ICCJ. Decizia nr. 1962/2013. Civil. întoarcere executare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1962/2013
Dosar nr. 49215/299/2011
Şedinţa publică din 4 aprilie 2013
Prin cererea înregistrată la data de 12 decembrie 2001 pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători - CFR Călători SA Bucureşti - Sucursala de Transport Feroviar de Călători Constanţa a chemat în judecată Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună întoarcerea executării silite cu privire la suma de 73.393 RON reprezentând contribuţie la Fondul Naţional unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate, sumă ce a fost executată silit de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 4041 C. proc. civ.
Prin Sentinţa civilă nr. 10.590 din 6 iunie 2012, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Învestită cu soluţionarea litigiului, prin Sentinţa civilă nr. 94 din 10 septembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis cererea şi a dispus restituirea de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a sumei executate silit împotriva reclamantei, ca urmare a întoarcerii executării.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a avut în vedere următoarele considerente:
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a procedat la executarea silită a reclamantei, pretinzând că are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă împotriva sa, preluată, potrivit legii, de la Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Constanţa, conform Protocolului nr. 43 din 3 martie 2004 şi actelor adiţionale aferente, creanţă în cuantum de 73.392,99 RON.
Ulterior, constatând că reclamanta nu datora suma, acelaşi creditor bugetar, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, a emis actul adiţional rectificativ nr. 15 din 17 iulie 2008, prin care a modificat Protocolul ce a constituit titlu executoriu şi în baza căruia s-a efectuat executarea silită, prin care se elimină tocmai creanţa de 73.392,99 RON ce fusese executată împotriva reclamantei din cauza de faţă.
Prin urmare, reţinând că titlurile constatatoare ale creanţelor, împreună cu Protocolul nr. 43 din 3 martie 2004, au fost modificate în sensul desfiinţării creanţei ce a fost executată silit şi pe nedrept asupra reclamantei, în raport de dispoziţiile art. 4041 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a admis cererea şi a dispus restituirea de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a sumei executate silit împotriva reclamantei, ca urmare a întoarcerii executării.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Prin motivele de recurs, întemeiate pe prevederile art. 3041 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ.., se formulează următoarele critici de nelegalitate:
Instanţa a omis să se pronunţe asupra excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, încălcând astfel dispoziţiile art. 137 C. proc. civ.
Raportul juridic de drept material care permite introducerea acţiunii de întoarcere a executării presupune îndeplinirea următoarelor condiţii: să se fi procedat la executarea integrală sau în parte a obligaţiei stabilite prin titlu executoriu (art. 3791 C. proc. civ.), executarea să fie desfiinţată, fie ca efect al desfiinţării titlului executoriu, fie ca efect al admiterii contestaţiei la executare.
Restabilirea situaţiei anterioare trebuie să urmeze calea unei acţiuni separate, având ca obiect tocmai întoarcerea executării, fiind aplicabile prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1958. Termenul începe să curgă din momentul în care a rămas definitivă hotărârea prin care s-a desfiinţat titlul executoriu.
În prezenta cauză, titlul executoriu este reprezentat de înştiinţarea de plată transmisă de CAS Constanţa la SNTFC - CFR Călători SA Bucureşti - Sucursala de Transport Feroviar de Călători Constanţa, iar hotărârea care desfiinţează acest titlu executoriu este actul adiţional rectificativ nr. 15 din 17 iulie 2008. Termenul de prescripţie a dreptului de a cere întoarcerea executării silite s-a împlinit la data de 17 iulie 2011.
Cererea de întoarcere a executării silite formulată de reclamantă a fost înregistrată la data de 12 decembrie 2011, cu 5 luni peste împlinirea termenului de prescripţie.
Recurenta arată că dispoziţiilor legale în materia prescripţiei, prevăzute de O.U.G. nr. 51/1998, act normativ care guvernează activitatea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, au un caracter special, derogatoriu de la dreptul comun.
În temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va constata că motivele de recurs pot fi circumscrise prevederilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ.. şi va exercita controlul judiciar de legalitate din perspectiva acestui caz de casare a hotărârii.
Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţie întemeiată pe prevederile art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998.
Curtea de apel a omis să se pronunţe asupra acestei excepţii, deşi, în condiţiile art. 261 C. proc. civ., avea obligaţia de a se soluţiona toate cererile cu care a fost învestită şi de a analiza efectiv toate mijloacele de apărare, elementele de probă şi dispoziţiile legale aplicabile, invocate de părţi.
În acest mod au fost încălcate prevederile art. 137 C. proc. civ. şi cele ale art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, producându-se pârâtei o vătămare care, pentru asigurarea dublului grad de jurisdicţie, nu poate fi înlăturată decât prin casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării cauzei, curtea de apel va analiza excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, atât în raport de argumentele pârâtei formulate în susţinerea acestei excepţii, cât şi de cele invocate de reclamantă pentru respingerea excepţiei.
Faţă de soluţia pronunţată, Înalta Curte nu va mai analiza celelalte motive de recurs, prin care pârâta susţine că, în cauză, dreptul material la acţiune al reclamantei era prescris la data învestirii instanţei.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat, iar în baza art. 304 pct. 5 C. proc. civ., va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva Sentinţei civile nr. 94 din 10 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1959/2013. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1963/2013. Civil → |
|---|
