ICCJ. Decizia nr. 2148/2013. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2148/2013
Dosar nr. 3464/30/2011
Şedinţa publică de la 30 mai 2013
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1946/PI din 20 decembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 3464/30/2011 s-a admis cererea formulată de către reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA, în contradictoriu cu pârâta SC Î.M.C.F. SA.
A obligat pârâta să restituie reclamantei materialele lăsate în custodie prin procesul-verbal de custodie din 10 decembrie 2004, respectiv: ţeavă de inox diametrul 426 x 5 - 1.780,22 kg, ţeavă inox diametrul 245 x 11 - 783,66 kg, ţeavă inox diametrul 325 x 12 - 616,96 kg, ţeavă inox diametrul 377 x 6 - 1.078,57 kg, ţeavă inox diametrul 19 x 1,25 - 194,6 ml sau, în ipoteza imposibilităţii restituirii, la plata sumei de 167.758,54 RON. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4.971,17 RON cheltuieli de judecată.
S-a reţinut, în esenţă, că reclamanta s-a conformat exigenţelor art. 1169 C. civ. şi a dovedit că a lăsat în custodia pârâtei cantitatea de marfă pe care o pretinde a-i fi restituită, iar pârâtei îi revenea, în acest context, sarcina de a proba cele afirmate, în sensul că procesele-verbale cuprind inexactităţi, or această dovadă nu a fost făcută, pârâta nefiind în măsură să aducă dovezi apte să contrazică înscrisurile şi nici nu a preluat iniţiativa procesuală prin a solicita, prin intermediul mijloacelor recunoscute de C. proc. civ., pretenţii în sensul constatării nevalabilităţii acestora.
Pentru cele de mai sus, instanţa de fond a constatat că potrivit art. 1604 C. civ. şi urm., pârâtei îi revine obligaţia de a restitui bunurile lăsate în depozitul său, situaţie în raport cu care a dispus obligarea pârâtei să restituie reclamantei materialele lăsate în custodie prin procesul-verbal de custodie din 10 decembrie 2004, respectiv:
- ţeavă de inox diametrul 426 x 5 - 1.780,22 kg, ţeavă inox diametrul 245 x 11 - 783,66 kg, ţeavă inox diametrul 325 x 12 - 616,96 kg, ţeavă inox diametrul 377 x 6 - 1.078,57 kg, ţeavă inox diametrul 19 x 1,25 - 194,6 ml sau, în ipoteza imposibilităţii restituirii, la plata sumei de 167.758,54 RON.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâta a fost obligată să plătească reclamantei cheltuielile de judecată pe care aceasta le-a efectuat, respectiv 4.971,17 RON care reprezintă contravaloarea a taxei judiciare de timbru achitate şi a timbrului judiciar.
Împotriva Sentinţei civile nr. 1946/PI din 20 decembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 3464/30/2011 a declarat apel pârâta SC Î.M.C.F. SA Bucureşti prin care a solicitat admiterea cererii aşa cum a fost formulată în sensul schimbării în tot a sentinţei atacate prin exonerarea pârâtei la restituirea materialelor sau plata contravalorii acestora cât şi la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 84/A din 5 aprilie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul pârâtei.
S-a reţinut că operaţiunea propriu-zisă de inventariere s-a derulat la data de 9 decembrie 2004 când s-a încheiat procesul-verbal nr. x/2004 care precizează cantităţile şi dimensiunile materialelor depozitate în curtea S.I.M.C. Timişoara în urma cântăririi şi măsurării de către o comisie de inventariere, acceptat de părţi fără amendamente sau observaţii şi a stat la baza încheierii ulterioare (a doua zi), a procesului-verbal de custodie din 10 decembrie 2004.
În acest context, susţinerea apelantei în legătură cu menţiunea din procesul-verbal de inventariere, în sensul că acesta nu serveşte şi ca proces-verbal de custodie, nu are relevanţă, cât timp actul de custodie a fost în final încheiat în baza inventarierii.
Nu prezintă relevanţă modul în care reclamanta a achiziţionat cantitatea de materiale, ci rezultatul inventarierii efectuate de comisia desemnată prin decizia Regionalei C.F. Timişoara, din care făcea parte şi pârâta la acea dată.
Pe de altă parte, apelanta nu argumentează de ce consideră ca legal încheiat doar procesul-verbal de custodie din 27 mai 2002 şi înlătură tacit înscrisurile încheiate în 9 şi 10 decembrie 2004 ori, nu probează cu privire la o eventuală nevalabilitate a lor.
Actele adiţionale încheiate anual în perioada 2005 - 2009 se raportează la procesul-verbal din 10 decembrie 2004, şi prelungesc termenele de păstrare în custodie a materialelor fără alte obiecţiuni ale părţilor semnatare.
Împotriva deciziei pronunţate în apel pârâta a declarat recurs prin care a susţinut că:
Prima susţinere a recurentei întemeiată pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţine că au fost aplicate greşit dispoziţiile art. 1604 C. civ. şi urm. deoarece nu a deţinut niciodată o cantitate de ţeavă de inox în custodie, deoarece între părţi nu există proces-verbal de custodie legal încheiat, iar cantităţile pretinse nu au fost niciodată recunoscute de societatea pârâtă ca încredinţate spre depozitare. Sub acest aspect recurenta precizează modul în care s-a încheiat procesul-verbal de custodie pentru 21.340 Kg ţeavă de inox, cu precizarea că în cuprinsul acestuia s-a menţionat în mod expres că nu ţine loc de proces-verbal de custodie.
Cea de-a doua susţinere a recurentei se referă la interpretarea greşită a procesului-verbal de inventariere din 9 decembrie 2004, astfel că partea adversă nu are nicio dovadă în susţinerile sale, iar singurul proces-verbal de custodie legal încheiat este cel din 27 mai 2002. În continuare, recurenta se referă la avizele de însoţire a mărfii pe care le enumeră şi arată că surplusul de ţeavă inox pe care îl pretinde reclamanta nu a existat niciodată faptic. Invocă art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Recurenta solicită să se facă corectă aplicarea dispoziţiilor art. 1604 C. civ. şi să se ia act că societatea pârâtă a restituit reclamantei întreaga cantitate depozitată, aşa cum a fost identificată prin procesele-verbale din 27 mai 2002 şi din 7 decembrie 2004.
Înalta Curte, din oficiu, la acest termen a invocat nulitatea cererii de recurs în raport de dispoziţiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi a rămas în pronunţare pe această excepţie.
Înalta Curte examinând cererea de recurs constată că deşi recurenta invocă art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., aceasta nu face decât să expună derularea operaţiunii de preluare a materialelor în custodie şi să precizeze aspecte privind procesele-verbale încheiate de părţile din litigiu, împrejurări care tind spre o reapreciere a probelor administrate în cauză şi o restabilire a situaţiei de fapt deja stabilită şi care nu pot forma obiectul controlului judiciar în recurs.
Celelalte susţineri ale recurentei referitoare la procesele-verbale încheiate şi modalitatea în care s-au încheiat acestea raportat la cantitatea de materiale date în custodie, de asemenea, sunt aspecte de netemeinicie care nu pot fi încadrate în nici unul din motivele de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Prin urmare, aşa cum se poate observa, în recursul declarat în prezenta cauză, nu conţine în sensul motivelor de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. - deşi recurenta le-a indicat formal aşa cum s-a arătat mai sus - în limita cărora să se poată exercita controlul judiciar în recurs. În atare condiţii, sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.
În consecinţă, Înalta Curte urmează să aplice sancţiunea nulităţii cererii de recurs, conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea cererii de recurs declarată de pârâta SC Î.M.C.F. SA Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 84/A din 5 aprilie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2013.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 2152/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2144/2013. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
