ICCJ. Decizia nr. 1922/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1922/2013
Dosar nr. 5029/105/2011
Şedinţa publică din 4 aprilie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 14 iunie 2011 reclamantul I.M.V., în contradictoriu cu, Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA a contestat cuantumul despăgubirii stabilite la art. 2 din stabilit prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. X1 din 14 aprilie 2009 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 şi hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. X2 din 14 aprilie 2009 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, solicitând modificarea hotărârilor susmenţionate in sensul majorării cuantumului despăgubirilor pe care intimata le datorează în urma aplicării procedurii de expropriere pentru terenul proprietatea reclamantului.
Reclamantul a arătat că nu este de acord cu sumele stabilite ca despăgubire deoarece în zonă terenul are preţul real mult mai mare decât cel stabilit prin cele doua hotărâri. De asemenea, nu se ţine cont la evaluare de împrejurarea că terenul care îi mai rămâne în proprietate va pierde din valoare tocmai datorită impedimentelor de folosire generate de trecerea autostrăzii, despăgubirea trebuind să fie raportată atât la preţul real al terenului preluat cât şi la prejudiciul cauzat proprietarului prin această situaţie.
Prin sentinţa civilă nr. 4055 din data de 20 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Prahova s-a admis acţiunea şi s-a dispus modificarea în parte a hotărârilor contestate nr. X1 din 14 aprilie 2009, respectiv nr. X2 din 14 aprilie 2009. A fost obligată intimata să acorde despăgubiri contestatorului, în sumă de 13.895 RON pentru terenul expropriat în suprafaţă de 212,00 mp şi 45,00 mp situat în comuna B., judeţul Prahova, conform raportului de expertiză întocmit de expert M.G. şi 1.500 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin procesul-verbal nr. X1 din 14 aprilie 2009 emis de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2004 din cadrul Consiliului Local al comunei Bărcăneşti a fost stabilită drept despăgubire pentru terenul expropriat suma de 2671,65 RON.
Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. Y1 din 5 iunie 2009 emisă de aceeaşi Comisie a rezultat că titularul dreptului de proprietate asupra imobilului compus din teren în suprafaţă de 212 mp situat în comuna B., judeţul Prahova, cu număr cadastral conform titlului de proprietate din 11 februarie 1994 şi a certificatului de moştenitor din 16 aprilie 2008 este reclamantul.
Prin această hotărâre s-a dispus exproprierea şi acordarea de despăgubiri pentru terenul de 212 mp în cuantum de 2671,65 RON.
Hotărârea nr. Y2 din 5 iunie 2009 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 a stabilit pentru terenul expropriat în suprafaţă de 45 mp situată în comuna B., judeţul Prahova, ce aparţine contestatorului, o despăgubire în cuantum de 567,09 RON, conform raportului de evaluare.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert M.G. a rezultat că valoarea de despăgubire estimată este de 13.433 RON. La stabilirea acestei valori au fost avute în vedere valoarea de despăgubire totală, suprafaţa de teren expropriat, valoarea unitară de bază estimată, coeficient de corecţie unitară, de individualizare a terenului expropriat, prejudiciul suferit de expropriator şi sporuri de valoare.
Expertul M.C. a stabilit o valoare a despăgubirilor de 17.672,63 RON, valoare care se compune din valoarea totală a terenului şi din prejudiciul cauzat proprietarului.
În cuprinsul aceluiaşi raport de expertiză a fost stabilită de către expertul M.I. o valoare de 2671,65 RON pentru terenul de 121 mp şi de 567,09 RON pentru terenul de 45 mp, adică atât cât a fost stabilită şi prin cele două hotărâri contestate, arătându-se că au fost avute în vedere preţurile maxime cu care s-au vândut terenurile la nivelul anului 2007, 2008, 2009, 2010 şi 2011.
Potrivit art. 26 despăgubirea se compune din valoarea reala a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa de fond au ţinut seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
Experţii vor defalca despăgubirile cuvenite proprietarului de cele ce se cuvin titularilor de alte drepturi reale.
Potrivit art. 27 din lege, prima instanţă a comparat rezultatul expertizei cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi şi a avut în vedere ca despăgubirea acordată să nu fie mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată.
Aşa fiind, prima instanţă a reţinut că valoarea stabilit drept despăgubire care se cuvine contestatorului pentru terenul expropriat, de natură să acopere prejudiciul cauzat acestuia prin exproprierea terenului proprietatea sa este cea stabilită în raportul de expertiză de către expert M.V., sens în care a admis contestaţia şi a dispus modificarea în parte a hotărârii contestate nr. X1 din 14 aprilie 2009, respectiv nr. X2 din 14 aprilie 2009, art. 2, a obligat intimatul să acorde despăgubiri contestatorului, în sumă de 13.895 RON pentru terenul expropriat în suprafaţă de 212,00 mp şi 45,00 mp situat în comuna B., judeţul Prahova, conform raportului de expertiză întocmit de expert M.G.
De asemenea, în baza art. 274 C. proc. civ. a obligat intimatul la 1.500 RON, cheltuieli de judecată către contestator reprezentând onorariu de avocat şi onorariu de expertiză.
Împotriva sentinţei primei instanţe pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, a declarat apel.
S-a susţinut că în conformitate cu prevederile art. 7 şi 9 din Legea nr. 198/2004 cu modificările şi completările ulterioare s-a dispus exproprierea celor două imobile în vederea construirii autostrăzii Bucureşti-Ploieşti. Execuţia procedurilor prealabile construcţiei propriu-zise revine C.N.A.D.N.R. SA.
Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, constituită la sediul Consiliului Local al comunei Bărcăneşti, în urma verificărilor actelor dosarului de expropriere şi a proceselor-verbale nr. X1 din 14 aprilie 2009 şi X2 din 14 aprilie 2009, a emis cele două hotărâri de stabilire a despăgubirilor, prin care s-a dispus exproprierea şi a aprobat acordarea de despăgubiri pentru cele două terenuri în cuantum de 2671,5 RON pentru terenul de 212 mp şi 567 RON pentru terenul de 45 mp.
La întocmirea procesului-verbal arătat mai sus contestatorii au fost prezenţi arătând că nu sunt de acord cu cuantumul despăgubirilor, aceştia semnând procesul-verbal.
La stabilirea acestor evaluări s-au avut în vedere un raportul de evaluare întocmit de un expert evaluări imobiliare, agreat de expropriator, astfel, despăgubirile acordate au ţinut cont de toate criteriile impuse de lege şi anume: valoarea reală a imobilului, prejudiciul cauzat proprietarului şi preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de aceeaşi categorie de folosinţă aflate pe teritoriul comunei Bărcăneşti.
S-a mai arătat că în mod nelegal şi neîntemeiat instanţa de fond a dispus omologarea raportului de expertiza întocmit de către expertul M.G. şi obligarea Statului Roman la plata despăgubirilor stabilite de către acesta în cuantum de 13.825 RON.
Instanţa de fond în mod nelegal a omologat raportul de expertiză tehnică sus-menţionat, deşi la stabilirea valorii reale a terenului expropriat nu s-au luat în considerare preturile reale de tranzacţionare ale terenurilor din localitatea Bărcăneşti, ci doar „preturile de ofertare", publicate pe internet şi care se regăsesc în ziare şi nu de tranzacţionare.
Punctul de vedere al expertului M. îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea nr. 33/1994, acesta a avut în vedere preţurile cu care s-au tranzacţionat imobilele în unitatea administrativ teritorială a comunei Bărcăneşti, inventariind peste 70 de contracte de vânzare-cumpărare.
Prin decizia nr. 58 din 18 septembrie 2012 Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a respins apelul.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa a reţinut că prin criticile formulate apelantul vizează împrejurarea că în mod nelegal instanţa de fond a dispus omologarea raportului de expertiza întocmit de către expertul M.G. şi obligarea Statului Roman la plata despăgubirilor stabilite de către acesta, deşi nu s-au luat în considerare preţurile reale de tranzacţionare ale terenurilor din localitatea Bărcăneşti, ci doar preţurile de ofertare.
În ceea ce priveşte cuantumul propriu-zis al despăgubirilor cuvenite expropriatului, potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, acesta se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
Detaliind această dispoziţie legală, la alin. (2) al aceluiaşi text de lege, s-a statuat că la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii şi instanţa de judecată vor avea în vedere preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
O atare despăgubire reprezintă o compensaţie pentru paguba suferită de proprietar ca urmare a pierderii dreptului de proprietate asupra bunului obiect al exproprierii şi ea constituie o garanţie acordată acestuia, care îşi păstrează aceeaşi valoare a activului patrimonial, prin înlocuirea dreptului real pierdut în urma exproprierii, cu o sumă certă.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert M.G. a rezultat că valoarea de despăgubire estimată este de 13.895 RON. La stabilirea acestei valori au fost avute în vedere valoarea de despăgubire totală, suprafaţa de teren expropriat, valoarea unitară de bază estimată, coeficient de corecţie unitară, de individualizare a terenului expropriat, prejudiciul suferit de expropriator şi sporuri de valoare.
Expertul M.C. a stabilit o valoare a despăgubirilor de 17.672,63 RON, valoare care se compune din valoarea totală a terenului şi din prejudiciul cauzat proprietarului.
În cuprinsul raportului de expertiză al expertul M.I. s-a stabilit o valoare de 2671,65 RON pentru terenul de 121 mp şi de 567,09 RON pentru terenul de 45 mp, adică atât cât a fost stabilită şi prin cele două Hotărâri contestate, arătându-se că au fost avute în vedere preţurile maxime cu care s-au vândut terenurile la nivelul anului 2007, 2008, 2009, 2010 şi 2011.
S-a reţinut că sub aspectul evaluării punctul de vedere al expertului M.G. a fost însuşit în mod just de prima instanţă, întrucât, aşa cum reiese din conţinutul lucrării la calcularea valorii acestora a avut în vedere criteriile stabilite de dispoziţiile legale mai sus menţionate.
Singurul criteriu pentru stabilirea despăgubirilor stabilit de art. 26 din Legea nr. 33/1994 este „valoarea reală a imobilului", ţinându-se seama de „preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză".
Împotriva acestei decizii pârâtul a declarat recurs invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând că au fost încălcate dispoziţiile art, 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, conform cărora „la calcularea despăgubirilor experţii precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială".
Sintagma „preţul cu care se vând în mod obişnuit imobile" nu poate indica decât preţul de tranzacţionare al acestor imobile, menţionat în contractele de vânzare-cumpărare şi nu preţul de ofertare postat pe diverse pagini de internet sau din diverse ziare, de care în mod greşit au ţinut seama instanţa de apel şi experţii.
Preţurile de tranzacţionare trebuiau luate în considerare la data la care imobilul a intrat în proprietatea statului, respectiv la data la care a fost consemnată suma stabilită ca despăgubire.
Instanţa de apel a reţinut în mod greşit că prăbuşindu-se piaţa imobiliară nu s-au mai putut avea în vedere preţurile tranzacţionate. În această situaţie trebuiau avute în calcul ultimele valori de tranzacţionare şi nu valori de ofertare, care în acest caz nu au suport real.
Numai punctul de vedere al expertului M.I. numit de Statul român prin C.N.A.D.N.R. SA respectă dispoziţiile Legii nr. 33/1994.
Recursul va fi respins pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 44 alin. (3) din Constituţia României revizuită, dreptul de proprietate privată este garantat de stat şi „nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire".
Această dispoziţie a fost preluată în Legea nr. 33/1994, care statuează în art. 1 că „exproprierea de imobile, în tot sau în parte se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă şi prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească" reţinându-se caracterul excepţional al cedării proprietăţii prin expropriere.
Conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 la calcularea cuantumului despăgubirilor experţii precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Instanţa supremă s-a pronunţat în mod constant că sintagma „preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele" are semnificaţia preţului plătit efectiv şi menţionat ca atare în contracte de vânzare-cumpărare autentificate, el neputând fi raportat la oferte de preţ ale agenţiilor imobiliare, la rubricile de vânzări din anunţurile de mică publicitate sau de pe internet.
Rezultă că, despăgubirea cuvenită expropriatului se compune atât din valoarea reală a imobilului expropriat, cât şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite prin măsura exproprierii, iar la calcularea acestei despăgubiri trebuie să se ţină seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele cu caracteristici similare amplasate în aceeaşi unitate administrativ-teritorială, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite.
În speţă reclamantul a contestat cuantumul despăgubirilor stabilite de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 arătând că terenul din zonă are un preţ mult mai mare decât cel stabilit de comisie. Reclamantul a mai arătat că nu s-a ţinut seama de faptul că terenul care îi rămâne în proprietate va pierde din valoare datorită impedimentelor de folosire generate de trecerea autostrăzii şi în acest fel i se provoacă un prejudiciu.
Aceste susţineri, edificatoare pentru determinarea corectă a cuantumului despăgubirilor cuvenite expropriatului, conform art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, au fost verificate în cauză de instanţa de fond şi de apel.
S-a reţinut în mod corect că valoarea de despăgubire estimată la 13.895 RON de raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert M.G. este de natură să acopere prejudiciul creat reclamantului. La stabilirea acestei valori au fost avute în vedere valoarea de despăgubire totală, suprafaţa de teren expropriat, valoarea unitară de bază estimată, coeficient de corecţie unitară, de individualizare a terenului expropriat, prejudiciul suferit de expropriator şi sporuri de valoare. Această valoare a avut în vedere principiul ca despăgubirea să nu fie mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat.
Raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert M.G. respectă cerinţele art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Aşa fiind, criticile invocate de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti în prezentul recurs nu vor fi primite şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei civile nr. 58 din 18 septembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1920/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1924/2013. Civil → |
|---|
