ICCJ. Decizia nr. 2674/2013. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2674/2013
Dosar nr. 61777/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 16 mai 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 22 februarie 2011 la Tribunalul Iaşi reclamantul M.L. a contestat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor - Casa sectorială de pensii decizia de pensie din 27 decembrie 2010 solicitând anularea acesteia şi să se dispună menţinerea drepturilor de pensie stabilite prin decizia din data de 24 mai 2002. Suspendarea efectelor deciziei de pensie emisă în baza Legii nr. 119/2010, obligarea pârâtei la plata diferenţei dintre cuantumul celor două pensii şi la dobânda legală.
Tribunalul Iaşi prin sentinţa civilă nr. 1542 din 6 iulie 2011 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că decizia contestată este emisă în baza Legii nr. 119/2010, iar contestaţia se judecă în conformitate cu prevederile acestei legi, care face trimitere la procedura prevăzută de Legea nr. 19/2000.
În conformitate cu dispoziţiile art. 156 din Legea nr. 19/2000 cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
În speţă acţiunea nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau a casei teritoriale de pensii, ci împotriva Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Astfel învestit, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 1703 din 18 februarie 2013, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe,invocată din oficiu, a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Iaşi şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
În motivarea soluţiei sale Tribunalul Bucureşti a reţinut că art. 156 din Legea nr. 19/2000 prevede că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul".
În art. 154 din Legea nr. 263/2010 se prevede:"(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul.(2) Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul".
Legea nr. 19/2000 a fost abrogată la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 respectiv la 1 ianuarie 2011, astfel că Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care s-a abrogat.
Art. 725 alin. (1) C. proc. civ. prevede că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche.
Art. 727 C. proc. civ. arată că „Ori de câte ori prin alte legi se face trimitere la dispoziţii abrogate sau modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va socoti făcută, când este cazul, la dispoziţiile corespunzătoare care le înlocuiesc".
Este adevărat că Legea nr. 119/2010 nu face trimitere la dispoziţiile codului de procedură civilă, dar acesta reprezintă legea generală în materie de procedură.
O lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competenţă diferită de cea stabilită de noua lege.
S-a reţinut că este aplicabilă legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanţei, adică Legea nr. 263/2010, care a modificat norma de competenţă reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între două instanţe, care nu se găsesc în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel - în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ. - stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, pentru considerentele ce succed:
În stabilirea instanţei competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză este necesar a se stabili care sunt dispoziţiile legale aplicabile, în raport de momentul introducerii acţiunii şi nu de cel al emiterii deciziei de recalculare a pensiei.
Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul, celelalte cereri adresându-se instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul, însă prin noile reglementări, cuprinse în art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, dispoziţiile Legii nr. 19/2000 au fost abrogate expres.
Prin urmare, la data sesizării instanţei, respectiv 22 februarie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, conform cărora „(1)Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul.
(2) Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul".
Prevederile potrivit cărora instanţa competentă este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare atât de la dispoziţiile alin. (2) al textului de lege menţionat, cât şi de la cele ale dreptului comun.
Trebuie precizat totodată că faţă de dispoziţiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noţiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, structuri care au fost desfiinţate şi ale căror atribuţii, potrivit art 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.
În ceea ce priveşte aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acţiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care priveşte o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reţine că potrivit art. 725 alin. (1) din C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie, dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege.
Faţă de considerentele expuse, având în vedere că reclamantul M.L. are domiciliul în judeţul Iaşi competenţa soluţionării acţiunii formulată de acesta revine Tribunalului Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2660/2013. Civil. Fond funciar. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 2675/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
