ICCJ. Decizia nr. 1844/2013. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1844/2013
Dosar nr. 7302/112/2010
Şedinţa publică de la 25 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 1.298 din 5 octombrie 2011 Tribunalului Bistriţa-Năsăud, a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta SC I.N.F. SRL, împotriva pârâtei M.A. Germania; a dispus rezoluţiunea contractului de consultanţă încheiat de părţi la 09 octombrie 2007 şi modificat la 13 august 2008 pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 40.000 euro, în RON, la cursul de schimb RON/euro de la data plăţii precum şi la suma de 5.034 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că la data de 09 octombrie 2007 între reclamantă în calitate de beneficiar şi pârâtă s-a încheiat un contract de consultanţă pentru afaceri, având ca obiect „sprijin pentru obţinerea unei subvenţionări publice de la CE (sprijin şi creditare neretumabilă)", contract modificat prin act adiţional la 13 august 2008.
Faţă de probatoriul administrat în cauză, prima instanţă a apreciat că pârâta nu şi-a îndeplinit în termenul contractual şi nici ulterior obligaţiile asumate prin contractul de consultanţă aşa cum a fost modificat. De asemenea, nu s-a reţinut o culpă concurentă a reclamantei în nerealizarea obiectivului contractual, în condiţiile în care pârâta nu a dovedit că a solicitat acesteia actele şi informaţiile esenţiale, în termen, iar reclamanta nu ar fi răspuns solicitării sale. Aşa fiind, chiar dacă pârâta prin contractul de consultanţă semnat şi-a asumat o obligaţie de mijloace şi nu una de rezultat, neîndeplinirea în totalitate a obligaţiilor asumate conduc la rezoluţiunea contractului de consultanţă şi în consecinţă la restituirea parţială a preţului achitat de reclamantă în temeiul contractului mai sus evocat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta M.A. Germania criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Prin decizia civilă nr. 83/2012 din 12 iunie 2012 Curtea de Apel Cluj, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul declarat de pârâta M.A. Germania împotriva sentinţei comerciale nr. 1.298 din 5 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalului Bistriţa-Năsăud pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins cererea de chemare în judecată introdusă de reclamanta SC I.N.F. SRL.; a obligat reclamanta la plata sumei de 2.519 RON cheltuieli de judecată în apel constând în taxă de timbru şi timbru judiciar şi la plata sumei de 3.288 euro în echivalent RON la data plăţii, reprezentând o parte din onorariu avocaţial achitat de pârâtă în faţa primei instanţe.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut că raportat la întreaga probaţiune administrată în cauză, reclamanta nu a făcut în nici un fel dovada susţinerilor sale şi anume a culpei pârâtei în neexecutarea obligaţiilor contractuale. Dimpotrivă, din ansamblul probelor a reieşit o stare de fapt diferită de cea prezentata de către reclamantă şi anume aceea că reclamanta este cea care nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale asumate, nefurnizând documentele necesare pentru finalizarea cererii de finanţare şi implicit a realizării obligaţiei sale contractuale.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta SC I.N.F. SRL prin administrator judiciar SC I. SPRL invocând ca şi motive de nelegalitate prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În argumentarea acestor motive de recurs recurenta a arătat că hotărârea atacată este nemotivată, instanţa de apel preluând practic susţinerile din cuprinsul cererii de apel formulată de pârâtă, omiţând cu desăvârşire să analizeze apărările şi susţinerile sale, neînlăturându-le în nici un fel.
Recurenta a reiterat situaţia de fapt şi a învederat că aşa cum judicios a statuat prima instanţă şi contrar celor reţinute de instanţa de apel, pârâta este cea care nu şi-a respectat obligaţiile contractuale în timp ce propriile obligaţii au fost respectate. A subliniat recurenta că întreg probatoriul administrat în cauză conduce la concluzia lipsei de prudenţă şi diligentă din partea pârâtei care nu şi-a îndeplinit nici una dintre obligaţiile asumate prin contractul de consultanţă.
Având în vedere dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului, Înalta Curte va examina cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu.
Dispoziţiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, dacă legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiaşi text legal statuează că: "Termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte".
Potrivit art. 3021 lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă sub sancţiunea nulităţii dezvoltarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază, cu raportare strictă şi limitativă la cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea textului de lege, condiţia legală a dezvoltării motivelor presupunând încadrarea lor într-unui din motivele limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
În speţă, din observarea criticilor dezvoltate de recurentă se constată că acestea se subscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., aceasta susţinând că hotărârea atacată este nemotivată, instanţa de apel preluând practic argumentele din cuprinsul cererii de apel formulată de pârâtă, omiţând cu desăvârşire să analizeze apărările şi susţinerile sale, neînlăturându-le în nici un fel.
Astfel, deşi recurenta în susţinerea cererii sale de recurs a indicat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., dezvolând criticile formulate subsumat acestora, Înalta Curte constată că acestea se încadrează exclusiv în prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., drept pentru care va respinge excepţia nulităţii cererii de recurs şi va analiza recursul exclusiv din perspectiva acestui motiv de nelegalitate.
Analizând criticile aduse deciziei atacate în raport de prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând ca recursul declarat de recurenta SC I.N.F. SRL prin administrator judiciar SC I. SPRL să fie respins, pentru următoarele considerente:
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Dispoziţiile citate supun spre analiză prevederile art. 261 alin. (5) C. proc. civ. care obligă instanţa de judecată să arate în considerentele hotărârii motivele de fapt şi de drept care au format convingerea sa precum şi motivele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor.
Observând considerentele deciziei atacate se constată că aceasta cuprinde motivele pe care se sprijină, în sensul că se înlătură motivat susţinerile reclamantei, arătându-se motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei conducând la concluzia că în speţă reclamanta nu a făcut în nici un fel dovada susţinerilor sale şi anume a culpei pârâtei în neexecutarea obligaţiilor contractuale ci dimpotrivă, reclamanta este cea care nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale asumate, nefurnizând documentele necesare pentru finalizarea cererii de finanţare.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta SC I.N.F. SRL. prin administrator judiciar SC I. SPRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii cererii de recurs.
Respinge recursul declarat de reclamanta SC I.N.F. SRL prin administrator judiciar SC I. SPRL împotriva deciziei civile nr. 83/2012 din 12 iunie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1839/2013. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1845/2013. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
