ICCJ. Decizia nr. 2398/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2398/2013
Dosar nr. 7599/2/2012
Şedinţa publică din 19 aprilie 2013
Prin încheierea de şedinţă din 6 februarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. l pct. 2 din Legea nr. 1/2009, formulată de revizuenţii D.E. şi N.N.
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, în raport de care a apreciat că cererea de sesizare este inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate neavând legătură cu soluţionarea cauzei dedusă judecăţii.
Instanţa a reţinut că în cauză s-a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 1507/2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ. şi 322 pct. 2 C. proc. civ., iar excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată pentru dispoziţiile art. 1 pct. 2 din Legea nr. 1/2009 care au abrogat dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, texte de lege care nu au legătură cu soluţionarea cererii de revizuire, ce reprezintă o cale extraordinară de atac, în care nu se analizează fondul cauzei dedusă judecăţii.
Împotriva încheierii instanţei de apel au formulat cerere de recurs revizuenţii D.E. şi N.N.
În motivarea recursului, recurentul revizuent au susţinut că încheierea recurată este nelegală întrucât a fost dată cu încălcarea principiul contradictorialităţii şi oralităţii dezbaterilor în sensul că instanţa a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate invocată, fără a fi pusă în discuţia părţilor admisibilitatea acesteia. Recurenţii au susţinut că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. l pct. 2 din Legea nr. 1/2009 are legătură cu cauza deoarece admiterea acesteia de către Curtea Constituţională ar face admisibilă cererea lor de revizuire şi, drept urmare, cauza ar putea fi analizată pe fond.
Recursul este nefondat pentru considerentele care urmează.
În ceea ce priveşte critica recurenţilor referitoare la încălcarea principiului contradictorialităţii şi al oralităţii dezbaterilor, Înalta Curte constată că este nefondată, întrucât din analiza practicalei încheierii recurate rezultă că admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a fost pusă în discuţia părţilor, aşa încât susţinerea recurenţilor cu privire la încălcarea principiilor de desfăşurare a procesului nu au suport, neputând fi primite.
Astfel, instanţa în faţa căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 pct. 2 din Legea nr. 1/2009, care au abrogat dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) - alin. (3) din Legea nr. 47/1992.
Potrivit acestei dispoziţii legale - “Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe, ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, care are legătură cu fondul cauzei, în orice fază a litigiului, şi oricare ar fi obiectul acesteia".
Acest text enumera condiţiile de admisibilitate a unei excepţii de neconstituţionalitate, printre care se numără şi aceea ca dispoziţia legală reclamată ca fiind neconstituţională să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.
Sub acest aspect, în mod întemeiat, s-a reţinut că excepţia invocată nu are legătură cu fondul cauzei, fiind inadmisibilă, câtă vreme a fost ridicată în cadrul unui litigiu având ca obiect o cale extraordinară de atac, respectiv o cerere de revizuire.
Atâta vreme cât în cadrul acestei căi extraordinare de atac, instanţa nu poate soluţiona fondul cauzei, judecătorul fiind limitat în a cerceta condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire, potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate care vizează fondul unui litigiu nu prezintă relevanţă pentru soluţionarea cererii de revizuire.
În această privinţă, dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1994, chiar dacă prevăd faptul că excepţiile de neconstituţionalitate pot fi invocate în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia, pentru a putea fi sesizată Curtea Constituţională, este necesar să existe o legătură cu soluţionarea cauzei.
Or, atâta vreme cât revizuenţii au invocat neconstituţionalitatea unui articol din Legea nr. 1/2009, legat de fondul dreptului litigios ce a fost soluţionat irevocabil prin decizia pronunţată în recurs şi împotriva căreia s-a formulat cerere de revizuire, excepţia invocată în cadrul acestei căi extraordinare de atac nu putea fi primită, neavând legătură cu soluţionarea cauzei (a cererii de revizuire), date fiind temeiurile prevăzute în art. 322 C. proc. civ.
În consecinţă, în mod corect, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate în speţă.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenţii D.E. şi N.N. împotriva încheierii din 6 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2385/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 2399/2013. Civil → |
|---|
