ICCJ. Decizia nr. 2619/2013. Civil. îndreptare eroare materială. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2619/2013
Dosar nr. 26/32/2013
Şedinţa publică din 15 mai 2013
Prin încheierea de şedinţă din 14 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în Dosarul nr. 1941/32/2006, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de îndreptare eroare materială formulată de petentul B.G., privind Decizia civilă nr. 78 din 24 ianuarie 2007 pronunţată în acelaşi dosar; a fost disjunsă cererea de îndreptare eroare materială formulată de acelaşi petent privind Decizia civilă nr. 576 din 11 iunie 2007 a Curţii de Apel Bacău, cauza fiind trimisă spre soluţionare completului 8; a fost scoasă de pe rol cererea de îndreptare eroare materială a aceluiaşi petent privind Decizia civilă nr. 351 din 15 septembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 6246/2005 şi trimisă spre competentă soluţionare acestei instanţe.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs petentul B.G., arătând că solicită îndreptarea erorilor materiale din cuprinsul Deciziei civile nr. 78 din 24 ianuarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în Dosarul nr. 1941/32/2006, întrucât apărătorul ce a asigurat asistenţa juridică gratuită a petentului a refuzat să comunice cu acesta referitor la chestiunea dedusă judecăţii în acel dosar, a refuzat să completeze cererea formulată de acesta, sens în care se impune rejudecarea cauzei.
Recurentul mai arată că încheierea atacată este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ., respectiv, nu a remediat erorile strecurate în Decizia civilă nr. 78 din 24 ianuarie 2007, prin care, în mod greşit, în loc de 50 RON cheltuieli de judecată, s-a acordat suma de 500 RON.
Deşi recursul a vizat întreaga încheiere de şedinţă din 14 mai 2012, din motivarea acestuia rezultă că, în realitate, recurentul-reclamant critică doar soluţia de respingere, ca nefondată, a cererii de îndreptare a erorii materiale a Deciziei nr. 78 din 24 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bacău, sens în care Înalta Curte va analiza calea de atac doar sub acest aspect.
Examinând recursul în raport de excepţia de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, faţă de caracterul său peremptoriu, Înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârilor judecătoreşti şi, în final, remedierea erorilor săvârşite, constituind astfel pentru părţi o garanţie a respectării drepturilor lor fundamentale.
Rezultă că împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă şi nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ. “hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicţionale sunt supuse recursului”, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din acelaşi cod “sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii”.
Prin coroborarea textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, în condiţiile prevăzute de lege.
Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.
O asemenea concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.
În speţă, prin Decizia nr. 78 din 24 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bacău a fost soluţionat recursul declarat de pârâta P.N. împotriva Deciziei civile nr. 351 din 15 septembrie 2006 a Tribunalului Bacău, în contradictoriu cu reclamanţii B.G. şi B.E., fiind, deci, o decizie irevocabilă, dată de o instanţă de recurs.
Prin încheierea recurată în prezenta cauză s-a soluţionat cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petentul B.G. privind decizia mai sus-menţionată.
Potrivit art. 2813 alin. (1) C. proc. civ., “încheierile pronunţate în temeiul art. 281 şi art. 2811 precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 282, sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor potrivnice ori completarea“.
Faţă de dispoziţiile legale anterior citate, rezultă că recursul declarat împotriva unei încheieri de îndreptare a erorii materiale vizând o hotărâre irevocabilă, este inadmisibil, sens în care prezenta cale de atac va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de B.G. împotriva încheierii de şedinţă din 14 mai 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2610/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 2622/2013. Civil → |
|---|
