ICCJ. Decizia nr. 2462/2013. Civil. Dizolvare societate. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2462/2013
Dosar nr. 1476/30/2012
Şedinţa publică de la 19 iunie 2013
Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 299/LP/PI din 1 iunie 2012 pronunţată deTribunalul Timiş a fost respinsă cererea formulată de reclamantul M.R., în contradictoriu cu pârâta SC P.F. SRL Recaş.
Împotriva acestei sentinţe reclamantul M.R. a declarat apel, solicitând schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de dizolvare a societăţii pârâte, considerând că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 237 lit. c) şi d) din Legea nr. 31/1990, republicată.
Întrucât pentru termenul de judecată din 10 octombrie 2012 reclamantul, deşi legal citat cu menţiunea timbrării cererii de apel cu suma de 19,5 RON taxă judiciară de timbru şi 0,15 RON timbru judiciar, sub sancţiunea anulării cererii, nu s-a conformat obligaţiei legale ce-i revenea, Curtea de Apel Timişoara, secţia a ll-a civilă, prin decizia civilă nr. 170 pronunţată la acea dată, a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamant, aplicând cererii sancţiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
În termen legal, reclamantul a declarat recurs, susţinând că instanţa de apel nu a respectat procedura de citare, în sensul că nu i s-a comunicat personal citaţia pentru termenul de judecată acordat soluţionării apelului şi, prin urmare, nu a luat cunoştinţă de conţinutul citaţiei şi implicit de obligaţia de a timbra.
Recurentul-reclamant nu şi-a încadrat criticile în temeiul de drept al art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Intimata-pârâtă SC P.F. SRL nu a depus întâmpinare.
Analizând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de soluţia instanţei de apel, de anulare a cererii de apel ca netimbrată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele care succed:
Susţinerile recurentului-reclamant vizând nelegala citare pentru termenul la care s-a soluţionat apelul se circumscriu pct. 5 al art. 304 C. proc. civ., motiv pentru care, Înalta Curte urmează a examina hotărârea recurată din perspectiva acestui text legal.
Din înscrisul existent a dosarului de apel, rezultă că reclamantul M.R. a fost legal citat pentru termenul de judecată din data de 10 octombrie 2012, la domiciliul indicat, cu menţiunea de a achita taxele judiciare de timbru aferente cererii de apel.
Totodată, se reţine că, în situaţia de faţă, citarea reclamantului s-a efectuat în mod legal, prin afişare, cu respectarea dispoziţiilor art. 921 C. proc. civ., potrivit cărora, este suficient pentru valabilitatea procedurii, ca agentul procedural, ulterior constatării lipsei oricărei persoane la domiciliu, să afişeze citaţia emisă pentru termenul de judecată.
De asemenea, se constată că dovada de îndeplinire a procedurii de citare, respectă cerinţele prevăzute de art. 100 C. proc. civ., fiind indicat locul în care s-a efectuat afişarea citaţiei.
Pe cale de consecinţă, sancţiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru a fost corect aplicată.
Distinct de cele reţinute, este de menţionat că taxa de timbru se achită anticipat, ca regulă, şi numai prin excepţie, când se constată că suma depusă este insuficientă se pune în vedere achitarea diferenţei până la primul termen de judecată.
Timbrul judiciar instituit prin O.G. nr. 32/1995 se aplică în toate cazurile pentru care se percep taxe judiciare de timbru.
Potrivit art. 9 din O.G. nr. 32/1995, aprobată şi modificată prin Legea nr. 106/1995, cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu pot fi primite şi înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător, iar în caz de nerespectare a dispoziţiilor menţionate se vor aplica prevederile legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
În cauză, instanţa a pus în vedere apelantului, legal citat, să depună până la primul termen de judecată taxa de timbru aferentă căii de atac exercitate, iar acesta nu se poate prevala de propria culpă în neonorarea obligaţiei legale de a timbra.
Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul M.R. împotriva deciziei civile nr. 170 din 10 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a ll-a civilă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul M.R. împotriva deciziei civile nr. 170 din 10 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a ll-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2450/2013. Civil. Autorizare convocare AGA.... | ICCJ. Decizia nr. 2463/2013. Civil. Obligatia de a face.... → |
|---|
