ICCJ. Decizia nr. 2144/2013. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2144/2013
Dosar nr. 29510/325/2010
Şedinţa publică de la 30 mai 2013
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 5834/PI/9 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 29510/325/2010 au fost respinse excepţiile lipsei calităţii procesual pasive, a inadmisibilităţii cererii şi, respectiv, a prescripţiei invocate de pârât; a fost respinsă cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenţii formulată de reclamantul G.B.C. împotriva pârâtului Ministerul Sănătăţii.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul.
Prin Decizia civilă nr. 121/A din 13 iunie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a fost anulat ca netimbrat apelul reclamantului.
La termenul din şedinţa publică din 13 iunie 2012, din oficiu, în baza art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995, instanţa a invocat excepţia netimbrării apelului, pentru următoarele considerente:
Pentru primul termen de judecată, reclamantul a fost citat cu menţiunea timbrării apelului declarat cu suma de 14.111 RON - taxă judiciară de timbru şi 5 RON - timbru judiciar sub sancţiunea anulării în caz de netimbrare.
La termenul de judecată din 9 mai 2012, constatând că, faţă de dispoziţiile art. 2 alin. (1), art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxa judiciară de timbru datorată este în cuantum de 7.055 RON, instanţa a pus în vedere reclamantului să o achite.
Cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamant a fost respinsă, la fel şi cererea de reexaminare formulată;în baza art. 15 din O.U.G. nr. 51/2008, iar în şedinţa publică din 13 iunie 2006, apelantul a învederat că nu înţelege să achite taxele de timbru datorate, situaţie în care a aplicat sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Împotriva deciziei pronunţată în apel, reclamantul a declarat recurs prin care singura susţinere se referă la faptul că i-a fost refuzat dreptul la ajutor social, fiind o persoană cu handicap.
Înalta Curte, din oficiu, la acest termen a invocat nulitatea cererii de recurs în raport de dispoziţiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi a rămas în pronunţare pe această excepţie.
Înalta Curte examinând cererea de recurs constată recurentul nu a motivat în fapt şi în drept cererea de recurs şi nici nu a depus un memoriu în termenul procedural prevăzut expres de art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. prin care să critice decizia recurată, să formuleze motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc .civ.
Prin urmare, aşa cum se poate observa, cererea de recurs nu este motivată, singura susţinere a recurentului este că nu i-a fost acordat ajutorul social, fiind o persoană cu handicap, în atare condiţii, Înalta Curte urmează să aplice sancţiunea nulităţii cererii de recurs, conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea cererii de recurs declarată de reclamantul G.B.C. împotriva Deciziei civile nr. 121/A din 13 iunie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2013.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 2148/2013. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2140/2013. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
