ICCJ. Decizia nr. 2463/2013. Civil. Obligatia de a face. Contestaţie în anulare - Recurs

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA A II-A CIVILĂ

Decizia nr. 2463/2013

Dosar nr. 7018/1/2012

Şedinţa publică de Ia 19 iunie 2013

Asupra contestaţiei în anulare, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia nr. 3333 din 27 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, în Dosarul nr. 1959/105/2009 a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.M.A. împotriva deciziei Curţii de Apel Ploieşti nr. 33 din 24 martie 2011.

Prin decizia nr. 167 din 23 martie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, în Dosarul nr. 9058/1/2011 a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.M.A. împotriva deciziei nr. 3333 din 27 octombrie 2011 pronunţata de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă.

Prin petiţia înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 5 noiembrie 2012, petenta S.M.A. a declarat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1872 din 23 martie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, în Dosarul nr. 9058/1/2011 şi a formulat, totodată, cerere de revizuire a deciziei nr. 3333 din 27 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, în Dosarul nr. 1959/105/2009.

În motivarea contestaţiei în anulare, S.M.A. a susţinut, în esenţă, că instanţa de recurs a omis din greşeală să cerceteze motivul vizând încălcarea art. 15 alin. (2) şi art. 14 alin. (5) din Constituţie. Totodată, în opinia sa, la pronunţarea hotărârii a participat un judecător în condiţii de incompatibilitate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, invocând în drept prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. s-a susţinut, în esenţă, că, prin decizia a cărei revizuire se solicită, instanţa a dat mai mult decât s-a cerut.

Prin încheierea pronunţată la data de 13 februarie 2013, constatând că, prin cererea înregistrată la data de 5 noiembrie 2012 petenta S.M.A. a exercitat două căi extraordinare de atac diferite vizând două decizii distincte ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, instanţa a dispus disjungerea cererii de revizuire a deciziei nr. 3333 din 27 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, în Dosarul nr. 1959/105/2009, formându-se dosar distinct. A fost invocată, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare şi s-a acordat termen la data de 19 iunie 2013, părţile fiind citate pentru termenul acordat cu menţiunea de a-şi pregăti apârâri cu privire la excepţia invocată.

Contestatoarea S.M.A. a depus note scrise prin care a solicitat admiterea contestaţiei în anulare astfel cum a fost formulată.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) raportat la art. 318 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, va admite excepţia inadmisibilităţii şi va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

În speţă, Înalta Curte constată că prin decizia a cărei anulare se solicită a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.M.A. împotriva deciziei nr. 3333 din 27 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Conform art. 318 C. proc. civ., invocat de contestatoare, pot fi atacate pe calea contestaţie în anulare numai hotărârile instanţeloi de recurs.

De altfel, indiferent de temeiul de drept pe care se întemeiază (art. 317 sau art. 318 C. proc. civ.), contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita în cazurile anume prevăzute de textele de lege anterior menţionate, numai împotriva deciziilor pronunţate de instanţele de recurs, alte hotărâri judecătoreşti, inclusiv cele date în soluţionarea unei alte contestaţii în anulare (cum este situaţia de faţă) nefiind susceptibile de a fi atacate pe calea contestaţiei în anulare.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Aşa fiind, pentru toate argumentele de fapt şi de drept care preced, constatând că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare şi, în consecinţă, va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.M.A. împotriva deciziei nr. 1872 din 23 martie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare.

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.M.A. împotriva deciziei nr. 1872 din 23 martie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2013.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2463/2013. Civil. Obligatia de a face. Contestaţie în anulare - Recurs