ICCJ. Decizia nr. 1925/2013. Civil. Conflict de muncă. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1925/2013
Dosar nr. 252/107/2010
Şedinţa publică din 4 aprilie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1721 din 10 octombrie 2011 Curtea de Apel Alba lulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul S.P. împotriva sentinţei civile nr. 3487 din 8 decembrie 2010 a Tribunalului Alba.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa a reţinut că reclamantul a fost salariatul pârâtei, pe postul de agent de pază, în baza contractului individual de muncă încheiat până la data de 14 ianuarie 2010, când intimata pârâtă a emis decizia din 2010 prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă al reclamantului, în baza art. 61 lit. a) C. mun., începând cu data de 30 decembrie 2009.
Această decizie a fost comunicată reclamantului, sub semnătură, la data de 11 februarie 2010.
În referatul de începere a cercetării disciplinare prealabile întocmit la data de 14 decembrie 2009 s-a reţinut că reclamantul nu s-a prezentat la serviciu începând cu data de 1 septembrie 2009.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamantul a fost convocat în scris de angajator, prin şeful comisiei, la sediul pârâtei din Cluj Napoca în datele de 20 decembrie 2009, orele 12, şi 30 decembrie 2009, orele 11, dar că acesta a refuzat primirea acestor convocări, conform dovezii de la dosar.
Art. 267 alin. (3) C. mun. prevede că: „Reprezentarea salariatului la convocarea făcuta in condiţiile prevăzute la alin. (2,) fără un motiv obiectiv, dă dreptul angajatorului sa dispună sancţionarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile".
Constatând aceste aspecte, comisia de cercetare disciplinară a propus conducerii angajatorului sancţionarea disciplinară prin desfacerea contractului individual de muncă în baza art. 61 lit. a) C. mun., propunere materializată în decizia de concediere din 2010.
Potrivit menţiunilor din cartea de muncă, în perioada 1 septembrie 2009-29 decembrie 2009, reclamantul a avut un număr de 84 de absenţe nemotivate iar potrivit contractului individual de muncă acesta trebuia să realizeze o normă întreagă de lucru de 8 ore/zi şi 40 ore/săptămână.
Prin urmare, instanţa de fond a înlăturat corect apărarea reclamantului din răspunsul la întâmpinare, potrivit căreia cercetarea disciplinară nu s-a realizat în cazul său, câtă vreme s-a făcut dovada relei credinţe a recurentului în a primi convocatorul angajatului şi în a se prezenta la cercetarea disciplinară.
Instanţa de fond a constatat în corect, pe baza probatoriului, că absenţa nemotivată de la serviciu a reclamantului pe o perioadă îndelungată repezintă o abatere gravă săvârşită cu vinovăţie, care tulbură activitatea angajatorului şi face imposibilă continuarea relaţiilor de muncă de natură a determina desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, în temeiul art. 61 lit. a) C. mun.
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs.
La termenul de judecată din 4 aprilie 2013 Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia inadmisibilitătii recursului şi, faţă de excepţia invocată, a apreciat-o ca fiind întemeiată şi a admis-o ca atare, pentru următoarele considerente:
Hotărârile ce pot fi atacate cu recurs sunt enumerate în conţinutul art. 299 alin. (1) C. proc. civ.: „Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdictională sunt supuse recursului".
Cum hotărârea recurată de reclamant nu face parte din categoriile enunţate, ci este o decizie dată de o instanţă de recurs este evident că o atare decizie nu poate forma obiect al unui nou recurs.
Potrivit pct. 4 al art. 377 alin. (2) C. proc. civ. hotărârile date în recurs sunt hotărâri irevocabile, situaţie în care din coroborarea acestui text de lege cu dispoziţiile art. 299 C. proc. civ. rezultă că recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 1721 din 10 octombrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, este inadmisibil.
Una din regulile care cârmuiesc exerciţiul căilor de atac este şi aceea a unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac. Cum dreptul de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin chiar exerciţiul lui, reclamantul nu poate folosi de mai multe ori calea de atac a recursului împotriva aceleiaşi hotărâri şi deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.
În consecinţă, pentru considerentele expuse recursul se priveşte ca inadmisibil şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul S.P. împotriva deciziei civile nr. 1721 din 10 octombrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1924/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1926/2013. Civil. Fond funciar. Recurs → |
|---|
