ICCJ. Decizia nr. 2384/2013. Civil. Conflict de competenţă. Obligaţie de a face. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2384/2013
Dosar nr. 31769/3/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 18 aprilie 2013
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 9 noiembrie 2011 sub nr. 10359/105/2011, reclamanta SC O.P. SA a chemat în judecată pe pârâtul F.M., pentru a fi obligat la restituirea sumei de 2824 RON actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, ca urmare a modificării Sentinţei civile nr. 1535/2008 a Tribunalului Prahova, ce constituia titlul pârâtului.
Prin Sentinţa civilă nr. 3845 din 28 mai 2012, Tribunalul Prahova, secţia I civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, reţinând că în cauză este vorba despre un conflict de muncă întemeiat pe dispoziţiile art. 256 alin. (1) C. muncii, astfel încât competenţa de soluţionare este determinată de art. 269 alin. (2) din acelaşi act normativ, care stabileşte că este competentă instanţa de la domiciliul/sediul reclamantului. Cum reclamanta SC O.P. SA are sediul în Bucureşti, se impune declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Învestit prin declinare, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a pronunţat Sentinţa civilă nr. 629 din 21 ianuarie 2013, prin care şi-a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea primei instanţe sesizate, Tribunalul Prahova şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanţă a reţinut că în conformitate cu prevederile art. 4042 alin. (3) C. proc. civ., în situaţia în care instanţa de recurs, respectiv Curtea de Apel Ploieşti, nu a dispus asupra restabilirii situaţiei anterioare, cel îndreptăţit o va putea cere pe cale principală instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, iar aceasta este instanţa competentă cu soluţionarea litigiului în primă instanţă, adică Tribunalul Prahova, care a şi pronunţat sentinţa civilă ce a constituit titlu executoriu în cauză.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
În speţa dedusă judecăţii, analizând şi calificând obiectul cererii de chemare în judecată şi, în consecinţă, natura litigiului, Înalta Curte reţine că suma de bani pe care reclamanta SC O.P. SA solicită a fi restituită de către pârât a fost plătită de aceasta în executarea unei hotărâri judecătoreşti, astfel că suntem în prezenţa unei cereri de întoarcere a executării silite, întemeiată pe dispoziţiile art. 404 alin. (3) C. proc. civ.
Instituţia întoarcerii executării este reglementată în Codul de procedură civilă, cartea a V-a "Despre executarea silită", cap. I în "Dispoziţii generale", secţiunea a VI-a "întoarcerea executării", ce constituie, deci, sediul materiei.
Este de observat că, prin art. 3791 C. proc. civ., se prevede expres şi imperativ că "în cazul în care s-a desfiinţat titlul executoriu, toate actele de executare efectuate în baza acestuia sunt desfiinţate de drept. Dispoziţiile art. 404 -404 sunt aplicabile".
În consecinţă, din însăşi reglementarea instituţiei întoarcerii executării, constând în repunerea părţilor în situaţia anterioară, în cadrul executării silite, rezultă, fără echivoc, că legiuitorul a avut în vedere ca acestei instituţii juridice, ce reprezintă de fapt o situaţie "simetric inversă executării săvârşite", să îi fie incidente reglementările statuate în privinţa contestaţiei la executare.
Că este aşa rezultă chiar din dispoziţiile art. 4041 alin. (1) C. proc. civ.: "În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia".
Or, întoarcerea executării şi repunerea părţilor în situaţia anterioară este chiar obiectul cererii de chemare în judecată cu care reclamanta a învestit instanţa în prezentul litigiu, textul invocat prevăzând posibilitatea unei astfel de acţiuni în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu.
În acest context, Înalta Curte apreciază că în cauza dedusă judecăţii este pe deplin aplicabilă Decizia nr. 5 din 12 martie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în recurs în interesul legii, publicată în M. Of., Partea I nr. 251 din 13 aprilie 2012, prin care s-a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 404 alin. (3) C. proc. civ., instanţa judecătorească, competentă, potrivit legii, să soluţioneze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare este instanţa de executare, respectiv judecătoria, această decizie fiind obligatorie pentru instanţe conform dispoziţiilor art. 330 alin. (4) C. proc. civ.
În ceea ce priveşte stabilirea competenţei teritoriale, aceasta urmează a se determina după regulile aplicabile în materia executării silite, respectiv potrivit prevederilor cuprinse la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Se reţine că întoarcerea executării reprezintă în fapt o reluare a executării, însă în sens invers, prin restabilirea situaţiei anterioare executării săvârşite, ca urmare a desfiinţării ulterioare a titlului executoriu.
Reiese, deci, că în cererea de întoarcere a executării silite, O.P. SA are calitatea de creditoare, astfel încât, potrivit prevederilor art. 373 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., instanţa competentă a soluţiona cererea este judecătoria în circumscripţia căreia îşi are domiciliul debitorul, respectiv Judecătoria Ploieşti.
Astfel, deşi Judecătoria Ploieşti nu face parte dintre instanţele aflate în conflict în cauza pendinte; faţă de obligativitatea deciziei pronunţate în recurs în interesul legii, mai sus menţionată, dosarul va fi trimis „administrativ" Judecătoriei Ploieşti, spre competentă soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2353/2013. Civil. Fond funciar. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 2385/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
