ICCJ. Decizia nr. 2685/2013. Civil. Conflict de muncă. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2685/2013
Dosar nr. 415/45/2012
Şedinţa publică din 16 mai 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civile nr. 328 din 29 februarie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a fost admis recursul declarat de contestatoarea B.M.D. împotriva sentinţei civile nr. 2170 din 19 octombrie 2011 a Tribunalului Iaşi, a fost modificată în parte sentinţa, în sensul că a fost admisă contestaţia, a fost anulată decizia nr. 2 din 28 februarie 2011 emisă de intimată SC E. SRL România, a fost dispusă reintegrarea contestatoarei pe postul avut anterior concedierii, acela de director vânzări - zona de est, a fost obligată intimata să plătească contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat şi a fost obligată intimata să plătească contestatoarei suma de 1.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii SC E. SRL România a formulat cerere de revizuire, în cuprinsul căreia a solicitat şi repunerea în termenul de o lună, prevăzut de art. 324 C. proc. civ.
Pe fondul cererii de revizuire, a susţinut că decizia nr. 328 din 29 februarie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale ar fi contradictorie cu sentinţa nr. 461/2011 pronunţată de Tribunalul Iaşi.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, care, prin decizia nr. 924 din 30 mai 2012 a declinat în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de soluţionare a cererii de revizuire, faţă de prevederile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., unde a primit termen de judecată la data de 7 februarie 2013.
Analizând cererea de repunere în termenul de declarare a revizuirii, Înalta Curte constată următoarele:
În cuprinsul cererii de revizuire SC E. SRL România a formulat o cerere de repunere în termenul de declarare a căii de atac, în motivarea căreia a precizat că a fost împiedicată să declare calea de atac întrucât nu a cunoscut considerentele hotărârii, pe care se întemeiază dispozitivul deciziei atacate, care la rândul său, era lacunar.
La solicitarea revizuentei, hotărârea atacată i-a fost comunicată la data de 20 aprilie 2012, aşa încât termenul de revizuire curge de la această dată.
Potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ. „neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedecată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei".
Revizuenta nu a făcut dovada că ar fi fost împiedicată să formuleze cererea de revizuire de vreo împrejurare mai presus de voinţa sa.
Faptul că revizuenta nu a cunoscut considerentele hotărârii atacate şi că a luat cunoştinţă de soluţia pronunţată telefonic nu constituie o împrejurare mai presus de voinţa sa, care să determine admisibilitatea cererii de repunere în termenul de exercitare a căii de atac.
Analizând excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se socoteşte în cazurile prevăzute la art. 322 pct. 7 C. proc. civ., de la pronunţarea ultimei hotărâri.
În speţă, aşa cum rezultă din înscrisurile existente la dosar, data pronunţării ultimei hotărâri, respectiv a deciziei nr. 328 a Curţii de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, este data de 29 februarie 2012.
De la această dată, revizuenta avea la dispoziţie un termen de o lună pentru formularea unei cereri de revizuire.
Sesizarea instanţei la data de 30 aprilie 2012 cu soluţionarea cererii de revizuire este făcută cu depăşirea termenului legal imperativ menţionat şi determină respingerea, ca tardivă, a căii de atac formulate.
Având în vedere cele arătate mai sus, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată cererea de repunere în termenul de formulare a revizuirii şi în consecinţă, să respingă, ca tardiv formulată, cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată cererea de repunere în termen formulată de revizuienta SC E. SRL România.
Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de SC E. SRL România împotriva deciziei civile nr. 328 din 29 februarie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2683/2013. Civil. Fond funciar. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2686/2013. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
