ICCJ. Decizia nr. 1929/2013. Civil. Nulitate act juridic. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1929/2013
Dosar nr. 7229/30/2010
Şedinţa publică de Ia 16 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa comercială nr. 1747/PI din data de 31 octombrie 2011, a admis cererea formulată de reclamantul P.A.V. în contradictoriu cu pârâţii P.C.I., SC S.P. SRL Timişoara, B.M., M.C. şi I.V., a constatat nulitatea absolută a hotărârii din 18 mai 2005 a SC S.P. SRL, a contractului de cesiune din 18 mai 2005 autentificat de Biroul Naţional Public M.G. din Oradea, a contractului de cesiune încheiat la data de 20 decembrie 2005, a contractului de cesiune încheiat în data de 13 aprilie 2006 şi a actului adiţional şi contractului de cesiune încheiat în data de 16 noiembrie 2006, a repus părţile în situaţia anterioară în sensul că reclamantul deţine 20% părţi sociale din capitalul social al SC S.P. SRL şi a dispus înregistrarea acestei sentinţe în Registrul Comerţului.
În motivare, s-a reţinut că actele încheiate între părţi au caracter simulat, intenţia reală a părţilor fiind aceea de a scoate parţile sociale de sub măsura confiscării speciale.
Prin decizia nr. 127 din 30 mai 2012, Curtea de Apei Timişoara, secţia comercială a anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de pârâtele P.C.I. şi SC S.P. SRL, reţinând că apelanţii nu s-au conformat obligaţiei legale de timbraj ce le revenea conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Împotriva acestei decizii, pârâtele au declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, invocând drept motiv de nelegalitate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În argumentarea motivelor de recurs, pârâtele SC E.F. SRL şi P.C.I. au arătat că nu s-au aplicat corect dispoziţiile Legii nr. 146/1997, timbrajul urmând a fi calculat conform art. 6 şi 11 din actul normativ anterior menţionat.
Înalta Curte, examinând cu prioritate cererea de renunţare la însuşi dreptul pretins, constată următoarele:
Potrivit art. 247 C. proc. civ., în caz de renunţare Ia însuşi dreptul pretins, instanţa dă o hotărâre prin care va respinge cererea în fond şi va hotărî asupra cheltuielilor, renunţarea putându-se face şi fără învoirea celeilalte părţi, atât în prima instanţă, cât şi în apel,
Deşi articolul anterior menţionat se referă în mod expres numai Ia renunţarea în faţa primei instanţe şi a celei de apel, renunţarea la însuşi dreptul pretins se poate face în orice fază procesuală, inclusiv în recurs, chiar fără învoirea părţii adverse.
Aşadar, întrucât renunţarea poate interveni inclusiv în faţa instanţei de recurs, iar aceasta rezultă dintr-o declaraţie expresă din partea beneficiarului dreptului, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 247 C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtele P.C.I. şi SC S.P. SRL Timişoara împotriva deciziei civile nr. 127 din 30 mai 2012, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, va modifica decizia recurata, va admite apelurile, va anula sentinţa comercială nr. 1747/P1 din 31 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Timiş secţia contencios administrativ şi fiscal şi, pe fond, va respinge cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtele P.C.I. şi SC S.P. SRL Timişoara împotriva deciziei civile nr. 127 din 30 mai 2012, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, modifică decizia recurată, admite apelurile, anulează sentinţa comercială nr, 1747/PI din 31 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Timiş secţia contencios administrativ şi fiscal şi, pe fond, respinge cererea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1928/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1936/2013. Civil. Constatare nulitate act.... → |
|---|
