stipulându-se la alin. (2) al art. 317 că poate fi primită, cu toate acestea, contestaţia, în cazul în care aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
A fost găsită neîntemeiată susţinerea contestatorului potrivit căreia prin încheierea din data de 8 mai 2012 pricina s-ar fi soluţionat în mod nelegal, cu necitarea sa, deci, cu lipsă de procedură în ceea ce-l priveşte.
Aceasta, deoarece, prin încheierea respectivă s-a soluţionat o cerere de îndreptare eroare materială şi, astfel cum statuează dispoziţiile art. 281 alin. (2) C. proc. civ., în cazul îndreptării de eroare materială, instanţa se pronunţă prin încheiere dată în camera de consiliu, stipulându-se expres că părţile vor fi citate numai dacă instanţa socoteşte că este necesar să dea anumite lămuriri.
În speţă, astfel cum rezultă din practicaua încheierii atacate, cauza a fost luată în camera de consiliu, fără citarea părţilor, instanţa nedispunând citarea părţilor, nesocotind că este necesar ca acestea să dea lămuriri.
Prin contestaţie s-a susţinut şi faptul că cererea formulată de Comisia locală C. de aplicare a Legii nr. 18/1991 ar fi fost tardiv formulata, încălcându-se dispoziţiile art. 2812 C. proc.civ.
Instanţa a reţinut că o atare susţinere nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art. 317 C. proc. civ. şi că este neîntemeiată, întrucât îndreptarea erorii materiale este reglementată de dispoziţiile art. 281 C. proc. civ., ce nu stabileşte un anumit termen înăuntrul căruia trebuie formulată o asemenea cerere.
Cu privire la art. 318 C. proc. civ., ce reglementează contestaţia în anulare specială, articol potrivit căruia hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare s-a reţinut:
În legătură cu primul motiv al contestaţiei în anulare speciale, în practica judiciară s-a arătat în mod constant că se au în vedere erorile materiale evidente privind aspectele formale ale judecării recursului, cum ar fi: respingerea greşită a unui recurs ca tardiv, anularea greşită ca netimbrat, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
În cauză nu este vorba de o hotărâre a instanţei de recurs, a cărei dezlegare să fi fost rezultatul unei greşeli materiale, în sensul celor statuate de disp.art. 318 teza I C. proc. civ., după cum nici de o hotărâre a instanţei de recurs, prin care instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, ar fi omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Încheierea atacată este o încheiere de îndreptare eroare materială prin care nu s-a judecat fondul cauzei, pe calea îndreptării de eroare materială neputând fi soluţionate aspecte de fond ale pricinii, iar instanţa a arătat pe larg în cuprinsul considerentelor încheierii din data de 8 mai 2012 care au fost motivele de fapt şi de drept în raport de care a conchis că în cauză sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 281 alin. (1) C. proc. civ.
Deşi s-au invocat de către contestator cu titlu de excepţii tardivitatea, autoritatea de lucru judecat şi lipsa calităţii procesuale active a Comisiei locale C. de aplicare a Legii nr. 18/1991 în formularea cererii de îndreptare eroare materială, în realitate, nu este vorba de excepţii în sensul dat de C. proc. civ., a căror admitere ar duce la respingerea cererii ci de argumente susţinute, practic, de către contestator, drept motive pentru admiterea contestaţiei, care nu pot fi însă primite.
Împotriva acestei decizii contestatorul a declarat recurs.
La termenul de judecată din 4 aprilie 2013 Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii recursului şi, faţă de excepţia invocată, a apreciat-o ca fiind întemeiată şi a admis-o ca atare, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ. „Hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".
Or, în speţă, a fost supus recursului o hotărâre irevocabilă, dată cu ocazia soluţionării contestaţiei în anulare, care este nesusceptibilă de cenzurare în această modalitate.
Rezultă că, deducând judecăţii prin recurs o hotărâre irevocabilă, partea a tins la obţinerea unei judecăţi în afara cadrului legal, ceea ce nu poate fi primit.
În consecinţă, faţă de caracterul irevocabil al hotărârii atacate [în sensul art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ.] contestaţia în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul C.L. împotriva deciziei civile nr. 3171 din 2 octombrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1922/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1925/2013. Civil. Conflict de muncă. Recurs → |
|---|
