ICCJ. Decizia nr. 2679/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 2679/2013

Dosar nr. 4810/121/2007*

Şedinţa publică din 16 mai 2013

Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:

1. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia civilă nr. 48/A din 02 mai 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a admis apelul declarat de D.G. împotriva sentinţei civile nr. 504 din 18 martie 2009 a Tribunalului Galaţi, pe care a schimbat-o în tot.

A admis contestaţia şi a dispus anularea deciziei nr. 134 din 16 aprilie 2007 emisă de SC S. SA şi restituirea în natură a imobilului, haşurat cu roşu în schiţa anexă a raportului de expertiză întocmit de d-na expert B.E. (dosar apel), compus din suprafaţa de 640 m.p. şi construcţii, mai puţin suprafaţa deja restituită, colorată cu albastru în schiţa anexă.

A respins ca nefondată cererea de intervenţie accesorie în favoarea intimatei, formulată de A.V.A.S.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că natura măsurilor reparatorii cuvenite reclamantului depinde de încadrarea juridică acordată cererii sale în dispoziţiile art. 21 alin. (1) sau 2 din Legea nr. 10/2001 sau dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

În Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 se stabileşte că în situaţia prevăzută de art. 21 alin. (1) restituirea în natură este obligatorie şi prevalează asupra oricărei alte opţiuni a deţinătorului bunului imobil solicitat.

În privinţa modului de calcul a valorii imobilului, potrivit dispoziţiilor art. 21.7 din Normele metodologice „elementul de referinţă este valoarea de înregistrare în activul patrimonial al unităţii deţinătoare de la data intrării în vigoare a legii”.

Curtea a verificat dacă valoarea acţiunilor sau părţilor sociale deţinute de pârâtă este mai mare sau egală cu valoarea de înregistrare a imobilului în activul patrimonial al unităţii deţinătoare, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 - 24 iulie 2001.

Din relaţiile furnizate de pârâtă rezultă că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 A.P.A.P.S.-ul deţinea 48,805% din acţiuni în valoare de 10.220,00 RON, iar valoarea de înregistrare a imobilului în activul patrimonial al unităţii deţinătoare era de 2.900 RON pentru teren şi 4.477,05 RON pentru clădiri, în total 7.377 RON. Din aceste relaţii, furnizate chiar de pârâtă, rezultă incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, situaţie în care este obligatorie restituirea în natură a imobilului.

Susţinerile pârâtei, în sensul că valoarea reală a imobilului este de 1.945.860,525 RON, stabilită de un evaluator independent şi consemnată în motivarea sentinţei civile nr. 142/1999, nu pot fi primite, în condiţiile în care art. 247 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 prevede expres modul de calcul a valorii imobilului. Împrejurarea că imobilul este singurul sediu social al pârâtei nu reprezintă o situaţie de excepţie, instituită de Legea nr. 10/2001, care să excludă măsura restituirii în natură a bunului.

O altă apărare a pârâtei viza presupusa incidenţă în cauză a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001.

Susţinerile pârâtei au fost înlăturate faţă de concluzia expertizei tehnice imobiliare efectuate de expert B.C. care a stabilit că potrivit criteriilor prevăzute de art. 19.1 şi 19.2 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, imobilului vechi ce a aparţinut autorului reclamantului (corpul în suprafaţă desfăşurată de 432 m.p.) i-au fost adăugate pe orizontală, în raport de forma iniţială existentă la data preluării, corpuri de zidărie sau volume din alte materiale în suprafaţă totală desfăşurată de 35%, raportat la aria desfăşurată iniţială. Toate celelalte construcţii figurate pe anexa din raportul de expertiză topometrică reprezintă construcţii provizorii, uşor demontabile, care nu au fost avute în vedere de expert.

Raportat la această situaţie de fapt nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 19 alin. (1) sau (2) din Legea nr. 10/2001, care ar fi permis pârâtei acordarea altor măsuri reparatorii prin echivalent, constând în compensare cu alte bunuri sau servicii ori despăgubiri în condiţiile legii speciale.

Curtea a apreciat că se impune restituirea imobilului în natură. Acesta a fost identificat în raportul de expertiză topografică efectuat de expert B.E., potrivit căruia imobilul ce a aparţinut autorului D.D., lăsat moştenire soţiei sale era compus din suprafaţa de 640 m.p. teren, având forma unui dreptunghi cu latura de 40 m pe 16 m pe care se afla o construcţie compusă din parter şi etaj; un hol şi 6 camere la parter şi o sală şi 6 camere la etaj. Din această suprafaţă de 41 m.p. au fost deja retrocedaţi lui D.G. prin dispoziţia nr. 938/SR/2004 şi au fost înstrăinaţi către SC C. SA şi SC A. SRL.

Cererea de intervenţie accesorie în interesul recurentei-pârâte formulată de A.V.A.S. a fost respinsă ca nefondată având în vedere principiul accesorium sequitur principale.

2. Recursul

2.1. Motive

Pârâta SC S. SA a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a formulat următoarele critici:

Hotărârea este nelegală, fiind interpretate greşit dispoziţiile art. 315 C. proc. civ., art. 21 şi art. 29 din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia nr. 3247/2011 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a casat cu trimitere spre rejudecare hotărârea instanţei de apel, cu îndrumarea de a se administra probe din care să rezulte structura acţionariatului SC S. SA la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi valoarea imobilului în litigiu.

Curtea de Apel Galaţi a pronunţat hotărârea recurată cu aplicarea greşită a legii, în sensul în care, deşi a administrat probe din care să rezulte structura acţionariatului SC S. SA la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi valoarea imobilului în litigiu, a apreciat că elementul de referinţă pentru stabilirea valorii imobilului este valoarea de înregistrare în activul patrimonial al unităţii deţinătoare de la data intrării în vigoare a legii.

Valoarea capitalului social al societăţii, atât la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, cât şi în prezent este de 20.925 RON, astfel cum rezultă din bilanţurile contabile depuse la dosar, iar valoarea imobilului a cărui restituire s-a cerut este mult mai mare decât valoarea care rezultă din bilanţul contabil al societăţii la data de 31 decembrie 2000.

SC S. SA deţine titlu de proprietate valabil pentru terenul în suprafaţă de 798,89 mp situat în Galaţi, titlu eliberat de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei în baza Legii nr. 15/1990, iar acest titlu s-ar suprapune, în cazul restituirii în natură a imobilului, peste titlul reclamantului. Prin sentinţa civilă nr. 504/2009 pronunţată de Tribunalul Galaţi a fost respinsă contestaţia intimatului D.G. tocmai pe acest considerent.

Societatea a fost de bună-credinţă şi a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului cu formele legale solicitate.

2.2. Analiza recursului

Recursul nu este întemeiat şi va fi respins pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr. 3247 din 7 aprilie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare în apel, pentru ca instanţa de trimitere să administreze dovezi din care să rezulte structura acţionariatului pârâtei SC S. SA la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, precum şi valoarea imobilului în litigiu, în cazul în care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar minoritar al unităţii deţinătoare a bunului.

Aceasta, deoarece, sub aspectul modalităţii de restituire a bunului şi al titularului obligaţiei de a propune acordarea măsurilor reparatorii interesează dacă la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, sau dacă, fiind acţionar minoritar, valoarea acţiunilor sau părţilor sociale deţinute de stat sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută.

Instanţa de trimitere a administrat proba cu înscrisuri, precum şi proba cu expertiză imobiliară şi topometrică.

Împrejurarea că instanţa nu a încuviinţat stabilirea valorii imobilului la data judecării apelului, aşa cum a solicitat SC S. SA, nu înseamnă că a pronunţat o hotărâre nelegală, cu nesocotirea dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ.

Dimpotrivă, instanţa de apel a avut în vedere, pentru stabilirea valorii imobilului în litigiu, valoarea de înregistrare în activul patrimonial al unităţii deţinătoare de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. Întrucât instanţa de recurs nu a impus ca această valoare să fie stabilită prin efectuarea unei expertize, hotărârea pronunţată în temeiul înscrisurilor administrate nu este nelegală. Au fost, astfel, respectate prevederile pct. 21.7. din H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 în care se arată că, obligaţia de restituire în natură intervine şi în cazul în care cota minoritară de capital deţinută de stat sau de altă instituţie publică acoperă valoarea imobilului notificat. În acest caz elementul de referinţă este valoarea de înregistrare în activul patrimonial al unităţii deţinătoare de la data intrării în vigoare a legii.

Faţă de cele ce preced, criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 5 C. proc. civ., neputând fi identificată nicio vătămare procesuală pe care hotărârea instanţei de apel să o fi provocat recurentei.

Pe de altă parte, instanţa de trimitere a interpretat corect legea materială aplicabilă în cauză. Astfel, de vreme ce la data apariţiei Legii nr. 10/2001 numărul de acţiuni deţinute de stat din capitalul social al societăţii comerciale era de 48,8% - în valoare de 102.125.000 RON -, faţă de valoarea cu care imobilul era înregistrat în contabilitatea societăţii comerciale la 21 februarie 2001 - 44.770.572 RON -, înseamnă că valoarea acţiunilor statului, ca acţionar minoritar, era mai mare decât valoarea imobilului în litigiu.

Prin urmare, este incident art. 21 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 conform cu care, prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul în care statul sau o autoritate publică centrală sau locală ori o organizaţie cooperatistă este acţionar sau asociat minoritar al unităţii care deţine imobilul, dacă valoarea acţiunilor sau părţilor sociale deţinute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută.

Nu este întemeiat nici motivul de recurs privitor la nesocotirea faptului că pârâta are un titlu asupra imobilului, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis în baza Legii nr. 15/1990.

Aceasta deoarece, dispunând casarea cu trimitere spre rejudecare, instanţa de recurs a impus să se determine modalitatea de restituire a bunului prin prisma cerinţelor art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001. Or, acest text stabileşte posibilitatea restituirii în natură a unui imobil exclusiv în funcţie de îndeplinirea criteriilor impuse prin intermediul lui. Aşadar, nu s-ar putea ajunge la o „comparare” a titlurilor părţilor, specifică acţiunii în revendicare de drept comun.

Drept urmare, criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC S. SA împotriva deciziei civile nr. 48/A din 02 mai 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2013.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2679/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs