ICCJ. Decizia nr. 200/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 200/2013
Dosar nr. 5325/117/2008*
Şedinţa publică de la 24 ianuarie 2013
Prin Sentinţa civilă nr. 923 din 8 noiembrie 2011, Tribunalului Cluj, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.A.I. împotriva pârâţilor M.I.F. (în nume propriu şi în calitate de succesor al Biroului executorului judecătoresc M.I.F.), M.P., SC D.T. SRL Gherla şi SC M.C.C. SRL Gherla; s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin Încheierea nr. 561 din 12 martie 2004 de BNP D.G.I. încheiat între pârâtul M.P., în calitate de vânzător şi pârâtele SC D.T. SRL, SC M.C.C. SRL, în calitate de cumpărătoare, cu privire la imobilul situat în localitatea Gherla, str. Ş.O.I. nr. 2, judeţul Cluj, imobil înscris în CF nr. 200 Gherla cu nr. top 38/2, 40/2/2/2 constând în construcţie începută, fiind turnate fundaţiile şi pereţii exteriori ai parterului clădirii din beton cu suprafaţa construită de 416 m.p., precum şi teren în suprafaţă de 523 m.p; s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului în sensul că obligă pârâţii SC M.C.C. SRL şi SC D.T. SRL să recunoască reclamantului dreptul de proprietate asupra imobilului; s-a dispus rectificarea CF în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtelor SC M.C.C. SRL şi SC D.T. SRL din CF nr. 10077-10091 Gherla şi sistarea acestor cărţi funciare, redeschiderea CF nr. 200 Gherla, radierea dreptului de proprietate al pârâtelor SC D.T. SRL şi SC M.C.C. SRL din CF nr. 200 Gherla de sub B 39 şi 40 asupra imobilului cu nr. top 32/2, 40/2/2/2 şi revenirea la situaţia din CF de sub B32 şi B33; s-a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiunea în rectificare invocată de pârâta SC M.C.C. SRL.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut în esenţă următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 202/2010, Tribunalul Cluj a admis acţiunea formulată de reclamantul C.A.I. împotriva pârâţilor M.I.F., BEJ M.I.F., M.P., SC D.T. SRL şi SC M.C.C. SRL şi s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 561 din 12 martie 2004 a BNP D.G.I., încheiat între vânzătorul M.P. şi pârâtele SC D.T. SRL şi SC M.C.C. SRL cu privire la imobilul înscris în CF 200 Gherla, constând din construcţie începută, fiind turnate fundaţiile şi pereţii exteriori ai parterului clădirii din beton, cu suprafaţa construită de 416 mp, precum şi teren în suprafaţă de 523 mp, s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară în sensul obligării pârâţilor să recunoască reclamantului dreptul de proprietate asupra imobilului mai sus descris; s-a dispus rectificarea înscrierilor din CF şi revenirea la situaţia din CF de sub B 32 şi B33.
Împotriva Sentinţei civile nr. 202/2010 au formulat apel pârâtele SC M.C.C. SRL şi SC D.T. SRL, iar prin Decizia civilă nr. 279/A/2010 Curtea de Apel Cluj a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a BEJ M.I.F., a admis apelurile, a desfiinţat sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Prin Decizia civilă nr. 3926 din 12 mai 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul declarat de SC M.C.C. SRL şi SC D.T.S SRL.
Imobilul cu nr. top 38/2, 40/2/2/2, construcţie începută în suprafaţă de 416 mp, precum şi teren în suprafaţă de 523 mp, a constituit proprietatea tabulară a reclamantului C.A.I.
Imobilul a fost grevat cu un drept de ipotecă pentru suma de 14.080 Dolari S.U.A. în favoarea numitului B.D.A. Deoarece reclamantul nu şi-a achitat datoria, creditorul a procedat la executarea silită.
Conform procesului verbal de licitaţie imobiliară încheiat la data de 1 martie 2002 şi a actului de adjudecare încheiat la 11 martie 2002, în Dosarul execuţional nr. 88/2001 al BEJ M.I.F., imobilul înscris în CF 200 Gherla cu nr. top 38/2 şi 40/2/2/2 a fost vândut la licitaţie pârâtului M.P., acesta achitând preţul de 550.000.000 lei (ROL).
M.P. a înstrăinat imobilul prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin Încheierea nr. 561 din 12 martie 2004 a BNP D.G.I. către pârâtele SC D.T. SRL, şi SC M.C.C. SRL, pentru preţul de 600.000.000 ROL.
Prin Sentinţa penală nr. 7/2008, Curtea de Apel Târgu Mureş a dispus condamnarea pârâtului M.I.F. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi primire de foloase necuvenite. S-a admis în parte acţiunea civilă exercitată de reclamantul C.A.I., pârâtul M.I.F. fiind obligat la plata sumei de 500.000 EURO daune morale şi 500.000 RON daune materiale.
De asemenea, s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor prin anularea înscrisurilor falsificate.
Prin Decizia penală nr. 2039 din 1 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sentinţa menţionată a fost casată în parte, în ceea ce priveşte latura penală. Referitor la latura civilă, a fost redus cuantumul daunelor morale, de la 500.000 EURO la 20.000 EURO, fiind menţinute celelalte dispoziţii.
Actul juridic prin care pârâtul M.P. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu a fost anulat prin sentinţa penală menţionată mai sus, devenind astfel aplicabil principiul resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis, conform căruia anularea actului juridic iniţial atrage anularea şi a actului subsecvent.
În ceea ce priveşte cumpărătoarea SC D.T. SRL, tribunalul a apreciat că nu poate fi vorba de bună-credinţă a terţului dobânditor cu titlu oneros, deoarece reprezentanţii acestei societăţi sunt fiul, respectiv concubina vânzătorului, care aveau cunoştinţă despre dosarul penal finalizat prin sentinţa Curţii de Apel Târgu Mureş.
De asemenea, nici în ceea ce priveşte cumpărătoarea SC M.C.C. SRL nu se poate reţine buna credinţă, întrucât reprezentantul acesteia ştia despre existenţa dosarului penal menţionat mai sus.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâtele SC D.T. SRL Gherla şi SC M.C.C. SRL, criticând-o sub aspectul netemeiniciei.
Prin Decizia civilă nr. 35/A din 20 martie 2012, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, au fost respinse ca nefondate aceste apeluri.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Cluj a reţinut în esenţă următoarele:
Niciuna dintre apelante nu a fost de bună-credinţă la momentul încheierii contractului în litigiu, fiind avute în vedere statuările primei instanţe întru totul corecte cu privire la elementele de fapt, susţinute de probe care conduc la concluzia relei credinţe a apelantelor.
Nu se poate vorbi despre încălcarea de către prima instanţă a regulilor care guvernează reparaţia integrală a unui prejudiciu cauzat printr-o faptă ilicită, căci deşi este real că după data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, apelantele au continuat edificarea acestuia, aducându-l în situaţia de astăzi, repunerea reclamantului în situaţia anterioară ca o consecinţă a nulităţii contractului în litigiu implica şi îngăduia radierea dreptului de proprietate al apelantelor şi reînscrierea celui al reclamantului.
Altfel, pronunţarea nulităţii contractului ar risca să rămână fără efectele patrimoniale ce-i sunt specifice, făcând iluzorie redobândirea de către reclamant a drepturilor pierdute în mod nelegal.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele SC M.C.C. SRL şi SC D.T. SRL.
SC M.C.C. SRL critică decizia sub următoarele aspecte:
Incidenţa dispoziţiilor art. 297 alin. (2) C. proc. civ.
Necompetenţa materială a instanţei de fond şi nulitatea hotărârilor pronunţate de instanţa de fond şi cea de apel.
Singurul efect ce îi poate fi recunoscut Deciziei nr. 3926/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este acela de a conferi caracter irevocabil Deciziei nr. 279/A/2010 a Curţii de Apel Cluj. Astfel, Tribunalul Cluj trebuia să pună în discuţie excepţia necompetenţei sale materiale. Se impune anularea hotărârilor pronunţate conform art. 304 pct. 3 şi 5 C. proc. civ. şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare a Tribunalului Cluj, litigiul având o natură comercială.
Puterea lucrului judecat în privinţa soluţiei de respingere a cererii de constatare a nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş prin Sentinţa nr. 7/2008, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2039/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii introductive, încălcarea principiului „electa una via, non datur recursus ad alteram".
Instanţa a omis să observe că acţiunea civilă a reclamantului, promovată după finalizarea procesului penal în care acesta se constituie parte civilă cu privire la aceleaşi pretenţii, apărea ca inadmisibilă.
Excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.
În cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 7/1996, astfel că este aplicabil principiul „cartea funciară garantează proprietarul".
Acţiunea reclamantului este prescrisă, fiind formulată cu depăşirea termenului de 3 ani.
Se mai invocă şi caracterul nefondat al hotărârii de fond, respectiv greşita interpretare şi aplicare a principiului reparaţiei integrale a prejudiciului arătându-se că intervenţia instanţei de judecată menită să asigure restabilirea ordinii de drept a cauzat, în cele din urmă, o nouă dezechilibrare a acesteia.
SC D.T.S SRL critică decizia sub următoarele motive de nelegalitate.
Fondul litigiului a fost soluţionat de către o instanţă necompetentă material, dat fiind caracterul comercial al litigiului - motiv de nelegalitate de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 şi 5 C. proc. civ.
Încălcarea autorităţii de lucru judecat de care se bucură Sentinţa penală nr. 7/2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2039/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Inadmisibilitatea acţiunii.
Irevocabilitatea dreptului de opţiune între acţiunea civilă şi acţiunea civilă în procesul penal. Intimatul a formulat toate pretenţiile sale civile în faţa instanţei penale, optând irevocabil pentru exercitarea acţiunii civile în procesul penal, iar apoi, în mod inadmisibil, s-a adresat cu o parte din aceste pretenţii soluţionate nefavorabil de instanţa penală, instanţei civile.
Pe fondul cauzei, soluţia instanţei de fond este nelegală, fiind rezultatul unei greşite interpretări a textelor legale şi expresia eronatei aplicări a normelor incidente, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Instanţa de apel a îngăduit fără fundamente juridice încălcarea de către instanţa fondului a principiului reparării prejudiciului şi a consacrat o faptă ilicită pronunţând hotărârea recurată.
În opinia recurentei, instanţa trebuia să limiteze, în baza rolului activ şi a unei probaţiuni specifice, efectele restabilirii situaţiei anterioare fie, în situaţia reparării în natură, la reintrarea în patrimoniul reclamantului a imobilului în starea în care acesta se afla la momentul vânzării la licitaţie, fie, în caz contrar, la contravaloarea acestui imobil prin raportare la stadiul în care se prezenta în procedura de executare silită.
Analizând recursurile prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate şi urmează a fi respinse pentru următoarele considerente:
În primul rând, este de remarcat faptul că ambele recurente, în esenţă invocă aceleaşi motive de recurs, astfel că acestea vor fi tratate împreună, Înalta Curte urmând a răspunde criticilor prin următoarele argumente:
În ceea ce priveşte competenţa materială a instanţei.
Acţiunea introductivă de instanţă a avut ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin Încheierea nr. 561 din 12 martie 2004 a BNP D.G. I. şi repunerea în situaţia anterioară încheierii actului atacat.
Problema competenţei materiale a soluţionării acestui litigiu a fost tranşată prin Decizia civilă nr. 3926 din 12 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, decizie prin care s-a apreciat că sunt nefondate criticile privind competenţa materială de soluţionare a cauzei.
Pe de altă parte, nu se poate pune problema naturii comerciale a litigiului, dat fiind obiectul acţiunii.
Cu privire la încălcarea autorităţii de lucru judecat de care se bucura Sentinţa penală nr. 7/2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, rămasă definitivă prin Decizia nr. 2039/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Referitor la latura civilă, instanţa penală a dispus în sensul că restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor este posibilă doar parţial în condiţiile în care cererea privind anularea contractului de vânzare-cumpărare, încheiat de adjudecatarul M.P. cu SC D.T. SRL şi SC M.C.C. SRL a fost considerată inadmisibilă deoarece cumpărătorii imobilului nu aveau calitate procesuală în respectiva cauză.
Evident că nu se poate pune în discuţie nulitatea contractului de vânzare-cumpărare decât în contradictoriu cu cumpărătorii imobilului în litigiu.
Aşadar, acest capăt de cerere nu a fost soluţionat pe fond în cauza penală, cele două societăţi nefiind părţi în acea cauză.
Aşa fiind, cerinţele art. 1201 C. civ. şi ale art. 166 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în cauză şi nu poate fi reţinută critica privind autoritatea de lucru judecat.
În acelaşi sens, nu poate fi primită critica privind inadmisibilitatea acţiunii, latura civilă nefiind soluţionată în întregime în cadrul procesului penal, dat fiind faptul că societăţile cumpărătoare nu erau părţi în respectivul proces.
Referitor la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune formulat de SC M.C.C. SRL, Înalta Curte apreciază că instanţa de apel a reţinut în mod corect că societatea nu are calitatea de dobânditor de bună credinţă şi în aceste condiţii nu poate invoca în favoarea sa termenul de prescripţie de 3 ani.
Termenul de prescripţie de 3 ani profită doar acelora care au fost de bună-credinţă la momentul dobândirii, în caz contrar acţiunea în rectificare rămânând imprescriptibilă, de efectele ei nemaifiind apăraţi terţii dobânditori, căci reaua-credinţă nu intră sub protecţia legii.
Criticile de recurs referitoare la fondul cauzei nu se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 1-9, nefiind în realitate critici de nelegalitate a deciziei pronunţate de Curtea de Apel Cluj.
De altfel, recurenta SC M.C.C. SRL arată în ultimul motiv de recurs „caracterul nefondat al hotărârii de fond - greşita interpretare şi aplicare a principiului reparaţiei integrale a prejudiciului".
Înalta Curte, în recurs nu face aprecieri cu privire la probele administrate şi la temeinicia deciziei atacate, ci se limitează numai la motivele de nelegalitate expres prevăzute la art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
S-a mai reţinut în mod corect de către Curtea de Apel că nu s-au încălcat regulile care guvernează reparaţia integrală a unui prejudiciu cauzat printr-o faptă ilicită întrucât repunerea reclamantului-intimat în situaţia anterioară ca o consecinţă a nulităţii contractului în litigiu implică şi îngăduie radierea dreptului de proprietate al pârâtelor şi reînscrierea celui al reclamantului.
Dacă nu s-ar proceda în acest sens, pronunţarea nulităţii contractului riscă să rămână fără efectele patrimoniale ce-i sunt specifice, făcând iluzorie redobândirea de către reclamant a drepturilor pierdute în mod nelegal.
În ceea ce priveşte susţinerea vizând o eventuală îmbogăţire fără justă cauză a intimatului-reclamant, faţă de investiţiile efectuate de cele două recurente, aceste investiţii, respectiv cuantumul lor nu au făcut obiectul prezentei cauze, astfel că nu pot fi cercetate direct în recurs.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că nu există motive de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea deciziei atacate şi pe cale de consecinţă, faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de pârâtele SC D.T. SRL Gherla şi SC M.C.C. SRL Gherla împotriva Deciziei civile nr. 35/A/2012 din 20 martie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 24 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 192/2013. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 202/2013. Civil → |
|---|
