ICCJ. Decizia nr. 1928/2013. Civil. Divorţ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1928/2013
Dosar nr. 5685/97/2011
Şedinţa publică din 4 aprilie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia nr. nr. 119 din 2 octombrie 2012 Curtea de Apel Alba lulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie a respins ca nefondat recursul declarat de contestatorul I.S. împotriva deciziei civile nr. 64 A din 15 martie 2012 a Tribunalului Hunedoara.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa a reţinut că prin decizia civilă nr. 192/A/2005 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă, în Dosar nr. 200/2005 a fost admis ca fondat apelul formulat de reclamantul I.S. împotriva sentinţei civile nr. 5051/2004, pronunţată de Judecătoria Petroşani. A fost schimbată parţial sentinţa atacată în sensul că s-a stabilit la 200.000.000 ROL valoarea de circulaţie a apartamentului compus din 3 camere şi dependinţe inclus în masa bunurilor de partajat şi la 68.925.000 ROL cuantumul sultei pe care pârâta I.A. trebuie să o plătească reclamantului apelant. Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei atacate şi a fost obligată intimata să-i plătească apelantului suma de 4.750.000 ROL cheltuieli de judecată în apel.
Prin decizia civilă nr. 151 din 11 octombrie 2005 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, a fost anulat ca netimbrat recursul declarat de către reclamant împotriva deciziei civile nr. 192/A/2005 a Tribunalului Hunedoara.
Prin decizia nr. 64 A din 15 martie 2012 Tribunalul Hunedoara a respins contestaţia în anulare formulată de reclamantul I.S. împotriva deciziei civile nr. 192 A/2005 pronunţată de Tribunalul Hunedoara.
S-a reţinut privitor la contestaţia în anulare că este o cale extraordinară de atac de retractare, deschisă exclusiv pentru situaţiile limitativ prevăzute de art. 317 C. proc. civ. şi art. 318 C. proc. civ., iar nu pentru greşita apreciere a probelor sau greşita aplicare a legii.
Prin cererea formulată contestatorul nu a indicat vreunul din cazurile expres prevăzute de lege, fiind expuse o serie întreagă de nemulţumiri vizând judecata pe fond a cauzei, ce au fost cuprinse şi în cererea de revizuire anterior soluţionată.
În consecinţă, recursul declarat împotriva acestei decizii a fost respins prin decizia civilă nr. 119 din 2 octombrie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, cu motivarea că în mod corect Tribunalul Hunedoara a reţinut că motivele invocate de contestator nu pot fi valorificate pe calea contestaţiei în anulare.
Împotriva acestei decizii I.S. a declarat recurs.
La termenul de judecată din 4 aprilie 2013 Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii recursului şi, faţă de excepţia invocată, a apreciat-o ca fiind întemeiată şi a admis-o ca atare, pentru următoarele considerente:
Hotărârile ce pot fi atacate cu recurs sunt enumerate în conţinutul art. 299 alin. (1) C. proc. civ.: „Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdictională sunt supuse recursului".
Cum hotărârea recurată de reclamant nu face parte din categoriile enunţate, ci este o decizie dată de o instanţă de recurs este evident că o atare decizie nu poate forma obiect al unui nou recurs.
Potrivit pct. 4 al art. 377 alin. (2) C. proc. civ. hotărârile date în recurs sunt hotărâri irevocabile, situaţie în care din coroborarea acestui text de lege cu dispoziţiile art. 299 C. proc. civ. rezultă că recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 119 din 2 octombrie 2012 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie este inadmisibil.
Una din regulile care cârmuiesc exerciţiul căilor de atac este şi aceea a unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac. Cum dreptul de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin chiar exerciţiul lui, reclamantul nu poate folosi de mai multe ori calea de atac a recursului împotriva aceleiaşi hotărâri şi deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.
În consecinţă, pentru considerentele expuse recursul se priveşte ca inadmisibil şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul I.S. împotriva deciziei civile nr. 119 din 2 octombrie 2012 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1926/2013. Civil. Fond funciar. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1994/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
